Artrita temporomandibulară
Autor: Bran Diana Maria
Cele două articulaÈ›ii temporomandibulare, fiziologic identice, conectează condilul mandibulei de fosa articulară (fosa glenoidă) a osului temporal, fiind situate anterior de conductul auditiv extern. Sunt articulaÈ›ii de tip balama, sinovial - înconjurate de o capsulă fibroasă È™i alcătuite din ligamente, cartilaj, lichid sinovial È™i un disc articular. Acesta din urmă are rolul de a absorbi È™ocurile È™i de a permite glisarea mandibulei pe osul temporal în timpul deschiderii gurii.
MiÈ™carea mandibulei e controlată de patru muÈ™chi, muÈ™chii masticatori: maseterul, temporalul, pterigoidul lateral È™i pterigoidul medial. MuÈ™chii cu rol în deschiderea gurii sunt maseterul, temporalul È™i pterigoidul medial, iar cei cu rol în închiderea gurii sunt pterigoidul lateral împreună cu muÈ™chii suprahioidieni (cei care conectează mandibula de osul hioid). (1)
ArticulaÈ›iile pot fi palpate chiar anterior de urechi, cel mai eficient în timpul deschiderii largi È™i apoi a închiderii gurii, când se simte miÈ™carea condilului.
Artrita temporomandibulară este una din multiplele afecÈ›iuni ale acestor articulaÈ›ii, alături de alte disfuncÈ›ii, precum sindromul dureros miofascial, deplasarea patologică a discului articular, boli congenitale ca hiperplazia condilară, hipermobilitatea (de la laxitate articulară până la subluxaÈ›ie È™i dislocaÈ›ie de mandibulă) sau hipomobilitatea (ex. trismus È™i anchiloză).
Artrita temporomandibulară poate fi de origine infecțioasă, poate fi urmarea unei traume, dar cel mai frecvent este o disfuncție degenerativă.
Bolile degenerative pot fi inflamatorii sau neinflamatorii.
Boala degenerativă neinflamatorie cea mai frecvent întâlnită este osteoartrita, aceasta întâlnindu-se predominant la persoanele peste 50 de ani. (1)
Bolile degenerative inflamatorii pot afecta articulaÈ›ia fie doar parÈ›ial, ca în cazul sinovitelor È™i capsulitelor sau total, în cazul artritei. Există situaÈ›ii în care nu doar articulaÈ›ia temporomandibulară este afectată, ci È™i alte articulaÈ›ii din corp, caz în care vorbim despre poliartrite. Exemple de poliartrite sunt artrita reumatoidă, artrita psoriazică, spondilita anchilozantă, sindromul Reiter, guta.
Artrita reumatoidă (cunoscută È™i ca artrită juvenilă idiopatică dacă apare la copii) afectează multiple articulaÈ›ii, articulaÈ›ia temporomandibulară fiind ultima afectată, dar doar în 17% din totalul de cazuri. Se întâlneÈ™te predominant la tineri, fiind urmarea unei infecÈ›ii cu Streptococ beta hemolitic de grup A. În antecedente, se găseÈ™te frecvent o angină streptococică. (1)
Artrita degenerativă secundară este urmarea unei alte afecÈ›iuni, frecvent sindromul dureros miofascial, È™i apare, predominant, la cei între 20 È™i 40 de ani. (2)
Cauze și factori de risc
IniÈ›ial, se considera că principala cauză a disfuncÈ›iilor temporomandibulare este malocluzia, închiderea greÈ™ită a gurii. Astăzi, însă, se recunoaÈ™te că patofiziologia nu este pe deplin cunoscută È™i se fac numeroase studii pentru a elucida etiologia acestei afecÈ›iuni.
Diverse grade de microtraumă duc la modificări intra-articulare, atât anatomice, cat È™i biochimice - acestea generează stres oxidativ È™i radicali liberi ce duc la producerea de citokine cu rol în inflamaÈ›ie. În timp, inflamaÈ›ia duce la modificări anatomo-patologice, cu erodarea cartilajului È™i degenerescenÈ›a discului articular. (1)
Factorii de risc sunt:
- malocluzia;
- contracÈ›ia excesivă a muÈ™chilor masticatori, mai ales în timpul nopÈ›ii;
- mișcările masticatorii exagerate;
- consumul excesiv de gumă de mestecat;
- obiceiuri precum rosul creioanelor sau al unghiilor. (3)
Artrita temporomandibulară de origine infecÈ›ioasă este rezultatul extinderii spre articulaÈ›ie a unei infecÈ›ii din vecinătate, de exemplu a glandelor parotide. Poate fi, însă, È™i urmarea unei infecÈ›ii sistemice, infecÈ›ie ce afectează întreg organismul, caz în care agentul patogen este transmis prin torentul sangvin.
Artrita de origine traumatică este rară, acută și este urmarea, de exemplu, a unei complicații a extracției dentare sau a unei intubări endotraheale.
Semne și simptome
În general, oricare ar fi cauzele artritei temporomandibulare degenerative, simptomele includ:
- dureri articulare; limitarea deschiderii gurii și a mobilității mandibulei;
- asimetria mișcărilor mandibulare;
- zgomote ale articulației și
- dificultăți în timpul masticaÈ›iei.
Asociat, pot apărea otalgie, acufene (altfel spus, tinitus sau È›iuit în urechi), ameÈ›eală, dureri de cap sau alte dureri cervicale È™i cefalice.
Durerea poate aparÈ›ine atât articulaÈ›iei, cât È™i, uneori, muÈ™chilor masticatori È™i este, în general, de tip cronic. Iradiază înspre urechi, zonele temporale È™i periorbitale, unghiul mandibulei È™i zona posterioară a gâtului. De obicei e o durere surdă, constantă, existând È™i episoade de durere acută, intensă, fulgerătoare, declanÈ™ată de miÈ™cările mandibulare. Poate fi prezentă zilnic sau poate apărea în episoade recurente. (1)
Existe diferenÈ›e între cele două sexe în ceea ce priveÈ™te pragul durerii. Există studii care arată că, în contextul durerii de origine temporomandibulară, femeile au un prag mai scăzut decât bărbaÈ›ii È™i prezintă hiperalgezie. De asemenea, componenta afectivă a durerii (modul de percepere) este mai puternică la femei, mai ales atunci când nivelul estrogenului e mai scăzut. (1)
Limitarea deschiderii gurii È™i a mobilității articulaÈ›iei apare în formele mai avansate de boală. De obicei, se remite spontan după intervale variabile de timp, dar reapare frecvent. Poate atinge grade severe ce interferă cu activitatea zilnică.
Zgomotele sunt cauzate de o degenerare a discului articular, caz în care condilul mandibulei atinge È™i freacă direct osul temporal, iar ca rezultat se aud cracmente, crepitaÈ›ii. Dacă există È™i o deplasare anterioară exagerată a discului articular, se pot auzi pocnete, clinchete.
Ca particularități
- osteoartrita: limitarea deschiderii gurii, cracmente și durere ușoară, bilateral;
- artrita reumatoidă: limitarea deschiderii gurii, durere, tumefacÈ›ie (zona devine umflată); la copii, aceÈ™tia fiind în creÈ™tere, pot apărea diformități faciale È™i anchiloză; (2)
- artrita degenerativă secundară: limitarea deschiderii gurii, durere unilaterală la mișcările mandibulare și cracmente;
- artrita de origine infecÈ›ioasă poate asocia febră È™i frison pe lângă limitarea deschiderii gurii, durere È™i inflamaÈ›ie, de obicei unilaterală.
Diagnostic
Clinic
Se va face un diagnostic diferențial cu alte disfuncții ale articulației temporomandibulare, cu disfuncții de parotidă, sindroame migrenoase, afecțiuni ORL, nevralgie de trigemen sau tumori craniene, precum și cu probleme stomatologice.
La examenul obiectiv, medicul va măsura deschiderea maximă a gurii, deplasarea laterală È™i anterioară a mandibulei, va verifica ocluzia È™i dispoziÈ›ia dinÈ›ilor, va efectua un examen al muÈ™chilor masticatori È™i ai gâtului (suprahioidienii, în principal), un examen ORL, precum È™i un examen neurologic pentru a depista eventuale nevralgii (de nerv trigemen, glosofaringian). De obicei, examenul neurologic este normal.
Tipic, se verifică existenÈ›a cracmentelor È™i limitarea deschiderii gurii È™i a mobilității articulaÈ›iei. Durerea, deÈ™i frecventă, nu e considerată obligatorie pentru punerea diagnosticului. Și invers, chiar dacă apare, nu semnifică neapărat o problemă osteoarticulară. Durerea este, însă, motivul principal pentru care pacientul se prezintă la medic.
Paraclinic
De bază sunt metodele imagistice (Radiografie, CT, RMN).
În fazele incipiente ale bolii, radiografiile nu prezintă modificări, însă, în timp, odată cu instalarea bolii, se va vedea eroziunea condilului. Radiografia este panoramică (cel mai des) sau din profil lateral, atât cu gura deschisă, cât È™i cu gura închisă. (1)
Èšesuturile moi, de exemplu ligamentele, capsula, muÈ™chii È™i, cel mai important, discul articular, nu pot fi vizualizate pe radiografii. De aceea, se va recurge la tomografia computerizată care va permite o bună identificare a degenerărilor acestor structuri. Tomografia poate fi atât 2D, cât È™i 3D.
Cea mai bună vizualizare a È›esuturilor moi se obÈ›ine, însă, cu ajutorul RMN-ului. (1)
Artroscopia e o operaÈ›ie chirurgicală minim invazivă ce permite vizualizarea directă a multiple afecÈ›iuni. Se recomandă pacienÈ›ilor care, după 3 până la 6 luni de tratament, încă prezintă durere È™i mobilitate scăzută a articulaÈ›iei. Totodată, chirurgia poate vindeca unele patologii. (1)
Tratament
Profilaxia implică evitarea comportamentului ce ar putea duce la disfuncții temporomandibulare: consumul excesiv de gumă de mestecat sau alimente tari (ex. migdale, morcovi), mușcatul larg din alimente precum merele, hamburgerii, rosul unghiilor sau al creioanelor și orice alte activități ce solicită articulația și mușchii masticatori. (3)
MedicaÈ›ia are în vedere reducerea durerii È™i a inflamaÈ›iei, administrându-se antiinflamatoare nesteroidiene, eventual împreună cu alte analgezice, în cazul în care durerea persistă. Se vor evita, însă, analgezicele de tip opioid, deoarece creează dependență. (3)
Se pot administra și miorelaxante pentru decontractarea mușchiilor masticatori.
În cazurile severe, se recomandă injecÈ›ii intra-articulare cu corticosteroizi cu durată lungă de acÈ›iune pentru reducerea inflamaÈ›iei. Alternativ, se pot face injecÈ›ii intra-articulare cu acid hialuronic. TotuÈ™i, niciuna dintre acestea nu se recomandă a fi efectuate des È™i nici ca tratament pe termen lung. (1)
85-90% din totalitatea disfuncÈ›iilor temporomandibulare pot fi remediate nechirugical, doar medicamentos. În cazul persistentei simptomelor (durere È™i limitarea severă a deschiderii gurii care interferă cu activitatea zilnică) se poate recurge la artroscopie - aceasta va reface, chirurgical, anatomia articulaÈ›iei. (1)
Este nevoie de repaus și se vor evita mișcările extreme ale articulației.
Aplicarea de căldură este benefică (un prosop cald sau o sticlă caldă), ajutând la diminuarea durerii.
În cadrul fizioterapiei, se poate recurge È™i la administrare de ultrasunete. Se pot face exerciÈ›ii specifice pentru articulaÈ›ia temporomandibulară, exerciÈ›ii care vor trebui făcute cu regularitate, nu doar în cadrul È™edinÈ›elor de fizioterapie, ci È™i acasă. Masajul miorelaxant ajută È™i el la eliminarea durerii, precum È™i ionoforeza.
De asemenea, există È™i dispozitive speciale care pot fi purtate până la cedarea simptomatologiei - de obicei, acestea se poartă noaptea pentru relaxarea muÈ™chiilor masticatori È™i sunt recomandate, în principal, de medicul ortodont. (3)
Particular, în cazul artritei temporomandibulare de origine infecÈ›ioasă, se vor administra antibiotice, iar în cazul unei inflamaÈ›ii supurative, se poate face un drenaj chirurgical. (2)
Recomandări
Prezentarea la medic în stadiile incipiente ale bolii este importantă pentru a primi un diagnostic È™i un tratament care să permită încetinerea evoluÈ›iei.
Totodată, este important să se urmeze exerciÈ›iile de fizioterapie, să se poarte în mod consecvent dispozitivul de susÈ›inere a articulaÈ›iei È™i să se evite orice comportament care ar putea solicita excesiv articulaÈ›iile È™i muÈ™chii masticatori - căscatul, rosul creioanelor sau al unghiilor, consumul de alimente tari sau foarte voluminoase.
- Va rog ajutor copil cu artrita
- Inflamatii si durere la degete maini
- Durere puternica la picior
- Artrita infectioasa!?
- Chist amigdale ?!
- Semnele si tratamentul artritei
- Artrita reactiva
- Analize de sange
- Tromboza, artrita și nodul pulmonar