Arterioscleroza

Arterioscleroza este o afecțiune vasculară caracterizată prin îngroşarea şi alterarea elasticității pereților arterelor.

În funcție de vasele de sânge afectate şi de particularitățile bolnavilor la care această afecțiune poate apărea, pot fi descrise mai multe forme de arterioscleroză:

• Arterioscleroza ateromatoasă, cel mai frecvent întâlnită în practica medicală, caracterizată prin afectarea arterelor coronare şi cerebrale
• Arterioscleroza nonateromatoasă, caracterizată prin fibrozarea valvei aortice şi a principalelor ramuri ale acesteia
• Arterioscleroza hialină, care presupune afectarea arterelor de dimensiuni reduse şi a arteriolelor bolnavilor diagnosticați cu diabet zaharat; boala se caracterizează prin îngroşarea hialină a pereților arterelor, proces care va determina ulterior degenerarea pereților arteriali şi apariția ischemiei.
• Arterioscleroza hiperplazică este întâlnită în rândul bolnavilor cunoscuți din antecedente cu hipertensiune arterială şi se caracterizează prin îngroşarea pereților arterelor, îngustarea lumenului arterial şi depunerea unui material fibros la nivelul pereților arteriali care va determina necroza acestora din urmă.
• Arterioscleroza Monckberg este întâlnită frecvent în rândul persoanelor cu vârstă de peste 50 de ani şi se caracterizează prin sclerozarea, iar mai apoi calcificarea stratului medial aflat în componența pereților arteriali. [1], [2]

Cauze şi factori de risc

În cazul arteriosclerozei ateromatoase, hialine, hiperplazice şi Monckberg, factorul etiologic principal care determină apariția arteriosclerozei sunt ateroamele, aspecte patologice cunoscute şi sub denumirea de plăci de aterom, în componența cărora se găsesc un număr crescut de lipide, elemente aflate în componența structurii vasculare (precum țesut conjunctiv sau celule musculare netede) şi celule inflamatorii.

În cazul arteriosclerozei nonateromatoase, factorul etiologic principal este reprezentat de senescență sau procesul fiziologic de îmbătrânire a țesuturilor din organism, proces care la rândul său determină apariția fibrozării tisulare specifice vârstelor înaintate.

De asemenea, pot fi descrişi anumiți factori de risc a căror prezență poate favoriza apariția arteriosclerozei. Aceşti factori de risc sunt reprezentați de următoarele aspecte patologice:

• Hipercolesterolemia
• Hipertrigliceridemia
• Hiperhomocisteinemia
• Dislipidemia
• Hipertensunea arterială
• Diabetul zaharat
• Hiperinsulinemia
• Insuficiența renală
• Infecția cu diferiți agenți patogeni, precum Chlamydia pneumoniae, Helicobacter pylori, virusul HIV
• Obezitatea
• Statusul protrombotic (precum creşterea valorilor în sânge a inhibitorului factorului activator al plasminogenului, hiperfibrinogenemia)
• Fumatul
• Consumul de alcool
• Sedentarismul
• Istoric familial de arterioscleroză
• Vârsta
• Sexul masculin. [1], [2], [3], [4]

Semne şi simptome clinice

Asemenea oricărei alte afecțiuni, arterioscleroza prezintă în evoluție o fază incipientă, asimptomatică şi o fază clinic manifestă.

Faza asimptomatică a arteriosclerozei prezintă o durată variabilă, în funcție de particularitățile fiecărui organism, în anumite cazuri prezentând o evoluție de vreo câțiva zeci de ani.

Faza simptomatică a bolii se caracterizează prin apariția următoarelor manifestări clinice:

• Manifestări clinice specifice anginei pectorale stabile (de efort): durere precordială cu caracter constrictiv, care cedează la repaus; anxietate, senzația de greutate în piept după efectuarea efortului fizic, jenă precordială, durere în epigastru cu iradiere retrosternală, dispnee, slăbiciune musculară, eructații, stări prelipotimice
• Claudicație intermitentă (care reprezintă o durere musculară localizată la nivelul muşchilor gambei, asemanătoare crampei musculare, care apare în timpul efectuării unui efort fizic şi cedează la repaus; este o manifestare clinică specifică afecțiunilor vaselor de sânge localizate în periferie
• Episoade de ischemie tranzitorie, caracterizate prin angină pectorală, dispnee, tahicardie, transpirații, extremități reci, stări de anxietate
• Manifestări clinice specifice anginei instabile: durere precordială cu caracter constrictiv, cu iradiere în brațul şi în umărul stâng sau în spate (interscapular), cu apariție în repaus.

În cazul afectării unei artere cu funcție deosebit de importantă în organism (precum aorta, una din arterele cerebrale), arterioscleroza ateromatoasă se poate manifesta din punct de vedere clinic prin apariția unui infarct miocardic sau a unui accident vascular cerebral.

De asemenea, în rândul persoanelor cu arterioscleroză ateromatoasă au fost înregistrate cazuri de moarte subită, în contextul unei boli lipsite de manifestări clinice. [1], [2], [3], [4]

Diagnostic

Diagnosticul de arterioscleroză se pune pe baza investigațiilor paraclinice efectuate (precum arteriografie, cateterizare, ultrasonografia Doppler, ecografie intravasculară, angioscopie, coronarografie, elastografie, imunoscintigrafie, scintigrafie venoasă, tomografie computerizată, rezonanță magnetică nucleară), deoarece manifestările clinice apărute în cadrul acestei afecțiuni pot fi întâlnite şi în cadrul a numeroase alte afecțiuni cardiovasculare.

Diagnosticul diferențial al arteriosclerozei trebuie efectuat cu următoarele boli sau condiții patologice:

• Angina pectorală stabilă sau instabilă
• Pericardita acută
• Cardiomiopatia dilatativă
• Miocardita
• Embolia pulmonară
• Trombangeita obliterantă
• Hipertensiunea arterială
• Arterita temporară
• Hipercolesterolemia
• Boala Kawasaki
• Ischemia miocardului. [1], [2], [3], [4]

Tratament

Tratamentul administrat în cadrul arteriosclerozei presupune respectarea unor măsuri igieno-dietetice şi tratament medicamentos, patogenic, etiologic şi simptomatic.

Regimul igieno-dietetic presupune respectarea următoarelor aspecte:

• Scăderea şi chiar renunțarea la produsele alimentare bogate în grăsimi şi carbohidrați
• Aport crescut de fibre alimentare, fructe, legume
• Renunțarea la fumat şi la consumul de alcool
• Combaterea sedentarismului prin respectarea unui program de activități fizice regulate
• Scăderea în greutate, în cazul persoanelor supraponderale sau obeze
• Modificarea stilului de viață (respectarea orelor de somn, evitarea exceselor alimentare).

Tratamentul patogenic presupune combaterea factorilor de risc, care prin prezență pot facilita apariția arteriosclerozei. Astfel:

• Se recomandă combaterea hipertensiunii arteriale prin administrarea medicației specifice: diuretice (precum Furosemid, Spironolactonă, Hidroclorotiazidă, etc.), blocanți ai canalelor de calciu (precum Diltiazem, Nifedipin, Verapamil), inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (precum Captopril, Lisinopril, Ramipril, Enalapril), beta-blocante (precum Metoprolol, Bisoprolol, Atenolol, Propanolol, Labetalol), blocanția alfa-adrenergici (precum Prazosin, Terazosin).
• Corectarea dislipidemiilor se poate realiza prin administrarea de statine hipolipemiante (precum Atorvastatină, Rosuvastatină, Simvastatină) şi fibrați (precum Clofibrat, Fenofibrat, etc.).
• În caz de diabet, se recomandă administrarea tratamentului specific cu preparate medicamentoase care conțin insulină: insulină cu acțiune rapidă (Actrapid, Velosuline, Humulin), insulină intermediară (Insulatard, Monotard), insulină cu mecanism de acțiune prelungit (Ultratard), etc.
• Infecția ciu Helicobacter pylori poate fi tratată prin administrarea antibioterapiei cu cu Omeprazol în asociere cu Amoxicilină şi Claritromicină sau Omeprazol în asociere cu Amoxicilină şi Metronidazol.
• În cazul bolnavilor infectați cu virusul HIV se indică inițierea tratamentului specific cu medicamente antiretrovirale.

Tratamentul etiologic în arterioscleroză presupune administrarea de antiagregante plachetare, precum Aspirina sau Clopidogrelul. Aceste medicamente împiedică depunerea ateroamelor la nivelul pereților vaselor de sânge.

Tratamentul chirurgical în arterioscleroză presupune efectuarea unei angioplastii cu montarea unui stent la nivelul vasului de sânge afectat. [1], [2], [3], [4]