Alergia la medicamente

Reacțiile adverse la medicamente înseamnă orice reacție nedorită, termen ce include și alergiile. Deci nu toate reacțiile adverse reprezintă alergii.

Dacă primele sunt mai mult sau mai puțin specifice unei clase de medicamente, alergia cuprinde anumite manifestări fie localizate, fie sistemice, care pot apărea la orice fel de substanță exogenă, administrată pe orice cale (per os, intravenos, subcutanat, intradermic, topic).

Cauze

Tipul de reacție alergică cel mai frecvent implicat, reacția de hipersensibilitate (de tip I), presupune o prealabilă sensibilizare la un anumit medicament (fie o singură administrare, fie multiple pe un timp îndelungat) împotriva căruia organismul fabrică anticorpi de tip Ig E (imunoglobulina E). La un al doilea contact aceștia se vor lega la anumite celule (mastocite, bazofile), eliberând granulele cu histamină preformate din interiorul acestora.

Manifestările alergice sunt de fapt consecințele eliberării de histamină.

Simptome

Cel mai frecvent sunt afectate tractul respirator și pielea.

• la nivelul aparatului respirator se manifestă prin tuse, wheezing, dispnee, strănut și pot fi însoțite de prurit oculonazal și secreții conjunctivale apoase;
• la nivelul pielii pot apărea erupții pruriginoase cu caracter migrator roșii violacei sau dimpotrivă, albe (urticarie); ele se pot însoți în cazuri severe de angioedem (umflarea buzelor, a limbii, a pleoapelor, a lobilor urechii, a organelor genitale externe) și dificultăți de respirație.

Acest ultim caz este o urgență și orice leziuni cutanate nou apărute după administrarea de medicamente trebuie să conducă la prezentarea într-o unitate spitalicească.

Cea mai severă formă de reacție alergică mediată de Ig E este reprezentată de șocul anafilactic, ce se manifestă prin:

• dificultăți de respirație;
  
• senzație de constricție toracică;
  
• voce răgușită;
  
• urticarie și/sau edem;
  
• vărsături, diaree;
  
• dureri abdominale;
  
• senzație de amețeală;
  
• sincopă;
  
• hipotensiune arterială (tensiune arterială scăzută);
  
• tahicardie (bătăi rapide ale inimii);
  
• stop cardio-respirator. (1, 2, 3)

Un alt tip de reacție alergică medicamentoasă poate fi cea întârziată (de tip IV) care apare după un interval de 7-10 zile de la administrare și se manifestă după administrarea topică, prin dermatită de contact:

• eritem (roșeață);
• edem;
• prurit;
• vezicule;
• fisuri, descuamare. (4)

Alte tipuri de manifestări alergice post administrare de medicamente pot fi:

• boala serului - apare la 7-10 zile de la expunere și se manifestă prin febră, erupție cutanată și artralgii;
• anemie hemolitică;
• lupus indus medicamentos;
• nefrită tubulointerstițială - febră, erupție cutanată, eozinofilie (creșterea numărului de eozinofile în formula leucocitară), nicturie (micțiuni dese și în cantități mari noaptea), poliurie (micțiuni în cantități mari); rareori se întâlnesc toate simptomele; (5)
• sindrom Stevens Johnson;
• sindrom Lyell (necroza toxică epidermică).

Tipuri de alergii la medicamente

Orice medicament poate provoca reacții alergice, însă cele mai comune sunt:

• aspirina;
• penicilina și cefalosporinele;
• insulina;
• ACTH;
• sulfonamidele;
• medicamentele antituberculoase;
• nitrofuranii;
• antimalaricele;
• griseofulvina;
• sedative-hipnotice;
• anticonvulsante;
• anestezice;
• antipsihotice;
• antihipertensive;
• antiaritmice;
• substanțe de contrast iodate;
• vaccinuri;
• metale grele. (6)

Alergia la penicilină

Penicilina este cel mai prescris antibiotic și unul dintre cele mai alergene, un procent de 10% din populație fiind alergică. Ea face parte din clasa beta lactaminelor alături de oxacilină, cloxacilină, dicloxacilină, ampicilină, amoxicilină, ticarcilină și piperacilină și de aceea oricine este alergic la penicilină trebuie presupus alergic la toata clasa beta lactaminelor, excepție făcând persoanele care au făcut teste specifice de depistare a alergiei.

Simptomele ușoare-medii pentru alergia la pelicilină includ:

• urticarie;
• angioedem;
• dispnee, tuse, wheezing.

Simptomele pot progresa sau pot fi de la debut severe, manifestându-se în acest caz prin șoc anafilactic. (1)

Alergia la insulină

Alergia la insulină poate fi localizată (rash cutanat localizat strict la nivelului) sau sistemică. Aceasta la rândul ei poate fi:

• de tip I - anafilaxia, potențial severă;
  
• de tip II - formare de noduli subcutanați dureroși la nivelul locului de injectare într-un interval variind de la 30 de minute până la 6 ore; alte reacții posibile sunt boala serului, artralgii (dureri articulare) sau mialgii (dureri musculare);
  
• de tip III - apare la insulinele ce conțin zinc. (7)

Alergia la aspirină

Alergia la aspirină se poate manifesta ca orice tip de alergie prin simptome respiratorii, digestive sau cutanate și în cazurile cele mai severe prin șoc anafilactic.

Ceea ce trebuie cunoscut însă, este faptul că salicilații (acidul acetilsalicilic este substanța activă din componența aspirinei) se găsesc în numeroase alte tipuri de produse și alimente în afară de medicamente:

• fructe: mere, afine, avocado, kiwi, piersici, căpșune, struguri, cireșe, prune, smochine;
  
• legume: conopidă, castraveți, ciuperci, ridichi, spanac, broccoli, vinete;
  
• condimente: condimente uscate, pudre de condimente, pastă de tomate;
  
• nuci: migdale, arahide, fistic;
  
• băuturi: cafea, vin, bere, rom, cherry, ceai de fructe;
  
• dulciuri: bomboane mentolate, gumă, înghețată;
  
• cosmetice: parfumuri, rujuri, loțiuni de plajă. (8)