Anhedonia - incapacitatea de a simți plăcere

Anhedonia se referă la reducerea capacității de a simți plăcerea (incluzând pe cea sexuală) și a fost studiată în diferite tulburări neuropsihiatrice. A avut un rol important în numeroase aspecte ale psihopatologiei de când a fost descoperită în secolul trecut și rămâne încă o caracteristică a câtorva tipuri de tulburări psihiatrice.

 
Anhedonia a fost studiată mai ales în depresia majoră, dar constituie un simptom important și în schizofrenie, psihoze, abuzul de substanțe, boala Parkinosn, bulimia și alte comportamente de risc. Mai mult, prezența anhedoniei s-a dovedit a fi predictivă pentru răspunsul antidepresiv. (1)

Anhedonia este un simptom principal în depresia majoră. Reprezintă pierderea interesului pentru activități plăcute anterior. Persoanele care suferă de anhedonie își pierd interesul pentru hobby-uri, prieteni, serviciu, chiar și pentru mâncare sau activitate sexuală.

Mecanism fiziopatologic

Experimentarea normală a unei emoții necesită identificarea importanței emoționale a unui stimul, apoi producerea unei stări afective, care poate fi reglată la diferite niveluri cerebrale. Baza emoțiilor hedonice a fost stabilită prin studiul răspunsului euforic la dextroamfetamina, cocaină, recompensa monetară și chiar răspunsurile pozitive la muzică, imagini și fețe atractive. Emoțiile hedonice sunt asociate cu activitatea neuronală în nucleus accumbens, caudat ventral și putamen ventral, cu eliberare de dopamină.

 
Anhedonia este considerată o caracteristică principală în tulburarea depresivă majoră. Studiul pacienților anhedonici nonclinici, a celor nonanhedonici depresivi și a pacienților depresivi cu diferite nivele de anhedonie pare să favorizeze ipoteza asocierii severității anhedoniei cu un deficit al activității neuronale în striatum ventral (incluzând nucleus accumbens) și un exces al activității în regiunea ventrală a cortexului prefrontal (incluzând cortexul ventromedial și cel orbitofrontal), cu un rol central, dar nu exclusiv, al dopaminei. (3) (1)

 
Severitatea anhedoniei a fost corelată negativ cu volumul anatomic al nucleilor caudat și ventral și al amigdalei. Studiile pacienților depresivi au demonstrat o densitate redusă (numărul celulelor gliale) în neuroimagistică, dar cu activitate crescută a acestor regiuni implicate în identificarea stimulilor emoționali și generarea comportamentului emoțional. Invers, s-a observat o activitate scăzută a regiunilor implicate în reglarea comportamentului emoțional. Aceste rezultate arată importanța sistemului neural al recompensei în emoțiile pozitive. (1)

Factori de risc

Prevalența pe sexe

În populația generală anhedonia asociată cu depresia este mai frecventă la femei, iar anhedonia socială la bărbați. Această diferență între sexe este stabilă de la adolescență până la perioada de adult și este observată și la persoanele cu tulburări schizofrenice.

Factorii genetici

Anhedonia socială poate fi consecința unei vulnerabilități genetice. Gena DISC 1 a fost asociată cu riscul și etiologia schizofreniei și anhedoniei sociale.

Medicația neuroleptică

Anhedonia este un efect advers major al neurolepticelor antidopaminergice, cât și al sevrajului după stimulanți precum fenetilaminele sau amfetaminele.

Cum se manifestă anhedonia

Persoanele anhedonice nu pot reacționa adecvat sau simți o emoție. Afectivitatea lor nu prezintă variații. Simptomul este cel mai bine descris prin exemple, astfel: o mamă anhedonică nu se bucură dacă se joacă cu bebelușul ei, un sportiv nu este surescitat dacă înscrie un gol, un elev nu este entuziasmat dacă i se pune o notă bună. Anhedonia afectează relațiile și este adesea acompaniată de absența dorinței sexuale. (1) (6)

Anhedonia în depresie

Depresia afectează una din 5 persoane într-un anumit moment din viață și este o tulburare neuropsihică potențial fatală prin suicid. Depresia poate fi declanșată de un eveniment trist, o boală fizică sau un dezechilibru al biochimiei creierului. Nu toate persoanele depresive sunt și anhedonice. Rară în depresia minoră, anhedonia poate fi o problemă gravă pentru persoanele sever depresive. Ca simptom clinic în depresie, anhedonia este importantă diagnostic în această tulburare psihică. Persoanele care suferă de anhedonie asociată cu depresia se simt suicidali dimineață și mai bine seara, când somnul pare să fie singură scăpare similară morții. Anhedonia poate continua după depresie, dar cel mai adesea dispare în același timp. Medicamentele antidepresive pot doar ameliora parțial simptomele de anhedonie. (5) (6)

Anhedonia sexuală

Anhedonia sexuală la bărbați mai este cunoscută drept anhedonia ejaculatorie (persoana va ejacula fără a simți plăcerea). Tulburarea este mai frecventă la bărbați, dar și femeile pot suferi de absența plăcerii în momentul orgasmului.
Anhedonia sexuală poate fi cauzată de: hiperprolactinemie, dorință sexuală inhibată, testosteron scăzut, traumatisme medulare, oboseală, boli fizice. Un test sangvin sau un examen neurologic nu poate determina o cauză specifică a anhedoniei sexuale.
Pacienții pot beneficia de pe urma tratamentului cu bupropion, care ameliorează disfuncția sexuală chiar și la pacienții fără depresie. (7)

Anhedonia socială

Este definită drept dezinteresul pentru contactul social și caracterizată de izolarea socială și diminuarea plăcerii în situațiile sociale. Această caracteristică se manifestă ca indiferență față de alte persoane. Față de introversie, o dimensiune nonpatologică a personalității umane, anhedonia socială reprezintă un deficit în capacitatea de a experimenta plăcerea.
Este considerată o caracteristică centrală și un factor predictor al tulburărilor schizofrenice.

Clinic, anhedonia socială este caracterizată de:

• capacitate diminuată de a experimenta plăcerea interpersonală;
• izolare socială, adaptare socială slabă, absența emoțiilor;
• necesitate scăzută pentru contact social, lipsa prietenilor apropiați și a relațiilor intime;
• absența emoțiilor pozitive, stare depresivă, anxietate.

Anhedonia socială rămâne stabilă pe întreaga durata a vieții, independent de diagnostic, tratament sau remisiunea simptomelor. (5)

 
Anhedonia este prezentă în mai multe tulburări psihopatologice, totuși, anhedonia socială nu este un criteriu necesar pentru nicio tulburare. Anhedonia socială se manifestă similar în mai multe tulburări mentale, dar din motive diferite. Anhedonia socială este asociată mai ales cu schizofrenia și spectrul tulburărilor schizofrenice (tulburarea de personalitate schizotipală, tulburarea de personalitate paranoidă, tulburarea de personalitate antisocială).

Diagnostic

O emoție implică excitarea fiziologică, evaluare, experiența subiectivă, expresia și comportamentul direcționat de scop. Anhedonia poate fi astfel măsurată în mai multe feluri: comportamental, electrofiziologic, hemodinamic și prin auto-raport. De exemplu, pacienții depresivi prezintă un prag al percepției mai ridicate pentru dulce ca răspuns la administrarea de sucroză, cu un răspuns de recompensă semnificativ redus. Recompensa are rolul de a determina comportamente de abordare și consum, intensificarea și menținerea comportamentelor, prevenirea dispariției lor și inducerea emoțiilor subiective de plăcere sau a emoțiilor pozitive. Recompensa este astfel conceptul cheie în evaluarea anhedoniei, iar baza majorității studiilor pe animale este acest mecanism neurobiologic. (1) (2)

 
Auto-chestionarul a fost mai frecvent folosit în practica clinică și cercetare datorită simplității acestuia. Există mai multe liste de întrebări pe care pacientul le poate parcurge și la care va răspunde, evaluând în funcție de niște scoruri, capacitatea anhedonică. Validitatea predictivă a acestor chestionare pare a fi bună; de exemplu, persoanele cu scoruri mari au răspunsuri anhedonice mici la pozele declanșatoare de emoții, pasajele scrise pozitiv emoționale și administrarea de sucroză și mai puțin responsivi la măsurarea frecvenței cardiace și a expresiilor faciale ca răspuns la imaginile  care declanșează  emoții. Unul dintre cele mai folosite astfel de chestionare este Scala Plăcerii Snaith-Hamilton.

Nu există un test de laborator sau imagistic specific pentru anhedonie, diagnosticul se bazează mai mult pe relatările pacienților asupra propriilor trăiri. (1)

Tratament

Ketamina este aprobată ca anestezic, având și efecte halucinogene (când este folosită ca drog recreațional sau în supradoză). În studii s-a demonstrat că administrarea controlată de ketamină poate ameliora rapid simptomele generale la persoanele cu anhedonie și depresie majoră rezistente la tratament. Prescrisă deja ca medicament antidepresiv, efectul benefic este observat după câteva ore. Tratamentele standard antidepresive nu reușesc să amelioreze acest simptom, care poate fi prezent pentru perioade lungi de depresie severă și constitui un factor de predicție al comportamentului suicidal.

În studiile efectuate cu ketamină, pacienților cărora li s-a administrat o singură doză au raportat o reducere a nivelului anhedoniei în 40 de minute, ameliorare care a durat până la 2 săptămâni și a apărut independent de reducerea altor simptome ale depresiei. Astfel ketamina ajută la ameliorarea anhedoniei specific, alături de alte efecte remarcabile antidepresive. (8)

 
Nu există încă terapii aprobate pentru anhedonie, în ciuda prevalenței tulburării în cadrul multiplelor afecțiuni psihiatrice. Efectele rapide ale ketaminei asupra nivelului anhedoniei sunt astfel o descoperire clinică importantă. (4)

 
În continuare se fac cercetări asupra factorilor de risc genetici și de mediu, cât și asupra identificării regiunilor cerebrale și a neurotransmițătorilor specifici implicați în anhedonie și care ar putea fi țintele unor terapii comportamentale și farmacologice.