Anismul

Anismul, cunoscut și sub termenul de „anismus”, reprezintă o formă particulară de constipație datorată insuficientei relaxări sau contracturii necorespunzătoare a sfincterului anal extern și a mușchilor puborectali.

În timpul relaxării sfincterului anal extern și a mușchilor puborectali se produce inhibarea reflexului spinal la nivel cortical, în cadrul procesului de defecație. Aceasta determină apariția unei disfuncții rectosfincteriene dobândite.

Defecațiile dificile cronice pot duce la întinderea nervului rușinos și coborârea planșeului perineal, cu apariția secundară a incontinenței fecale, prin dobândirea unui sfincter anal incompetent. [1], [2]

Cauze și factori de risc

Factorii etiologici care determină apariția anismului nu sunt cunoscuți în totalitate. Unul dintre factorii implicați în apariția bolii poate fi reprezentat de prezența unei anomalii a musculaturii aflate în componența sfincterului anal extern. [2], [3]

Epidemiologie

Conform studiilor efectuate, anismul poate apărea atât în rândul copiiilor, cât şi în rândul persoanelor adulte.

Cel mai frecvent, anismul este întâlnit în rândul persoanelor de sex feminin. [2], [3]

Semne şi simptome clinice

Manifestările clinice apărute în cadrul anismului sunt reprezentare de următoarele aspecte:

• constipație
• retenția materiilor fecale
• tenesme rectale
• incontinență fecală
• senzația de blocaj anorectal
• necesitatea exercitării unei presiuni abdominale pentru evacuarea materiilor fecale
• facilitarea expulziei materiilor fecale prin intermediul manevrelor digitale

Dificultate la debutul şi încheierea mişcărilor intestinale. [1], [2], [3]

Diagnostic

Diagnosticul de de anism se pune pe baza prezenței manifestărilor clinice descrise anterior, pe baza tuşeului rectal şi pe baza informațiilor obținute în urma efectuării unor investigații paraclinice (precum manometria anorectală, proctografia de evacuare, test de expulzare cu balon, defecografia MRI). [1], [2], [3]

Tratament

Tratamentul administrat în cadrul anismului presupune administrarea simptomului predominant - constipația, care poate apărea în urma unei evoluții îndelungate a bolii.
Aceasta presupune adoptarea unui regim alimentar bogat în fibre (aproximativ 25-30 grame fibre/zi), administrarea de laxative emoliente (precum ulei mineral sau săruri decusate), administrarea de purgative (precum polizaharidele naturale-psyllium, polizaharidele sintetice, derivații de celuloză), administrarea de laxative stimulante (precum fenoftaleina, bisacodilul), laxative saline și agenți hiperosmolari (soluții electrolitice care conțin polietilenglicol și zaharuri neabsorbabile, precum sorbitol sau lactuloză). [1], [2], [3]

Complicații

Principalele complicații care pot apărea în cadrul unei evoluții îndelungate a bolii sunt următoarele:

• incontinența materiilor fecale
• megacolon
• megarect. [1], [2]