Arterioloscleroza hialină (arteriolohialinoza)

Arterioscleroza reprezintă un ansamblu de trei patologii care au în comun o îngroșare a lumenului arterelor, împreună cu pierderea elasticității vasului afectat.

Ateroscleroza sau ateromatoza este caracterizată prin prezența plăcilor ateromatoase la nivelul intimei arterei,  arterioloscleroza are ca substrat îngroșarea de cauză hialină sau proliferativă a peretelui arterelor mici și arteriolelor, iar în arterioscleroza Monckberg se produce calcificarea mediei arterelor musculare.

Arterioloscleroza hialină și arterioloscleroza hiperplastică sunt strâns conectate de apariția hipertensiunii arteriale, putând fi implicați totodată și alți factori, ce țin de prezența altor complicații patologice sau de factorii de mediu.

Arterioloscleroza hialină sau arteriolohialinoza se întâlnește ca o leziune semnificativă și generalizată la bolnavii cu hipertensiune arterială, la cei suferinzi de diabet și la persoanele în vârstă, chiar normotensive. Leziunea constă în îngroșarea lumenului arteriolelor prin depunere de hialin între intimă și medie sub forma unui manșon eozinofil și omogen. Termenul de „hialin” provine din grecescul „hyalos”, ce înseamnă „din sticlă” și se prezintă microscopic într-o colorație uzuală cu un aspect omogen, sticlos, eozinofil. Se poate accepta existența mai multor tipologii de hialin care ar fi alcătuit din fibrinogen, fibrină, imunoglobuline, glicoproteine, complexe antigen-anticorp. Într-o leziune arteriolosclerotică, cu timpul elastina devine din ce în ce mai importantă cantitativ, substanțele nutritive nu o mai pot penetra și ajunge la medie, iar acest strat începe să se atrofieze, ducând la diminuarea progresivă a lumenului vasului. [1]

Cauze

Chiar dacă arterioloscleroza hialină reprezintă o boală des întâlnită, patogeneza sa nu este pe deplin elucidată. Există mai multe teorii și studii; unii cercetători consideră că hialinul vascular rezultă prin agregarea unor trombi sau emboli din torentul sangvin, alții susțin că ar rezulta din coagularea proteinelor plasmatice care infiltrează și îmbibă un perete vascular cu funcții metabolice diminuate. O altă teorie este că hialinul reprezintă un material de tipul membranei bazale elaborat local, dar în exces, de către celulele endoteliale și musculatura netedă.

Cu toate acestea, organele cele mai afectate sunt splina, pancreasul, ficatul, creierul, retina, rinichii, mai rar inima sau plămânii. [2]

Afecțiuni implicate și manifestări

Arterioloscleroza hialină prezentă la nivel renal cel mai adesea cauzează nefroscleroza benignă. Termenul de „benign” se referă la faptul că rinichiul încă își poate îndeplini funcția sau că evoluția spre o patologie cronică este înceată. Arterele mici ale rinichiului sunt îngustate de depunerile de hialin, iar prezența acestei afecțiuni este asociată de multe ori cu hipertensiunea esențială sau diabetul. Macroscopic, rinichiul prezintă pe suprafața externă un aspect granular caracteristic, determinat de atrofia focală a parenchimului și a zonelor ischemiate. Microscopic, glomerulii rinichiului dictează severitatea bolii, cu cât sunt mai mulți afectați, cu atât afecțiunea e mai avansată. Fiind o boală progresivă, aceasta trebuie depistată din timp și tratată corespunzător, alternativele putând conduce până la pierderea rinichiului. [3]

Manifestări ale nefrosclerozei sunt: hipertensiunea retiniană, proteinuria sub 0, 5 g/dl, uremie, antecedente de patologii cardiovasculare, valori tensionale înalte.

     
O altă afecțiune a cărui factor cauzator poate fi arterioloscleroza hialină este infarctul lacunar. Acesta are loc în creier, se produce atunci când obstrucția vaselor din cauza hialinului devine completă, iar zona se ischemizează. De cele mai multe ori obstrucția survine și prin agregarea de lipide pe pereții vaselor, atunci putându-se vorbi de o lipohialinoză. Ca și în cazul nefrosclerozei benigne, hipertensiunea este asociată, infarctele lacunare fiind mici, multiple și de multe ori asimptomatice. [4]

Există o legătură și între diabet și arterioloscleroza hialină. În urma unui proces de glicozilare non-enzimatică a intimei vasului, proteinele se modifică ireversibil, iar apoi începe depunerea lor pe lumenul arterelor. Acest fapt conduce spre numeroase afecțiuni, de la nefroscleroza diabetică, până la ischemizarea membrelor.

Diagnostic

Arterioloscleroza hialină este o boală care de cele mai multe ori se asociază cu alte simptome, semne sau afecțiuni. Diagnosticul de certitudine este oferit de laborator, prin intermediul unei biopsii, pe lamă putându-se ușor observa cu o colorație tip hematoxilină-eozină manșonul de hialin dispus în jurul vasului de sânge. În funcție de patologia cu care se prezintă pacientul, medicul va stabili exact localizarea afecțiunii, iar după primirea rezultatelor, tratamentul. Trebuie menționat faptul că depunerile hialine au caracter progresiv, senectutea jucând un rol important în stadiul bolii. Persoanele în vârstă se pot prezenta cu arterioloscleroză hialină, care de cele mai multe ori se asociază și cu diabetul de tip 2 (tensiunea putând să fie între valorile normale).

Tratament

Persoanele care prezintă timpuriu simptome de arterioloscleroză hialină trebuie să ia în considerare schimbarea stilul de viață, respectiv consumul de alimente bogate în fibre, fructe, legume, reducerea grăsimilor saturate. Sportul este necesar pentru menținerea sănătății atât a minții, cât și a trupului, un IMC sub 25 fiind ideal.

Dacă stadiul afecțiunii este mai avansat, este necesară medicația. Se readuce tensiunea la valori normale (dacă este cazul), indicii metabolismului lipidic și glucidic se corectează, iar în caz de suspiciune a unui tromb sau embol se prescriu medicamente fibrinolitice și antiagregante plachetare. Dacă medicația se dovedește a fi ineficientă, se recurge la maniera chirurgicală, la angioplastie, în cazul în care lumenul nu poate fi deloc accesat de fluxul sangvin.

Prevenție

Arterioloscleroza hialină este o afecțiune deloc de neglijat, al cărei debut se instalează treptat, dar care cu timpul poate produce mari probleme pentru sănătate. Este mult mai ușor de prevenit printr-un stil de viață sănătos și echilibrat. Pentru că un rol crucial în apariția arteriolosclerozei îl joacă hipertensiunea, a controla și menține valorile tensionale în limitele normale este la fel de important. Diabetul zaharat de tipul 2 poate fi și el ținut sub control printr-un tratament adecvat, putând fi prevenit prin minimizarea stresului din viața cotidiană și o alimentație potrivită.