Anxietatea

Anxietatea descrie starea patologică de neliniște și de încordare ce poate fi însoțită de tulburări fiziologice și care poate apărea în cadrul unor tulburări de sănătate mintală. Asociația Americană de Psihologie definește anxietatea drept „o emoție caracterizată prin sentimente de tensiune, gânduri îngrijorate și schimbări fizice”. Considerată o modalitate de reacție a organismului la diverse amenințări venite din mediul extern, anxietatea poate fi benefică atunci când este percepută în anumite contexte și pe termen scurt, deoarece ne poate ajuta să devenim mai vigilenți și astfel să evităm sau să anticipăm situațiile cu potențial periculos. În eventualitatea apariției unui pericol real, precum un accident rutier sau un incendiu, starea de tensiune ne ajută să supraviețuim. În schimb, atunci când este resimțită pe termen lung, la o intensitate crescută și în lipsa unor amenințări reale, anxietatea devine o problemă de sănătate ce impune o anumită conduită terapeutică. (1)

Tulburările de anxietate modifică modul în care o persoană reacționează la factorii stresori, provocând adesea simptome fizice supărătoare. În timp ce anxietatea ușoară poate fi considerată o tulburare vagă, deoarece simptomele se ameliorează în decurs de câteva minute, de regulă după depășirea evenimentului stresant, anxietatea severă este o tulburare care poate face imposibilă desfășurarea activităților zilnice. Persoanele cu tulburări de anxietate pot avea adesea sentimente de îngrijorare sau frică intensă și persistentă în fața unor situații normale. La nivel global, tulburările de anxietate afectează la momentul actual zeci de milioane de oameni. În Statele Unite, mai bine de 40 de milioane de persoane se confruntă cu o tulburare de anxietate, însă doar o treime dintre aceste persoane primesc tratament. (1) (3) (6)

Stresul este asociat atacurilor de panică, deoarece un nivel crescut de stres crește sentimentul de teamă și poate amplifica anxietatea resimțită în momentele percepute în mod eronat ca fiind periculoase. Stresul crește starea generală de alertă a organismului, tensiunea permanentă la care ne supunem corpul sporind riscul de declanșare a atacurilor de panică și a tulburării de anxietate cronică. Modul în care situațiile de zi cu zi influențează sănătatea psihică este unul complex, diferențe fiind evidențiate în fiecare ciclu de viață. Dacă în adolescență stresul este legat de performanțele școlare și de relațiile sentimentale, în viața de adult serviciul și grijile cotidiene devin o sursă constantă de stres. Rezistența la stres a individului ar putea diminua sau crește riscul de dezvoltare a unei tulburări de anxietate. Factorul genetic, cât și educația primită, influențează, de asemenea, sănătatea mintală. (4)

Anxietatea poate lua multiple forme, tulburările de anxietate fiind clasificate în ediția a cincea a Manualului de diagnostic și statistică al tulburărilor de sănătate mintală în mai multe tipuri principale. Comparativ cu edițiile anterioare ale manualului, care includeau pe lista tulburărilor de anxietate și tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de stres posttraumatică, precum și tulburarea de stres acută, actuala ediție grupează tulburările anxioase în următorul fel:

• tulburarea de anxietate generalizată: implică anxietatea excesivă și de lungă apărută premergător unor activități sau a unor evenimente de rutină. Apărută adesea împreună cu alte tulburări de natură psihică, anxietatea generalizată este dificil de controlat și afectează calitatea vieții. Persoanele care suferă de tulburare de anxietate generalizată se simt anxioase în majoritatea timpului și reușesc cu dificultate să se relaxeze. (1) (4) (5)

• tulburarea de anxietate socială: cauză comună a tulburărilor severe de natură mintală, fobia socială poate determina oamenii să evite situațiile în care este necesar contactul uman. Din această cauză, persoanele cu fobie socială pot întâmpina dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice. Persoanele cu tulburare de anxietate socială au sentimentul că oamenii cu care intră în contact ar putea avea o impresie negativă despre ei și că aceștia i-ar judeca. Tulburarea de anxietate socială se poate manifesta pe perioade lungi de timp și adesea apare în perioada adolescenței. Odată cu trecerea anilor, simptomele se ameliorează. Vizita la medicul psihoterapeut poate avea un impact major în tratarea sau ameliorarea fobiei sociale. (1) (4) (9)

• tulburarea de panică: implică episoade recurente de atacuri de panică, ce se manifestă printr-un sentiment de anxietate intensă, corelat cu simptome secundare, precum dificultăți de respirație, hipertensiune, palpitații cardiace, confuzie, amețeli, greață sau dureri cardiace. Atacurile de panică apar frecvent în urma unor situații periculoase și sunt considerate un răspuns natural al organismului în fața pericolelor. Atacurile de panică care durează mai mult de zece minute necesită intervenția medicilor, deoarece hiperventilația și hipertensiunea asociate ar putea determina apariția unor afecțiuni severe. (1) (4) (5) (7)

• fobiile specifice: expunerea la un obiect sau la o situație specifică (de exemplu expunerea la bacterii, zborul cu avionul sau urcatul cu ascensorul) determină apariția simptomelor anxietății. Temerile persoanelor cu fobie sunt unele iraționale, însă care pot perturba rutina zilnică, pot limita eficiența în muncă sau pot reduce stima de sine. Persoanelor cu fobie le este adesea imposibil să își controleze anxietatea în jurul factorului declanșator, astfel că preferă să evite situațiile stresante. De exemplu, o persoană care are fobie de lift va prefera să urce etajele folosind scările, deși acest lucru presupune timp și efort suplimentar. Cele mai comune fobii sunt: fobia de înălțime (acrofobie), fobia de spații închise (claustrofobia) și fobia de păianjeni (arahnofobia). (1) (4) (6) (8)

• tulburarea de anxietate de separare la copii: simptomele de panică apărute în urma separări sau din teama de separare descriu această tulburare, inclusă în Manualului de diagnostic și statistică al bolilor de sănătate mintală. De regulă, anxietatea de separare debutează în primul an de viață, copilul devenind anxios odată cu plecarea părintelui de lângă el. (1) (4)

• mutismul selectiv - formă distinctă de anxietate apărută preponderent la copii, mutismul selectiv influențează rezultatele școlare și funcționarea socială a celor mici. Considerată o formă de fobie socială extremă, mutismul selectiv afectează capacitatea copilului de a vorbi în anumite situații, precum la școală sau în fața unor persoane străine. În ceea ce privește capacitatea generală de relaționare a copilului, aceasta este una normală în raport cu părinții sau membrii apropiați ai familiei. (1) (4)

Cauze și factori de risc

La fel ca în cazul altor afecțiuni mintale, tulburările de anxietate provin dintr-o combinație de factori. Tulburările de anxietate pot avea numeroase cauze, cercetările actuale incriminând următorii factori:

• stresori de mediu: elementele din viața unei persoane care pot crește anxietatea și care adesea nu pot fi controlate, precum stresul dintr-o relație personală, stresul de la locul de muncă sau stresul cauzat de lipsa banilor;
• genetica: indivizii care au membri ai familiei cu o tulburare de anxietate sunt mai susceptibili să se confrunte de-a lungul vieți cu simptomele anxietății;
• modificările chimice de la nivelul creierului: experiențele stresante repetate modifică structura și modul în care creierul reacționează la stresori de mediu;
• utilizarea sau renunțarea la droguri/alcool: persoanele care se confruntă cu simptomele anxietății sunt predispuse să consume droguri sau alcool. Deși pe termen scurt este evidențiată o ameliorare a simptomelor anxietății, substanțele ilicite și alcoolul cresc nivelul de anxietate pe termen lung;
• factori medicali: efectele secundare ale medicamentelor, preexistența unei afecțiuni grave, care produce o teamă constantă de moarte sau simptomele bolilor ar putea declanșa atacurile de panică, intensificând totodată stresul. Diabetul, hipertiroidismul, bolile cardiovasculare, tulburările respiratorii sau sindromul de colon iritabil pot cauza simptomele anxietății. (1) (5) (9)

Semne și simptome

În cazul tulburărilor de anxietate există o varietate de simptome care pot fi descrise și care sunt resimțite diferit de fiecare individ. Simptomele pot varia în intensitate și pot modifica percepția asupra mediului înconjurător într-un mod diferit, pentru fiecare persoană. Semnele și simptomele comune de anxietate includ:

• stare de neliniște și încordare;
• sentimente incontrolabile de îngrijorare;
• frecvență cardiacă crescută (hipertensiune);
• palpitații cardiace;
• ritm respirator crescut (hiperventilație);
• transpirații reci și profunde;
• furnicături sau amorțeli resimțite la nivelul membrelor, cu precădere în degete;
• probleme de concentrare;
• dificultăți în obținerea a minimum opt ore de somn pe zi;
• iritabilitate crescută;
• senzații de amețeală;
• gură uscată;
• probleme gastrointestinale. (1) (4) (5)

În cazul atacului de panică, pot apărea și alte simptome, precum:

• greață, bufeuri, amețeală, frisoane, senzație de sufocare, nevoie iminentă de a merge la toaletă, dureri de stomac, sentiment profund de teamă de moarte sau o senzație de leșin. (9)

Diagnostic

Comparativ cu alte afecțiuni din sfera neurologică, tulburarea de anxietate nu poate fi diagnosticată cu ajutorul unui singur test. Diagnosticul de anxietate se pune în urma unui proces îndelungat de examinări fizice, chestionare psihologice și evaluări ale sănătății mintale. Teste de laborator pot fi necesare, pentru a oferi medicului informații despre o eventuală afecțiune medicală care poate cauza simptomele tulburării de anxietate, însă acestea nu pot diagnostica în mod specific tulburări de anxietate. Medicul curant poate recomanda vizita la psihiatru sau psiholog, dacă evaluările sale indică existența unei probleme de ordin psihic. (1) (5) (6)

Tratament

Abordarea terapeutică în cazul tulburărilor de anxietate poate fi diferită, în funcție de cauzele care au dus la apariția afecțiunii și de forma acesteia. Dacă pentru tratarea tulburărilor de anxietate generalizată poate fi necesară administrarea de medicamente antidepresive sau sedative, în tratamentul fobiilor psihoterapia este adesea remediul cu cea mai crescută eficacitate. (1) (3) (4) (7) (9)

Terapia cognitivă comportamentală este considerată forma de psihoterapie cu cea mai mare eficacitate în tratarea tulburărilor de anxietate. Terapia are ca scop îmbunătățirea simptomelor anxietății prin educarea pacientului cu privire la modalitățile în care acesta își poate modifica comportamentul astfel încât să își păstreze calmul în timpul atacurilor de panică. Medicul psihoterapeut are misiunea de a limita gândirea distorsionată a pacientului și de a schimba modul în care acesta reacționează în fața unor situații care îi declanșează anxietatea. Expunerea la factorul declanșator al unei fobii poate fi parte a terapiei cognitiv comportamentală, în special pentru tratarea persoanelor cu fobii specifice. (1) (4) (7) (9)

Medicamentele sunt utilizate pe termen scurt pentru controlarea simptomelor anxietății cronice. Clasele de medicamente ce pot fi recomandate de către medic sunt:

• benzodiazepinele (considerate unele dintre cele mai prescrise medicamente pe plan mondial, acestea sunt indicate atunci când tulburarea de anxietate devine severă sau invalidantă);
• antidepresivele (vizează tratamentul anxietății generalizate, a tulburărilor obsesiv-compulsive și a depresiei majore);
• antidepresivele triclice (benefice în tratamentul unei game mai largi de tulburări de anxietate, medicamentele din clasa antidepresivelor triclice, precum imipramina sau clomipramina, pot provoca reacții adverse mult mai ușor decât restul medicamentelor folosite în tratamentul tulburărilor mintale). (1) (2) (4) (7)

Pentru tratarea anxietății mai pot fi folosite și beta-blocante, inhibatori de monoaminoxidază, buspironă sau medicamente anticonvulsivante. (6) (7)

Cum poate fi prevenită anxietatea?

Deși nu există modalități de prezicere a riscurilor de a dezvolta o tulburare de anxietate, medicii recomandă evitarea factorilor de risc și solicitarea ajutorului medical în situația în care unul sau mai multe simptome ale anxietății sunt resimțite pe o perioadă lungă de timp. Un stil de viață activ și o dietă echilibrată ajută la menținerea emoțiilor în limitele normale. Modalități de prevenție ale anxietății:

• evitați sedentarismului (menținerea unui nivel optim de activitate fizică în fiecare zi va contribui la reducerea factorilor de stres, îmbunătățind totodată starea de spirit);
• evitați drogurilor sau alcool (drogurile și băuturile cu conținut crescut de alcool provoacă sau agravează simptomele anxietății, astfel că este necesară evitarea acestora sau renunțarea la consumul lor);
• evitați tutunul sau băuturile cofeinizate (la fel ca în cazul băuturilor alcoolice sau a drogurilor, nicotina și cofeina pot agrava simptomele anxietății, astfel că medicii recomandă evitarea sau limitarea consumului băuturilor cu cofeină și a fumatului);
• folosiți tehnici de gestionare a stresului (medicul psihoterapeut vă poate ajuta să învățați tehnici esențiale de gestionare a stresului și de relaxare care pot ușura anxietatea);
• păstrați o alimentație echilibrată și sănătoasă (consumul regulat de fructe, legume, cereale și pește a fost asociat în cadrul unui număr crescut de studii cu un nivel redus de anxietate);
• obțineți minimum opt ore de somn în fiecare noapte. (1) (4) (6)