Antrax

Antraxul este o infectie produsa de Bacillus anthracis, transmisa de la animale (ierbivore) la om (zooantroponoza). Boala este cauza de sporii bacilului (bacterie cu forma de bastonas), ajunsi in organismul uman dupa contactul cu animalul infectat sau cu produsele de origine animala contaminate. Infectia se poate transmite si prin intepaturile unor insecte, prin inhalarea sporilor sau prin ingestia acestora.

Cea mai comuna forma de infectie la om, este antraxul cutanat. Boala produsa prin inhalare are o evolutie rapida si grava, cu paritia mediastinitei hemoragice si moarte. Mai rar, infectia se poate localiza la nivel visceral si prezinta de asemenea risc crescut de deces.

Bacilul a fost identificat pentru prima data in anul 1850, demonstrandu-se ca fiind primul agent patogen implicat in aparitia unei boli infectioase.

Bacilul antraxului este o bacterie gram-pozitiva, sporulata si aeroba; ea sporuleaza in prezenta oxigenului. Aceasta bacterie produce trei proteine cunoscute sub denumirea de: toxina antraxului. Sporii au capacitatea de a supravietui cativa ani in solul uscat, dar pot fi distrusi prin fierbere (minim 10 minute) si prin contactul cu solutiile antiseptice (formol). Cele mai multe tulpini de bacil sunt sensibile la tratamentul cu penicilina.

Antraxul este raspandit pe intreg mapamondul; cel mai adesea infecteaza animalele ierbivore domestice (vite, capre, oi, cai) dar si pe cele salbatice. Infectarea animalelor se face prin consumul de vegetale contaminate cu spori. La animale, boala are o evolutie severa, finalizata cu moartea gazdei. Musca reprezinta unul dintre vectorii implicati in raspandirea antraxului (prin intepaturi).

Sursele de apa dintr-un areal geografic pot fi si ele contaminate in urma migrarii animalelor infectate. Omul are o rezistenta naturala mai mare in fata infectiei, fata de animalele ierbivore. Frecvente cazuri de imbolnavire apar in domeniul agricol, acolo unde exista contact strans cu sursa de infectie, dar si in indrustria ce prelucreaza produse de origine animala contaminate (piei, lana). Tarile cu cel mai mare numar de imbolnaviri sunt: Iranul, Turcia, Pakistanul si Sudanul.

Pentru a combate raspandirea infectiei cu antrax s-a instituit un program de vaccinare impotriva antraxului la animale.

Patogeneza

Bacilu antraxului este capabil de a traversa tegumentele si mucoasele, patrunde rapid in circulatie, se multiplica usor si poate ucide. Toxina antraxului este principalul factor de virulenta.

Toxina antraxului este formata din trei proteine:

• antigenul protector (imunizant).
• factorul edematiant.
• factorul letal.

Antigenul protector este capabil sa se ataseze la nivelul membranei celulelor tinta, favorizant patrunderea in celula a celorlalti doi factori. Factorul edematiant, favorizeaza aparitia edemului la locul infectiei si inhiba leucocitele polimorfonucleare (PMN-mediatori ai inflamatiei). Factorul letal, odata patruns in celula, determina moartea acesteia.

Leziunile tegumentare faciliteaza patrunderea sporilor in piele, unde vor germina, rezultand formele vegetative ale bacilului ce vor produce toxine. Astfel, vor aparea leziuni de necroza, hemoragie, congestie si edem. Clinic, leziunea are aspect de „pustula maligna”.

Atunci cand boala este transmisa pe cale aeriana, sporii, care au un diametru foarte mic, se vor cantona la nivelul alveolelor pulmonare; de aici, pe cale limfatica vor ajunge sa germineze la nivelul ganglionilor mediastinali; rapid se produce necroza hemoragica ganglionara cu mediastinita hemoragica.

Carnea contaminata si insuficient preparata va conduce la aparitia formelor gastrointestinale de antrax. Daca aciditatea sucului gstric nu distruge sporii de bacil, acestia vor germina la nivel intestinal, de unde vor produce limfadenita hemoragica. In unele cazuri bacteria poate produce meningita, prin raspandire pe cale umorala de la un alt focar infectios.

Odata patruns in organism, antraxul se raspandeste rapid in toate organele pe cale limfatica si sanguina, devenind fatal.

Manifestari clinice

Cele mai multe cazuri de antrax la om sunt reprezentate de infectiile cutanate si cele respiratorii. Afectarea intestinala apare foarte rar, iar meningita se manifesta doar in cazurile grave cu bacteriemie severa.

Antraxul cutanat

Are o incubatie in medie de 5 zile. Leziunile sunt localizate de obicei in zonele expuse ale pielii: tegumentul fetei si al membrelor superioare. La poarta de intrare apare o macula mica, rosie care ulterior va evolua catre forma de pustula si ulceratie, cu necroza si edem. Initial apare prurit (mancarime) iar catre final leziunea nu doare. De obicei pacientii nu prezinta febra. Vindecarea spontana se produce in peste 90% din cazuri, dar exista si forme severe de boala, care netratate se vor finaliza prin deces. Contactul in antecedente cu animale sau produse de animale potential contaminate, orienteaza diagnosticul catre infectia cu bacilul antrax.

Antraxul prin inhalatie (boala lanarilor)

In stadiile incipiente boala poate fi confundata cu o infectie respiratorie de etiologie virala. Dupa cateva zile, simptomele se acutizeaza:

• febra crescuta
• dispnee
• hipotensiune arteriala.

La examenul radiologic pulmonar, se observa largirea simetrica a mediastinului (mediastinita hemoragica).

Antraxul gastrointestinal

Se constata o simptomatologie variabila:

• febra
• greturi
• varsaturi
• dureri abdominale
• scaune diareice cu sange
• ascita (lichid in cavitatea peritoneala).
• Diareea severa determina deshidratare masiva si hemoconcentratie.

Daca bacteria se localizeaza la nivelul faringelui va determina:

• febra
• disfagie (inghitire dificila a alimentelor)
• durere in gat
• adenopatie regionala.

Tratament

Bolnavii vor fi internati si izolati pana se obtine vindecarea. Antraxul raspunde la tratamentul injectabil cu Penicilina G: 2 mil.U.I. la fiecare 6 ore, timp de 10 zile. In cazul in care pacientul este sensibil la penicilina se poate utiliza: eritromicina, ciprofloxacin sau tetraciclina. Leziunile tegumentare vor fi toaletate si bandajate. Antraxul cu tropism respirator, cel gastrointestinal si meningita carbunoasa necesita doze mai mari de penicilina G. In cazurile severe se practica imunizarea cu antitoxina antrax. De asemenea, se pot administra medicamente antipiretice si tonice cardiace.

Prognostic

Un tratament cu antibiotice, bine condus, va determina o rata scazuta de mortalitate, in cazul infectiei cutanate. Antraxul respirator este mortal in proportie de 100%. Forma de afectare gastrointestinala conduce la deces in jumatate din cazuri. Daca se complica cu meningita hemoragica, antraxul este de asemenea fatal.

Profilaxie

Prin impunerea unor masuri de decontaminare a produselor de origine animala (lana), antraxul a fost eliminat din Anglia inca din anul 1940. Persoanele care lucreaza in medii cu risc de a dezvolta infectia cu antrax (agricultura, veterinar) beneficiaza de vaccin impotriva bacilului. Exista si se utilizeaza vaccinuri pentru imunizarea ierbivorelor domestice. In viitor vaccinurile pentru om vor fi imbunatatite, deoarece actualele vaccinuri determina o imunizare lenta, protectie incompleta si diverse reactii adverse. Deoarece bacilul de antrax poate fi folosit ca arma biologica, cu atat mai mult se impune dezvoltarea unui vaccin foarte eficient.

Pentru a preveni raspandirea infectiei, animalele moarte prin antrax vor fi incinerate; dupa moarte, animalele bolnave nu vor fi necropsiate, deoarece oxigenul determina sporularea antraxului si raspandirea acestuia.

Diagnosticul de laborator

Bolnavul prezinta in antecedentele recente expunere la sursa infectanta.

Bacteria este prezenta la nivelul leziunilor cutanate, de unde poate fi pusa in evidenta prin coloratie Gram.

Hemoculturile sunt pozitive daca bacilul este prezent in sange. In cazurile cu meningita, LCR-ul (lichidul cefalorahidian) este hemoragic si contine un numar mare de B.anthracis.

Formele severe de infectie se insotesc de cresterea numarului de leucocite si PMN din sange.

Confirmarea diagnosticului se pot face prin teste care vor pune in evidenta prezenta anticorpilor indreptati impotriva bacilului de antrax.