Angiomul

Angiomul, descris ca o aluniță de culoare roșie, este o tumoră benignă (noncanceroasă) de natură vasculară, ce poate fi localizată oriunde pe corp, vizibilă de regulă pe suprafața pielii. Deși nu are o cauză precisă, angiomul ar putea semnala o afecțiune a ficatului. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor angioamele sunt asimptomatice, nu sunt cauzate de o afecțiune și nu necesită tratament. Angiomul este asociat adesea cu procesul de îmbătrânire, incidența acestor formațiuni noncanceroase fiind crescută la persoanele cu vârsta de peste 50 de ani. Angioamele pot fi de mai multe feluri, însă cele mai frecvente, în special la vârstnici, sunt angioamele senile. (1, 2)

Cauze și factori de risc

Cauza exactă a unui angiom este necunoscută, însă factorii genetici ar putea crește susceptibilitatea de a dezvolta astfel de formațiuni. Studiile arata că vârsta înaintată este principalul factor de risc, deoarece numărul angioamelor și mărimea lor tind să crească odată cu vârsta. Un studiu efectuat de cercetători de la Universitatea Yonsei arată că peste 75% dintre persoanele cu vârsta de peste 75 de ani au unul sau mai multe angioame. Expunerea la substanțe chimice, sarcina, anumite condiții medicale și condițiile climatice reprezintă alți factori de risc. (2, 3, 4)

Diagnostic

Ocazional, persoanele cu angiom se prezintă la medicul de familie îngrijorați de faptul că ar putea suferi de cancer de piele. Pentru a exclude această posibilitate, se impune trimiterea către un specialist în dermatologie, pentru o evaluare amănunțită a formațiunilor. În cazul în care există suspiciuni de cancer, mediul dermatolog va solicita o biopsie. Diagnosticul de angiom se face aproape întotdeauna clinic, testele de laborator fiind solicitate în puține ocazii. Dacă pacientul are dubii cu privire la diagnosticul inițial, poate solicita efectuarea unei biopsii. De asemenea, medicul poate cere efectuarea unei biopsii, dacă examinarea clinică nu este concludentă. (2, 3, 4)

În cadrul examenului clinic, medicul dermatopatolog va adresa pacientului o serie de întrebări cu privire la numărul angioamelor de pe corp, momentul apariției acestora, istoricul medical și starea actuală de sănătate. De asemenea, va realiza o examinare amănunțită a tegumentelor. Medicul va efectua o examinare cu dermatoscopul (n. r instrument care poate mări imaginea leziunii, pentru a putea vedea structurile profunde), foarte utilă în vizualizarea globulelor vasculare observate într-un angiom. Dacă rezultatele oferite de examinare vor fi incerte, va fi necesară efectuarea unei biopsii. (2, 3, 4)

Tratament

Angiomul nu necesită tratament decât în situația în care sângerează sau creează disconfort. În funcție de recomandările medicului dermatolog și de preferințele pacientului, un angiom poate fi îndepărtat prin:

• electrocauterizare (metodă chirurgicală de tratament care presupune arderea angiomului cu ajutorul unei sonde de dimensiuni mici, care folosește curent electric);
• criochirurgie (implică înghețarea angiomului, de regulă cu azot lichid, într-o singură ședință care durează doar câteva secunde);
• operație cu laser (intervenție chirurgicală realizată în ambulatoriu, ce implică utilizarea unui laser pentru distrugerea angiomului);
• excizie (alternativă la intervenția chirurgicală clasică, procedura implică îndepărtarea prin excizie a angiomului, din partea superioară a pielii). (2, 4, 5, 6)

Recomandări pentru pacienți

Dacă observați orice modificare a aspectului sau sângerări frecvente ale unui angiom, este recomandat să vă prezentați la medicul dermatolog. Modificările de aspect ale angiomului și sângerările frecvente cu originea în angiom necesită o evaluare din partea medicului, deoarece ar putea semnala o problemă de sănătate severă, precum cancer de piele sau boli hepatice. Îndepărtarea unui angiom este de cele mai multe ori nerecomandată, deoarece aceste formațiuni nu devin canceroase și nu reprezintă o problemă pentru sănătate. (3, 4, 5)