Alergie la mirosuri

Fenomenele alergice sunt frecvent asociate cu răspunsuri imunitare disproporționate la anumiți stimuli, de la polen și praf, până la blana animalelor de companie sau anumite alimente. Cu toate acestea, în literatura de specialitate este descrisă, de asemenea, o formă de reacție adversă mai puțin cunoscută: așa-numita „alergie la mirosuri”. (1, 4, 5)

Ce este alergia la mirosuri?

Din punct de vedere medical, termenul „alergie la mirosuri” este oarecum imprecis. Alergiile implică de obicei un răspuns al sistemului imunitar la o substanță specifică. Organismul identifică eronat această substanță (alergen) ca fiind o amenințare, declanșând astfel un răspuns imun. Reacțiile la mirosuri, pe de altă parte, nu sunt întotdeauna mediate de sistemul imunitar. Cu excepția cazului în care alergia este declanșată de una dintre substanțele conținute de un anumit parfum, acest tip de reacție poate fi mai degrabă clasificat ca o intoleranță sau sensibilitate la mirosuri.

În multe cazuri, o alergie la mirosuri este mai degrabă un răspuns al sistemului nervos, decât al sistemului imun. Astfel, atunci când persoana afectată inhalează un anumit miros, acesta poate declanșa simptome precum dureri de cap, greață, amețeli sau chiar probleme de respirație. În consecință, reacțiile alergice la mirosuri sunt adesea grupate sub termenul de intoleranță la mirosuri sau hipersensibilitate la mirosuri. (1, 2, 4, 5)

Cauze și factori de risc

Alergia la mirosuri, deși nu este o „alergie” în sensul medical strict al termenului, se referă mai degrabă la o reacție adversă sau o sensibilitate la anumite mirosuri, care poate fi influențată atât de factori fizici, cât și psihologici. În ceea ce privește factorii psihologici, anumite afecțiuni psihiatrice sau neurologice pot amplifica percepția mirosurilor și pot determina o reacție intensă la acestea. Acest fenomen este adesea denumit „hiperosmie”, ceea ce înseamnă o sensibilitate crescută la mirosuri. (4, 5)

Printre afecțiunile care pot crește riscul de alergie la mirosuri se numără:

• tulburarea de stres post-traumatic (deoarece mirosurile sunt strâns legate de memoria emoțională, un anumit miros asociat cu un eveniment traumatic poate declanșa reacții de stres sau de anxietate intense);
• tulburări de anxietate și depresie (pot afecta modul în care sunt procesate și modul în care un individ reacționează la informațiile senzoriale, inclusiv la mirosuri);
• tulburarea obsesiv-compulsivă (persoanele cu OCD pot dezvolta obsesii legate de mirosuri, temându-se că anumite mirosuri ar putea provoca daune sau că prezintă o formă de contaminare). (1, 4, 6)

În plus, unele persoane cu autism pot avea sensibilități senzoriale sporite, inclusiv o sensibilitate crescută la mirosuri. De asemenea, persoanele cu tulburări de somatizare pot avea reacții adverse la mirosuri. Pe lângă factorii psihologici, există și o serie de afecțiuni fizice și factori care pot crește sensibilitatea unei persoane la mirosuri sau pot provoca reacții adverse la anumite mirosuri.

Afecțiunile fizice care sporesc riscul apariției unei reacții alergice în urma expunerii la un anumit miros includ:

• sindromul de intoleranță/sensibilitate chimică multiplă (sindrom complex caracterizat prin simptome cronice, precum oboseală, dureri de cap, greață și iritabilitate, declanșate de expunerea la diverse produse chimice din mediul înconjurător, inclusiv la parfumuri și mirosuri puternice);
• rinita alergică (reacție alergică la anumite substanțe inhalate, care poate provoca strănut, mâncărime și congestie nazală);
• astmul (anumite mirosuri puternice sau iritante pot declanșa un atac de astm la persoanele sensibile);
• tulburările de sensibilitate centrală, cum ar fi fibromialgia sau sindromul de oboseală cronică (pot include, de asemenea, sensibilități sau intoleranțe la mirosuri ca parte a spectrului simptomelor). (1, 4, 7, 8)

Semne și simptome

Simptomele unei intoleranțe (alergie la mirosuri) pot varia de la ușoare la severe, în funcție de individ și de mirosul declanșator. Cele mai comune semne includ:

• mâncărime sau iritație pe corp;
• iritații în jurul ochilor și a gurii;
• erupții cutanate;
• modificări ale culorii pielii (devine roșie);
• senzație de arsură sau de căldură pe piele;
• sensibilitate crescută la lumina soarelui;
• dificultăți de respirație;
• strănut, în cazul în care un parfum este pulverizat pe față sau în nări;
• mâncărime, secreție sau congestie nazală;
• dureri de cap (cauzate de tuse prelungită);
• grețuri.

Simptomele pot fi cauzate de o varietate de mirosuri, inclusiv de parfumuri, produse de curățenie, fum de țigară, gaze de eșapament și chiar de mirosul anumitor alimente. Fiecare individ poate avea un set unic de declanșatoare, care pot fi foarte specifice sau foarte largi. (2, 4, 5)

Diagnostic

Diagnosticarea alergiei la mirosuri poate fi dificilă, deoarece în prezent nu există teste standardizate pentru această condiție. În general, medicii se bazează pe istoricul medical al pacientului și pe simptomele raportate pentru a pune un diagnostic. (2, 4)

Tratament

Tratamentul se concentrează în principal pe evitarea mirosurilor declanșatoare. Modificarea stilului de viață sau a anumitor medii poate fi recomandată pentru a limita expunerea la mirosuri problematice. În unele cazuri, medicamentele sau terapia de desensibilizare pot fi utile. Printre medicamentele ce pot fi utilizate pentru ameliorarea simptomelor se numără:

• antihistaminicele (medicamente care lot ameliora mâncărimea și congestia nazală)
• corticosteroide (pot reduce inflamația și iritația). (2, 3)

Strategii de gestionare

Un prim pas în managementul sensibilităților la mirosuri implică evitarea, pe cât posibil, a substanței declanșatoare. În cazul alergiei la un parfum, dacă se dorește menținerea unui miros similar, dar evitarea alergenilor, se recomandă optarea pentru parfumuri naturale, bazate pe plante. Selectarea unui parfum cu un număr cât mai redus de compuși chimici poate contribui la reducerea riscului de reacții alergice sau sensibilități la mirosuri.

Totuși, deoarece nu este întotdeauna posibilă evitarea completă a contactului, mai ales în situații de conviețuire sau interacțiune cu persoane care folosesc parfumuri din motive personale sau sociale, anumite măsuri pot fi luate pentru a minimiza contactul cu alergenii:

• evitarea zonelor publice unde parfumurile sunt frecvent utilizate;
• utilizarea unui purificator de aer în proximitatea zonei de lucru (pentru a menține aerul curat și liber de alergeni aeropurtați care ar putea declanșa simptome);
• informarea celorlalți despre sensibilitățile existente.

Pentru a reduce expunerea la mirosuri care pot declanșa reacții alergice, este recomandată, de asemenea, evitarea utilizării oricăror produse parfumate. Acestea includ, printre altele, lumânările parfumate și odorizantele de cameră. (2, 3, 4, 5)