Anhidroza

Anhidroza (hipohidroza) se defineşte ca fiind incapacitatea de a transpira normal. Atunci când organismul nostru nu transpiră în mod corespunzător, temperatura corpului creşte ceea ce determină instalarea hipertermiei şi uneori în situaţiile severe a accidentului vascular determinat de căldura excesivă.

Deşi multe persoane consideră că anhidroza nu este ceva foarte grav spre deosebire de hiperhidroză (transpiraţie excesivă), în realitate această patologie este ameninţătoare de viaţă.

Transpiraţia este esenţială pentru supravieţuire deoarece prin intermediul ei:
- temperatura corpului scade atunci când temperatura mediului ambiant este excesivă;
- sunt eliminaţi produşii de excreţie;
- organismul este protejat de apariţia hipertermiei.

De fiecare dată când temperatura corpului începe să crească, sistemul nervos autonom stimulează apariţia secreţiei eccrine a glandelor sudoripare cu eliminarea ei la nivelul tegumentelor. Odată ce transpiraţia începe să se evapore, temperatura corpului începe să scadă.

Ȋn cazul persoanelor cu anhidroză, acestea nu pot transpira, ca urmare nu pot să îşi scadă temperatura corporală atunci când este necesar.

Etiologie

Anhidroza se instalează atunci când glandele sudoripare încetează să mai funcţioneze corespunzător şi să producă secreţie sudorală.
Acest lucru poate fi determinat de mai mulţi factori:

- Leziuni neurologice - afectarea sistemului nervos autonom ce influenţează acţiuni precum digestia, frecvenţa cardiacă, tensiunea arterială, temperatura poate determina instalarea anhidrozei; leziunile sunt localizate la nivelul nervilor ce controlează funcţia glandelor sudoripare.
Există numeroase afecţiuni ce afectează în evoluţia lor sistemul nervos autonom precum: diabetul, alcoolismul, amiloidoza prin depunerea de amiloid la nivelul organelor, inclusiv la nivelul sistemului nervos, cancerul pulmonar cu celule mici, sindromul Horner, boala Parkinson, sindromul Sjogren, boala Fabry, sindromul Ross.

- Leziuni ale tegumentelor - blocarea ductelor glandelor sudoripare poate determina secundar instalarea anhidrozei sau injuriile pielii precum arsurile pot afecta definitiv glandele sudoripare.

- Medicamente precum antipsihioticele, anticolinergicele, blocantele canalelor de calciu determină scăderea secreţiei sudorale; odată cu oprirea medicaţiei, transpiraţia se normalizează;

- Factori genetici precum sindroame ce afectează direct funcţia glandelor sudoripare - displazia ectodermală;

- Sindroame neurologice precum sindromul Guillain-Barre;

- Deshidratarea - apare atunci când organsimul nu conţine cantitatea normală de lichide necesară pentru a-şi realiza în mod corespunzător funcţiile;
Poate fi determinată de: stări febrile, hiperhidroză fără ingestie compensatorie de lichide, poliurie (precum în diabetul zaharat nediagnosticat), diuretice, diaree, vărsături.

Factori de risc

Facorii de risc pentru apariţia anhidrozei sunt reprezentaţi de:
- Vârstă - odată cu înaintarea în vârstă diminuă şi capacitatea glandelor sudoripare de a excreta secreţie sudorală, deoarece apar anumite dificultăţi în menţinerea unei temperaturi constante a corpului;
- Anumite patologii dermatologice precum iritaţii sau inflamaţii ce afectează şi glandele sudoripare;
Patologiile dermatologice ce se asociază cu anhidroză sunt reprezentate de: psoriazis, sclerodermie, dermatită exfoliativă, ihtioza, miliaria;
- Afecţiuni ce lezează sistemul nervos autonom precum diabetul;
- Anomalii genetice ce afectează funcţia sau structura glandelor sudoripare.

Tablou clinic

Tabloul clinic variază în funcţie de severitatea anhidrozei.
Astfel, pentru cazurile uşoare, se observă o scădere a cantităţii transpiraţiei, însă dacă anhidroza este generalizată se pot instala şi simptome precum ameţeală, crampe musculare, fatigabilitate şi hipertermie.

Anhidroza poate fi generalizată sau localizată la nivelul unei singure zone.
În cazul anhidrozei localizate, zonele neafectate încearcă să compenseze absenţa transpiraţiei din celelalte sectoare prin creşterea cantităţii secreţiei sudorale.
În cazul anhidrozei generalizate, lipsa transpiraţiei determină incapacitatea de a regla temperatura corporală cu apariţia secundară a hipertermiei manifestată prin: crampe musculare, ameţeală până la accidente vasculare.

Diagnostic

Uneori, anhidroza poate fi dificil de diagnosticat. Formele uşoare sunt rareori indentificate deoarece o multitudine de factori pot determina apariţia bolii precum leziuni ale tegumentului, anumite patologii sau medicaţii administrate.
Diagnosticul se pune pe baza anamnezei, simptomatologiei la care se asociază examenul fizic şi testele de confirmare.

Testele de confirmare cuprind:

1. Testul sudorii prin termoreglare - pe parcursul acestui test, pacientul este acoperit cu o pudră ce îşi modifică culoarea la nivelul zonelor unde transpiraţia există; pacientul se află într-o cameră ce prezintă temperaturi ridicate pentru a determina apariţia transpiraţiei; la sfârşitul testului se cuantifică zonele la nivelul cărora transpiraţia a apărut;
2. Testul silastic - acest test măsoară dimensiunile zonelor de distribuţie a transpiraţiei prin imprimarea unor picături de transpiraţie pe un material de cauciuc (Silastic); la fel ca şi testul reflexelor, electrozi mici sunt aşezaţi la nivelul mâinilor şi picioarelor pentru a stimula transpiraţia;
3. Testul reflexelor - este măsurat cantitativ reflexul axonal sudomotor prin plasarea de electrozi la nivelul antebraţului şi a piciorului ce activează terminaţiile nervoase stimulând glandele sudoripare să excrete secreţie sudorală; volumul de transpiraţie este măsurat;
4. Biopsia pielii.

Tratament

Tratamentul nu este necesar în toate cazurile.
Daca anhidroza afectează o regiune mică a corpului, tratamentul nu este necesar.
Însă în situaţiile în care anhidroza afectează zone întinse de la nivelul tegumentului, tratamentul trebuie realizat datorită complicaţiilor ameninţătoare de viaţă ce pot apărea.

Hipertermina trebuie tratată de urgenţă pentru a preveni agravarea simptomatologiei cu apariţia complicaţiilor.
Crampele musculare - pentru ameliorarea crampelor musculare determinate de hipertermie este necesar:
- odihnă într-un mediu cu o temperatură ce nu favorizează apariţia transpiraţiei;
- consumul de lichide reci ce conţin electroliţi.
Extenuarea determinată de căldură se manifestă prin greţuri, ameţeli, tahicardie. În această situaţie pacientul trebuie mutat într-o încăpere cu aer condiţionat, aşezat cu picioarele uşor ridicate faţă de planul patului, îndepărtarea pieselor vestimentare, consumul de lichide reci, nu îngheţate, bogate în electroliţi.
Accidentul vascular determinat de căldură necesită asistenţă medicală de urgenţă, netratat putând conduce la deces.

Prevenţie

Prevenirea apariţiei anhidrozei se face prin:
- Menţinerea unei greutăţi optime;
- Vestimentaţie din bumbac, uşoară în zilele caniculare;
- Evitarea ieşirilor din casă la temperaturi crescute.