Anxietatea socială la copii

Anxietatea socială sau fobia socială reprezintă o tulburare de anxietate care se caracterizează prin frica și îngrijorarea excesivă a copiilor de a nu fi judecați de cei din jur, în special de persoane necunoscute, aceștia simțindu-se mai confortabil cu persoanele mult mai apropiate.

Anxietatea socială la copii nu trebuie confundată cu emoțiile din cadre normale (vorbitul în public înaintea unei prezentări, o întâlnire, examen), deoarece nu vorbim doar de câteva momente în care se simt neliniștiți, ci de o frică zilnică constantă care le poate afecta concentrarea, studiul și alte activități - vorbitul la telefon, conversații cu persoane necunoscute, mâncatul în public, folosirea unei toalete publice etc.

Copilul poate crede că ceva rău s-ar întâmpla dacă iese din casă și se vede cu alte persoane, de aceea poate avea loc o retragere socială, astfel încât frecvența contactului cu alte persoane este este mult mai mică decât în mod normal sau stă singur mai mult decât este normal.

Factori de risc ai anxietății la copil

Factorii de risc implicați în apariția fobiei sociale la copil și adolescent au fost clasificați în trei categorii:

1. Factori psihosociali

• Antecedente de respingere, umilire, ridiculizare.
• Conflicte între părinți
• Copiii care sunt mai timizi atunci când întâlnesc situații noi au risc mai mare de a dezvolta fobie socială
• Stima de sine scăzută
• Imagine de sine negativă

2. Factori biologici

• Istoric familial - antecedente hederocolaterale de anxietate
• Sexul feminin
• Vârstă - adolescenții sunt mult mai predispuși
• Nefiind primul născut - pentru sexul masculin
• Comorbiditățile care au risc pentru fobie socială: depresia, boala Parkinson, balbismul, defigurare facială sau corporală
• Nou-născuții prematuri cu o greutate la naștere mică au risc crescut de a dezvoltă mai târziu anxietate socială, posibil din cauza unor anomalii în fasciculul uncinat, un tract nervos care leagă cortexul frontal de amigdala și alte structuri nervoase.

3. Factori de mediu

• Mediul în care trăiește, mediu toxic, înconjurat de persoane bolnave și cu afecțiuni psihiatrice
• Evenimente traumatice - abuz fizic, sexual
• Decesul unui părinte
• Statusul socioeconomic
• Necesitatea unei educații speciale înainte de vârstă de 9 ani
• Abandonarea liceului

Nu se cunoaște exact cauza anxietății sociale, fiind probabil determinată de interacțiuni biologice cât și de mediu. O posibilitate este hiperactivitatea amigdalei, care joacă rol foarte mare în controlul fricii, o alta cauză poate fi mediul în care trăiește pacientul, părinții care sunt extrem de protectivi pot contribui la frica nejustificată a copiilor. (1;3;6)

Epidemiologie

Datele epidemiologice arată că anxietatea este una din cele mai întâlnite probleme din copilărie. Aproximativ 1% dintre copii și adolescenți suferă de anxietate socială, aceasta influențând mai târziu negativ viața adultă. Se arată faptul că adolescentele cu anxietatate socială sunt mult mai predispuse la abandonarea liceului, dar, în mod egal, ambele sexe au șanse mici de a aplica la o facultate.

Un diagnostic de fobie socială îi plasează pe pacienți la un risc crescut pentru alte boli. Un studiu arată că pacienții cu fobie socială se simt singuri, suferă de o frică generalizată și au abilitați sociale mult mai puțin dezvoltate față de copiii neafectați de aceasta boală.

Cei mai mulți dintre copiii afectați suferă de încă o tulburare din spectrul anxietății, de cele mai multe ori este prezentă tulburarea de anxietate generalizată, agorafobia, tulburarea de panica; tulburarea de anxietate de separare; tulburarea de stres posttraumatic. (4;5;7;8)

semne și simptome

Manifestări clinice

Conform Manualului de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale V și ICD-10 fobia socială în cadrul copiilor se prezintă ca:

• Anxietate persistentă în situații sociale în care copilul este expus la persoane necunoscute care se manifestă printr-un comportament evitant.
• Copilul prezintă o îngrijorare excesivă în situației sociale.
• Într-o situație socială nouă, aceștia pot prezentă un disconfort semnificativ care se manifestă prin plâns, mutism selectiv, evitarea situatiei respective.
• Copilul are o relație socială bună cu persoane familiare - membri ai familei sau prieteni pe care îi cunoaște foarte bine.
• Frica, anxietatea sau evitarea socială este persistentă pentru mai mult de 6 luni.
• Frica sau anxietatea nu sunt cauzate de un efect a unei substanțe sau a unei alte probleme medicale.
• Frica sau anxietatea nu poate fi explicată prin alte simptome ale altor boli mentale.
• Dacă o alta problema medicală este prezentă, anxietatea este independentă de ea.

Copiii afectați sunt foarte ezitanți să intre în vorbă cu cei din jur, de frica de a nu fi batjocoriți, umiliți de aceștia, de aceea copiii și adolescenții tind să refuze să mai mergă la scoală. De cele mai multe ori anxietatea socială este produsă în urma unui eveniment stânjenitor. (1;6)

Manifestări fizice

• Tantrum - reprezintă manifestarea furiei dificil de controlat
• Plâns
• Frecvență cardiacă crescută
• Traspirație
• Tremurături
• Amețeală
• Dureri de stomac
• Dureri de cap
• Diaree
• Urinare frecventă
• Tensiune musculară

Foarte mulți copii au un istoric cu multe evaluări medicale pentru manifestările somatice ale anxietății sociale, de exemplu pentru durerile de burtă, nefiind găsită o problema la acest nivel. (6)

Diagnostic diferențial

Diagnosticul unei tulburări de anxietate se pune pe baza manifestărilor clinice în absența oricăror manifestări organice ce ar putea să declanșeze simptomatologia. În acest scop sunt utilizate teste de laborator precum hemoleucograma, examinări biochimice, determinarea concentrației unor hormoni, examenul de urină, electrocardiograma, electroencefalograma, radiografie, tomografie computerizată.

• Timiditate normală
• Depresie
• Sindromul dismorfic corporal
• Anxietate generalizată
• Tulburare de panica
• Agorafobia
• Tulburarea de stres posttraumatic
• Mutism selectiv - incapacitatea de a vorbi în siuații sociale, de exemplu: la școală sau cu prietenii.
• Autism înalt funcțional

Marea majoritate a copiilor cu fobie socială nu prezintă mutism selectiv, alți factori fiind asociați cu acesta din urma. Prevalența copiilor cu anxietate socială este mai mare decât prevalența copiilor cu mutism selectiv. (3;6;10)

Tratament

Cel mai comun tratament pentru anxietatea socială este terapia cognitiv temperamentala. În această terapie pacienții sunt învățați strategii și tehnici specifice pentru a-și modifica modelele cognitive, dar și de a aliena simptomele crizei de anxietate.

Tratamentul medicamentos se folosește in cazuri severe, acesta este reprezentat de anxiolitice, adică tratamentul cu inhibiori selectivi ai recaptării serotoninei, acestea pot fi folosite să reducă anxietatea astfel încât copilul să poată participa la ședințele de psihoterapie. Multe studii au demonstrat o îmbunătățire la copiii și adolescenții tratați cu fluoxetină. (2;4;9)