Anxietate

Anxietatea poate fi definită ca o teamă acaparatoare ce interferează cu activitatea de zi cu zi a persoanei afectate. Uneori se poate descrie ÅŸi ca o frică persistentă apărută în contexte în care majoritatea oamenilor nu ar resimÅ£i-o deloc.

În literatura de specialitate există sintagma „teamă fără obiect” menită să caracterizeze acest simptom. DistincÅ£ia între anxietate ÅŸi frică este realizată prin faptul că anxietatea reprezintă teama faţă de un eveniment posibil (proiecÅ£ia în viitor), pe când frica se referă la reacÅ£ia faţă de un pericol iminent, real sau perceput. Este cuprinsă în cadrul mai multor afecÅ£iuni psihiatrice dintre care se pot menÅ£iona:

• tulburarea de anxietate generalizată;
  
• tulburarea de panică;
  
• tulburarea de anxietate socială;
  
• mutismul selectiv (dificultatea de a comunica în diverse medii);
  
• anxietatea de separaÅ£ie;
  
• fobii specifice;
  
• tulburarea obsesiv-compulsivă;
  
• tulburarea post-traumatică de stres.

Anxietatea se manifestă în situaÅ£ii precum interacÅ£iuni sociale sau condus, starea celui afectat fiind descrisă prin gânduri invazive, de necontrolat. Statistic, femeile sunt mai afectate decât bărbaÅ£ii ÅŸi stările anxioase debutează în intervalul 35-55 ani.  

La copii, frecvenÅ£a acestui simptom este de 1/8 ÅŸi repercusiunile sunt reprezentate de performanÅ£e slabe la învăţătură ÅŸi în relaÅ£iile sociale. La polul opus, la vârstnici, tulburările anxioase sunt printre cele mai comune afecÅ£iuni psihiatrice ÅŸi literatura de specialitate afirmă că majoritatea sunt asociate evenimentelor traumatice.

Trebuie totuÅŸi menÅ£ionat că, în forme moderate, anxietatea nu reprezintă o problemă de sănătate mintală, ci este o modalitate prin care organismul reacÅ£ionează la o situaÅ£ie cauzatoare de stres. [1], [2], [3]

Cauze ÅŸi mecanisme de producere

Există mai mulţi factori care reprezintă fundamentul anxietăţii:

• factori biologici: activitate crescută în ariile cerebrale implicate în comportament ÅŸi emoÅ£ii; dezechilibrul balanÅ£ei serotonină-noradrenalină la nivel cerebral (neurotransmiţători implicaÅ£i în controlul stărilor emoÅ£ionale);
  
• factori genetici: predispoziÅ£ie semnificativ crescută la persoanele cu cazuri în familie;
  
• perturbări ce intervin în echilibrul substanÅ£elor chimice cerebrale;
  
• personalitatea pacientului;
  
• evenimente de viaţă (violenţă domestică, alte tipuri de abuzuri);
  
• medicaÅ£ia: prescrisă în afecÅ£iunile psihiatrice, steroizi, antimalarice ÅŸi consumul de droguri;
  
• tulburări generate de consumul necorespunzător de alcool, cofeină, zahăr.

Mecanismele de producere vizează mediatorii chimici de la nivelul sistemului nervos: noradrenalină, serotonină, dopamină, acid gamma-aminobutiric (GABA) şi hormon eliberator de corticotropină (CRH). De simptomele şi semnele fizice este răspunzătoare activitatea crescută a sistemului nervos simpatic. Zonele corticale unde s-au observat modificări sunt reprezentate de: regiunea hipocampului, zona parahipocampică, amigdala cerebrală, lobul temporal şi cortexul prefrontal. [4], [5], [6]

AfecÅ£iuni în care anxietatea este simptom

În continuare, vor fi prezentate pe scurt principalele tulburări psihiatrice în care anxietatea este simptom central:

Tulburarea anxioasă generalizată

Se caracterizează prin faptul că bolnavul are senzaÅ£ia că urmează să se întâmple un eveniment catastrofal. Temerile sunt stresante, îngrijorătoare ÅŸi incontrolabile. Ca frecvenţă, teama este aproape zilnică pentru cel puÅ£in 6 luni. Frica distrage individul de la activităţile cotidiene ÅŸi, alături de aceasta, apar ÅŸi alte simptome fizice sau psihice precum: insomnie, tulburări digestive, neliniÅŸte, oboseală marcată, dificultăţi de concentrare, ameÅ£eală, palpitaÅ£ii, senzaÅ£ie de sufocare, stare de rău.

Înainte de stabilirea diagnosticului ÅŸi începerea tratamentului corespunzător trebuie excluse două situaÅ£ii cu simptomatologie similară, ÅŸi anume: anemia (prin deficit de fier sau de vitamine B9, B12) ÅŸi hipertiroidismul. De asemenea, orice comorbiditate psihiatrică (depresie, consum exagerat de alcool) trebuie tratată înainte de a începe tratamentul pentru tulburarea de anxietate generalizată.

Atacurile de panică şi tulburarea de panică

Tulburarea de panică se manifestă prin episoade bruÅŸte ÅŸi repetate de atacuri de panică, acestea fiind succedate ÅŸi de teama repetării unui nou episod. Agorafobia este complicaÅ£ia care poate însoÅ£i această afecÅ£iune psihiatrică.

Tulburarea obsesiv-compulsivă

Este descrisă prin gânduri sau comportamente ce par imposibil de controlat. Obsesiile sau compulsiile reprezintă simptomul principal.

fobia

Reprezintă frica nerealistă ÅŸi exagerată faţă de un obiect, activitate, situaÅ£ie care, în mod normal, nu cauzează niciun pericol. Cele mai comune fobii sunt frica de: avion, animale sau înălÅ£ime. Evitarea acestora nu face decât să alimenteze fobia. Cauzele sunt reprezentate de evenimente traumatice sau experienÅ£a unui atac de panică.

Tulburarea de anxietate socială

Se manifestă prin teama debilitantă că persoanele din jur nu vor accepta persoana care suferă de acest tip de anxietate. Este considerată cea mai comună tulburare de anxietate. Uneori este denumită ÅŸi timidate extremă. Sentimentul de „trac în faÅ£a publicului” este exemplul cel mai elocvent. Cauzele sunt reprezentate de o combinaÅ£ie de factori genetici, biologici ÅŸi traumatici. Apare mai frecvent în adolescenţă ÅŸi la adulÅ£ii tineri. Persoanele cu părinÅ£i foarte protectori sunt mai predispuse spre a dezvolta o astfel de tulburare.

Tulburarea post-traumatică de stres

Este o tulburare anxioasă extremă survenită în urma unui eveniment traumatizant care a ameninÅ£at viaÅ£a pacientului. Poate fi perceput ca un atac de panică, singura diferenţă fiind reprezentată de faptul că rareori se diminuează.
Această formă de neliniÅŸte copleÅŸitoare este tratabilă, însă numărul persoanelor diagnosticate ÅŸi tratate corespunzător este încă scăzut.

Anxietatea de separaţie

Este reprezentată de sentimentul de anxietate persistentă şi excesivă corelat cu despărţirea de o persoană faţă de care individul a manifestat un ataşament exagerat. Este mai frecvent la copii.

Consecinţele anxietăţii sunt reprezentate de: probleme de concentrare, iritabilitate, anticiparea a ceea ce este mai rău, urmărirea oricărui semn care ar putea cauza pericol, sentimentul de cap gol. Alături de simptomele mentale, se asociază şi anumite manifestări fizice precum:

• tahicardie;
• transpiraÅ£ii;
• tulburări digestive;
• nevoia imperioasă de a urina;
• diaree;
• senzaÅ£ie de sufocare (dispnee);
• tremor;
• tensiune musculară;
• cefalee (dureri de cap);
• insomnii.

ComplicaÅ£iile anxietăţii sunt reprezentate de: tulburările de somn, depresia, scăderea apărării imune; consum exagerat de tutun, alcool sau droguri; modificarea dinamicii sexuale. În egală măsură poate afecta viaÅ£a cotidiană: menÅ£inerea unei slujbe; menÅ£inerea ÅŸi dezvoltarea de noi relaÅ£ii; incapacitatea de relaxare ÅŸi petrecere a timpului liber. [2], [3], [6], [7]

Metode de tratament

Tratamentul este reprezentat de combinaÅ£ia între psihoterapie ÅŸi terapia medicamentoasă. Răspunsul la tratament este prompt. Metodele psihoterapeutice la care se poate apela sunt terapiile comportamentale care se concentrează pe comportament mai degrabă decât pe conflicte psihologice sau tulburări din trecut. Psihoterapia cognitiv comportamentală este una dintre terapiile de elecÅ£ie cu rezultate vizibile după 12-16 săptămâni. Prin intermediul acesteia, bolnavul este implicat în procesul terapeutic, deÅ£ine un sentiment de control ÅŸi învaţă strategii utile în cazul în care, pe viitor, mai apar fenomene anxioase. Psihoterapia cognitiv comportamentală presupune ca pacientul să se canalizeaze asupra gândurilor generatoare comportamentului de tip anxios. Scopul terapiei este acela de a identifica ÅŸi de a anula modelele comportamentale ÅŸi de gândire capabile să alimenteze anxietatea.

O altă modalitate de confruntare a anxietăţii este terapia prin expunere, aceasta vizând reducerea fricii ÅŸi a neliniÅŸtii caracteristice anumitor boli sau evenimente. Implică confruntarea temerilor într-un mediu sigur ÅŸi controlat. Pentru creÅŸterea controlului se recurge la exerciÅ£ii de imaginaÅ£ie cât mai realiste. Mecanismul psihologic asupra căruia acÅ£ionează această metodă este reprezentat de confruntarea cu frica fără a fi rănit, fapt ce duce la scăderea graduală a anxietăţii.

MedicaÅ£ia presupune administrarea de benzodiazepine ÅŸi antidepresive. EficienÅ£a maximă este atinsă atunci când tratamentul medicamentos se asociază cu terapia comportamentală ÅŸi exerciÅ£iile de auto-ajutoarare. Este utilizată mai mult pe termen scurt pentru a reduce simptomele exagerate provocate de anxietate decât pentru a înlătura cauza.

Antidepresivele utilizate sunt reprezentate de: inhibitorii selectivi de recaptare ai serotoninei (sertralină, escitalopram, fluoxetină) ÅŸi inhibitorii selectivi de recaptare ai serotoninei ÅŸi ai noradrenalinei (venlafaxină, duloxetină). Inhibitorii selectivi de recaptare ai serotoninei cresc nivelul serotoninei la nivel cerebral. Efectele adverse cele mai întâlnite sunt reprezentate de: greaţă, reducerea libidoului, tulburări de vedere, ameÅ£eală, diaree sau constipaÅ£ie, gură uscată, pierderea apetitului, transpiraÅ£ii, agitaÅ£ie, letargie, insomnie. Inhibitorii selectivi de recaptare ai serotoninei ÅŸi noradrenalinei cresc nivelul acestor două substanÅ£e la nivel cerbral. ReacÅ£iile adverse sunt similare celor produse de inhibitorii selectivi de recaptare ai serotoninei.

Benzodiazepinele (diazepam, lorazepam, alprazolam) sunt foarte eficiente, însă, din cauza riscului de instalare a dependenÅ£ei ÅŸi a unui sindrom de abstinenţă grav, nu se recomandă administrarea decât pentru perioade scurte de timp. Efectul anxiolitic apare după 30-90 minute de la adminsitrare, iar dependenÅ£a apare dacă tratamentul are o durată mai lungă de 4 săptămâni. În privinÅ£a reacÅ£iilor adverse s-au constatat: letargie, tulburări de concentrare, cefalee, tremor, scăderea libidoului.

În tratamentul tulburărilor care au ca simptom anxietatea se mai poate administra pregabalină, un anticonvulsivant folosit în tratamentul epilepsiei. De asemenea, ÅŸi beta-blocantele (propranolol, atenolol) s-au dovedit eficiente în tratarea simptomelor fizice provocate de anxietate. [1], [3], [4], [6]

Elemente de auto-ajutorare şi sfaturi pentru apropiaţi

Elemente de auto-ajutorare

Confruntarea gândurilor negative

• scrierea temerilor (este mai dificil să scrii despre un lucru decât să te gândeÅŸti la el, astfel că această metodă poate duce la dispariÅ£ia mai rapidă a fricilor);
  
• crearea unei perioade rezervate gândurilor anxioase (10 minute în fiecare zi în care persoana să se gândească numai la gândurile negative, ulterior acestea trebuind îndepărtate sau, dacă apar, trebuind scrise pe hârtie ÅŸi contramandate până în momentul perioadei rezervate gândurilor anxioase);
  
• acceptarea necunoscutului (lipsa de siguranţă în legătură cu un eveniment, aceasta nefăcând viaÅ£a mai predictibilă);
  
• discutarea problemelor cu o persoană de încredere.

Grijă pentru propria persoană

• tehnici de relaxare: meditaÅ£ie, relaxare musculară progresivă, respiraÅ£ie profundă;
• adoptarea unor obiceiuri de hrană sănătoase (reducerea glicemiei poate facilita apariÅ£ia anxietăţii);
• reducerea consumului de alcool ÅŸi de nicotină;
• efectuarea de exerciÅ£ii fizice regulate (minimum 30 de minute de exerciÅ£ii zilnice sau aproape zilnice);
• alocarea de timp suficient pentru somn (somnul insuficient exacerbează gândurile ÅŸi sentimentele anxioase).  

Sfaturi pentru prieteni ÅŸi familie:

• empatie cu suferinÅ£a persoanei afectate;
  
• încercarea de a nu presa persoana să vorbească despre temerile sale;
  
• oferirea sprijinului;
  
• acumularea de informaÅ£ii despre anxietate;
  
• încurajarea persoanei de a căuta ajutor;
  
• grijă pentru sine (să nu se lase copleÅŸit de problemele persoanei anxioase). [7], [8]