Argiria

Argiria rezulta prin contactul prelungit sau ingestia sarurilor de argint.

Argiria se caracterizeaza prin colorarea gri-neagra a pielii si mucoaselor, produsa de depozitarea argintului. Argintul poate fi depozitat in piele prin expunerea industriala sau ca rezultat al medicamentelor care contin saruri de argint.

Cea mai comuna cauza de argirie este impregnarea mecanica a pielii de catre particulele mici de argint a lucratorilor din minele de argint, manufactura argintului, rafinarea argintului, filmele metalice, solutii si procesare fotografica. Suplimentele alimentare cu argint coloidal sunt folosite larg in infectia HIV, diabet, infectiile herpetice si pentru cancer. Au existat si cazuri de argirie dupa folosirea prelungita a sarurilor de argint printr-un remediu natural continind acetat de argint.

Argiria a fost atribuita si procedurilor chirurgicale si dentare. La locul acupuncturii cu ace de argint si a cerceilor de argint au aparut pete albastre.

Tratamentul cu preparate depigmentare nu este suficient in argirie. Hidroquinona 5% poate reduce numarul de granule de argint din dermul superior. Se folosesc creme de protectie solara pentru a preveni pigmentarea suplimentara a pielii si a masca decolorarea. Pielea pacientilor cu argirie este alterata permanent si ireversibil.

Patogenie si cauze

Argiria localizata apare la conjunctiva sau mucoasa orala dupa aplicari prelungite de tratamente cu solutii de sare de argint sau acupunctura. Argiria universala apare dupa expuneri de lunga durata la tratamente sistemice cu medicamente care contin saruri de argint. Aceasta forma de argirie apare la pacientii care iau suplimente cu suspensie de proteina argentica pentru gastrita cronica sau ulcer gastric sau ca picaturi de nas. Argiria apare si ca boala profesionala la lucratorii care prepara perle artificiale sau care prelucreaza argintul.

Corpul uman normal contine aproximativ 1 mg de argint. Cantitatea cea mai mica de argint care produce argirie generalizata la oameni este de 4-5 g. Argintul in cantitate de 50-500 mg/kg corp este toxic si letal.
Desi modificarile pigmentare apar mai ales la zonele expuse la soare, granulele sunt depozitate in toata pielea. Exista diferite teorii cu privire la limitarea coloratiei gri-albastruie doar la zonele expuse la soare. Se considera ca compusii de argint alaturi de proteinele pielii sunt reduse la argint elementer la lumina, similar fenomenului prin care se realizeaza poza. Alta teorie considera ca argintul si lumina stimuleaza melanogeneza si culoarea gri-albastra.

Semne si simptome

Se va efectua anamneza pacientului pentru a nota folosirea locala a argintului, administrarea de suplimente alimentare cu argint, expunerea profesionala. Argiria localizata la o cicatrice apare secundar cremei cu sulfadiazine si argint.

Examen fizic
Timpuriu in argiria generalizata se dezvolta colorarea gri-albastra a gingiilor, progresind in timp la afectarea pielii difuza. Pigmentarea cutanata este gri, metalic sau gri-albastra si poate fi clinic aparenta dupa citeva luni, dar aspectul clinic necesita o evolutie de citiva ani si depinde de gradul de expunere. Hiperpigmentarea este mai aparenta la zonele expuse la soare ale pielii, mai ales pe frunte, nas si miini. La unii pacienti intreaga piele capata o culoare gri. Sclerele, patul unghial si mucoasele pot deveni mai pigmentate. Viscerele tind sa prezinte o coloratie albastra, incluzind splina, ficatul si intestinele, elemente evidente in timpul chirurgiei abdominale sau postmortem.

Complicatiile argiriei cuprind:

• casexie, uremie, albuminurie, degenerare grasa a ficatului, rinichilor si cordului
• hemoragie, trombocitopenie idiopatica, fluiditatea singelui
• bronsita cronica, scaderea coordonarii, diminuarea vederii nocturne
• alterari ale gustului, afectare vestibulara, convulsii de tip grand mal
• moarte prin paralizia sistemului respirator.

Diagnostic

Diagnosticul de argirie este stabilit prin biopsia pielii.

Examen histologic
La colorarea de rutina a specimenelor prelevate apar granule mici, rotunde, maro-negre aglomerate in grupuri sau solitare. Evita epidermal si apendicii si sunt concentrate la membrane bazale inconjurind glandele sudoripare. Aceste granule se depoziteaza si in tesutul conjunctiv din jurul structurilor pilosebacee si nervilor. Prezinta predilectie pentru fibrele elastic si sunt bine vizualizate la iluminare cu cimp inchis.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: ocronoza, medicamente precum amiodarona, fenotiazina, antimalaricele, minociclina, hemocromatoza, pilicitemia vera, boala Addison, melanoza difuza.

Tratament

Se poate incerca un regim terapeutic cu preparate de depigmentare. Acestea nu sunt de obicei eficiente in argirie. Hidroquinona 5% poate reduce numarul de granule de argint din dermul superficial si din jurul glandelor sudoripare si diminua numarul de melanocite. Incercarile de chelare pentru a inlatura argintul nu au avut succes. Sunt indicate cremele de protectie solara si cosmeticele opace pentru a preveni pigmentarea suplimentara a pielii si a masca decolorarea evidenta.

Seleniul si sulful au demonstrat rezultate benefice asupra toxicitatii si metabolismului argintului prin formarea de complexe cu acesta. Selenitul de argint este insolubil in vivo si reduce disponibilitatea argintului monovalent de a interfera cu activitatile enzimatice normale tisulare.