Artrita reactiva

Artrita reactiva este o forma clinica de artrita sau de inflamatie a articulatiilor, care apare drept reactie la o infectie localizata in alta parte a corpului. Mai este cunoscuta si ca sindromul Reiter sau spondiloartropatie seronegativa.

Spondiloartropatiile sunt un grup de artrite care determina inflamatii in diferite parti ale corpului, in special maduva spinarii. Acestea sunt caracterizate de prezenta variatiei genice HLA-B27 si factor reumatoid negativ.
In afara de artrita reactiva grupul mai contine:

• artrita psoriazica
• spondilita anchilopoetica
• artrita enteropatica (colita ulcerativa si boala Crohn).

Boala este dezvoltata in special de barbatii intre 20 si 40 de ani. Femeile cu artrita reumatoida prezinta simptome mai usoare.

Artrita reactiva se caracterizeaza prin inflamatie si este marcata de roseata, durere, caldura locala si edem. In afara de articulatii mai afecteaza ochii, determinind conjunctivita si tractul urinar, uretrita. Aceste simptome pot aparea singure sau simultan.

Simptomele evolueaza pe o perioada de 3 pina la 12 luni, iar la un numar mic de pacienti ele pot fi prezente un timp nedefinit.

Desi are ca factor de risc infectia cu o bacterie, artrita reactiva nu este contagioasa.

Tratamentul este dificil si utilizeaza:

• antiinflamatoare nonsteroidiene AINS
• corticosteroizi (injectii sau topice)
• antibiotice
• droguri imunosupresoare
• inhibitori TNF.

Cauze

Nu se stie cauza exacta care produce artrita reactiva, se incrimineaza infectia tractului digestiv sau urogenital. Este probabil implicata si o componenta genetica.

Infectiile tractului urogenital: infectii ale vezicii urinare, ale uretrei, sau ale vaginului la femei sunt numite artrita reactiva urogenitala.

Artrita reactiva survine de regula la una sau trei saptamini dupa infectie. Infectia este transmisa sexual, iar bacteria incriminata este Chlamidia trahomatis si Neisseria gonorrheae, precum si pneumonia cu Chlamidia pneumoniae.

O alta forma de artrita reactiva este cea gastrointestinala cu: Salmonella, Shigella, Yerssinia, Campylobacter.
Oamenii se pot infecta cu aceste bacterii dupa consumarea sau prepararea incorecta a hranei, cum ar fi carnea nedepozitata la o temperatura adecvata.

Factorii genetici: s-a identificat o variatie genetica HLA-B27, care creste riscul unei persoane de a dezvolta boala. Aproximativ 80% dintre bolnavi au aceasta gena, totusi prezenta ei nu garanteaza declansarea afectiunii.

Simptome

Simptomele apar tipic la una, doua saptamini dupa infectia urogenitala sau gastrointestinala. Cit de severe vor fi acestea depinde de organismul bolnav. Poate aparea doar o durere usoara si cresterea in volum a articulatiilor sau in cazuri mai severe si a altor organe.

Zonele obisnuite care sunt afectate sunt:

• articulatiile
• tractul urogenital
• ochii.

De asemenea bolnavii pot avea:

• febra
• oboseala excesiva
• durere musculara
• scadere ponderala.

Simptome mai rare in artrita reactiva sunt ulceratiile mucoasei bucale si rash-ul tegumentar.
Acestea persista pe o perioada de la citeva saptamini pina la citeva luni.

Articulatiile: artrita reactiva presupune durere si edem al unei singure articulatii sau a mai multora (genunghi, calcii, glezna). Incheietura miinii, degetele si alte articulatii sunt afectate mai rar. Un semn clasic este degetul in cirnat, acesta se refera la edemul unui singur deget (este comun si in artrita psoriazica).

Persoanele cu artrita reactiva dezvolta tendinite (inflamatii ale tendoanelor) sau entezite (inflamatia locului de insertie a tendoanelor pe oase). Astfel apare durerea in tendonul lui Achille in spatele calciiului.
Pot aparea pinteni calcanieni, adica excrescente osoase in calcii ce cauzeaza durere cronica. Aproximativ jumatate dintre bolnavi prezinta dureri de spate si fesiere.

Artrita reactiva determina spondilita (inflamatia vertebrelor) sau sacroileita (inflamatia articulatiei dintre coloana si sacrum). Aceste persoane pot avea dureri de spate si cervicale.

Tractul urogenital: infectia include uretra, vezica urinara ,prostata, uterul si vaginul. Barbatii pot prezenta:

• nevoia imperioasa de a urina
• senzatie de arsura la urinare
• scurgeri peniene.

Prostatita (inflamatia glandei prostatice), include ca simptome: febra si frisoane, precum si nevoia repetata de a urina, alaturi de o senzatie de usturime.

Femeile pot face cervicita (inflamatia cervixului) sau uretrita, ce determina senzatie de arsura la urinare. In plus, unele femei pot dezvolta salpingita (inflamatia tubelor uterine) sau vulvovaginita.

Ochii: artrita reactiva determina inflamarea unor parti ale globului ocular (uveita  si conjunctivita). Acestea cauzeaza:

• roseata ochilor
• durere
• vedere incetosata.

Uveita poate sa nu raspunda la tratament, ducind la pierderea vederii.

Alte simptome mai rare: aproape 40% dintre bolnavi prezinta ulcere mici, dureroase, pe glandul penisului. Un procent redus de bolnavi dezvolta noduli in palma sau talpa. In cazuri rare artrita reactiva determina leziuni cardiace, ale sistemului nervos sau plaminilor.

Diagnostic

Nu exista un test specific pentru artrita reactiva, dar se urmaresc la persoanele suspecte:

• simptome recente de diaree, febra, stare de voma
• medicatia curenta
• infectii recente
• istoric familial pozitiv pentru boala.

Se face un examen fizic al articulatiilor, pielii, reflexele si puterea musculara.

Teste folosite pentru a diagnostica artrita reactiva:

• radiografie a articulatiilor
• teste de singe (factorul reumatoid, gena HLA-B27, Ac antinucleari, viteza de sedimentare)
• testare pentru Chlamydia
• biopsie articulara.

Prognostic si evolutie

Majoritatea persoanelor cu artrita reactiva se recupereaza integral si isi pot relua activitatile initiale in 6 luni dupa aparitia primelor simptome, acestea fiind mai putin severe.

Un procent de 20% va dezvolta artrita cronica, fiind nevoita sa-si schimbe locul de munca. Studiile au aratat ca intre 15 si 50% dintre bolnavi vor avea perioade de reactivare dupa intrarea in remisiune a primului atac.

Toate persoanele cu istoric familial de artrita reactiva ar trebuie sa se protejeze in timpul contactului sexual.

Tratament

Nu exista tratament curativ pentru aceasta boala, se incearca doar ameliorarea simptomelor.

Medicatia include:

• antiinflamatorii nesteroidiene AINS
• corticosteroizi
• antibiotice
• droguri imunosupresoare
• inhibitori TNF.

AINS reduc inflamatia si scad durerea:

• indometacin
• tolmetin.

Nu se stie inca daca o clasa noua de AINS numita COX-2 inhibitori au efect asupra bolii: celecoxib.
Desi AINS sunt utile in controlul durerii, acestia nu o inlatura total. Unele persoane nu raspund deloc la terapie.

Injectiile cu corticosteroizi, direct in articulatia tumefiata pot reduce inflamatia. Acestea sunt prescrise de obicei dupa esecul AINS. Corticosteroizii topici sunt creme sau lotiuni si pot fi aplicate direct pe leziunile pielii, cum ar fi ulcerele. Acestia reduc inflamatia si grabesc vindecarea.
Antibioticele sunt indicate pentru a eradica infectia care a declansat boala. Antibioticul prescris depinde tipul de bacterie. De exemplu pentru Chlamidia se utilizeaza doxiciclina. Terapia dureaza sapte zile sau mai mult, pina la trei luni.

Medicamentele imunosupresoare sunt necesare la pacientii cu simptome severe care nu pot fi controlate prin alte terapii, exemple:

• methotrexat
• sulfasalazina.

Inhibitorii TNF includ:

• etanercept
• infliximab
• adalimumab.

Exercitiile fizice, introduse gradat, ajuta la mentinerea functiilor articulatiilor. Acestea au drept scop ameliorarea redorii, intarirea muschilor si cresterea flexibilitatii.
Pentru un tratament reusit este nevoie de o echipa de specialisti si nu de un singur medic, care ar trebui sa cuprinda:

• oftalmolog
• ginecolog
• urolog
• dermatolog
• ortoped.