Ageuzia (pierderea gustului)

Ageuzia reprezintă pierderea totală a simțului gustativ. Deși tulburările simțului gustativ sau olfactiv, care se găsesc în strânsă legătură, reprezintă o cauză frecventă de prezentare la medic, cazurile extreme de pierdere totală a acestora sunt rare. (1, 2)

Mecanismul de producere al senzației gustative

Fiecare persoană se naște cu un anumit număr de receptori gustativi, care începe să scadă după vârsta de 50 de ani ca urmare a procesului de îmbătrânire. Aceștia sunt dispuși în toată cavitatea bucală, faringe, epiglotă, fața internă a obrajilor și la nivelul buzelor. Acești receptori gustativi stimulați de alimente vor trimite impulsuri pe cale nervoasă (nervii cranieni VII, IX, X-bulb rahidian-talamus) către cortex (în lobul parietal) care va prelucra aceste impulsuri și le va transforma în senzație gustativă primară (dulce, sărat, amar, acru, umami). Prin combinarea acestora rezultă sute de gusturi diferite pe care o persoană le poate percepe. (2, 4)

Receptorii gustativi au rolul principal în determinarea senzației gustative, însă simțul olfactiv contribuie și el într-o mare măsură. (4)

Există de asemenea diverse alte terminații nervoase la nivelul cavității bucale, independente de receptorii gustativi, care în contact cu alimentele vor transmite impulsuri ce sunt transformate la nivel central în diverse senzații (aliment cald sau rece, aliment cu o anumită textură, arsură, iritație etc) care permit, împreună cu cele cinci gusturi primare enumerate anterior și cu senzația olfactivă, diferențierea alimentelor între ele. (1)

Afectarea oricărei structuri implicate în producerea senzației gustative plecând de la nivel periferic (receptori) până la nivel central (sistem nervos central) poate fi cauza apariției ageuziei.

Cauze de ageuzie și tratament

Cu toate că natura agentului cauzant al acestui simptom poate fi foarte variată, afectând calea acestei sensibilități la diverse niveluri, pierderea totală a senzației gustative se întâlnește rar în practica medicală și fiecare situație impune o anumită conduită terapeutică.

Reacție adversă la medicamente

Ageuzia ca reacție adversă la un anumit medicament sau secundară unei interacțiuni medicamentoase reprezintă cea mai frecventă cauză. Dintre medicamentele care se asociază cel mai frecvent cu acest simptom putem enumera medicația neurologică (antiparkinsoniene), cardiacă (diuretice, antiaritmice), psihotropă (antidepresive, anxiolitice), endocrinologică (medicația pentru patologia tiroidei), altele (unele antibiotice, antineoplazice, antiinflamatoare etc). (5, 6)

Conduita terapeutică
Uneori ageuzia este reversibilă la oprirea administrării medicamentelor, dar de cele mai multe ori patologia de bază este suficient de gravă încât să facă aproape imposibilă oprirea tratamentului.

Radioterapia

Radioterapia efectuată pentru un neoplasm de cap sau gât poate conduce la lezarea tuturor receptorilor implicați descriși anterior (de pe buze, limbă, cavitatea bucală, faringe, cavitate nazală), a căilor nervoase care transmit impulsul spre creier, a glandelor salivare cu afectarea cantitativă și calitativă a secreției salivare astfel încât alimentele nu vor mai ajunge la locul de contact cu receptorii gustativi și în plus vor fi favorizate și infecțiile oportuniste locale, care sunt și ele un factor promotor al ageuziei. (5, 7, 8)

Conduita terapeutică
De obicei disfuncțiile gustative cauzate de radioterapie sunt reversibile parțial la oprirea tratamentului, majoritatea pacienților experimentând modificări ale gustului și funcției salivare pe termen lung. (5, 7, 8)

Chimioterapia

Chimioterapia poate conduce rar la ageuzie, fie prin efectul direct toxic asupra celulelor implicate în formarea senzației gustative, fie prin afectarea glandelor salivare.

Conduita terapeutică
Acest simptom poate fi reversibil la oprirea tratamentului (de exemplu, au fost raportate cazuri de ageuzie reversibila la Doxorubicină) sau nu (pierdere totală sau recuperare parțială a simțului gustativ). (9, 10)

Niciun medicament nu s-a dovedit eficient în tratarea ageuziei sau altei tulburări gustative induse de chimioterapie, singura conduită de adoptat constând în modificarea dietei și menținerea igienei orale, pentru a preveni infecțiile oportuniste care ar putea dauna suplimentar. (11)

Traumatismele craniane

Ageuzia ca urmare a unui traumatism cranian a fost descrisă în literatura medicală, uneori în asociere cu tulburări ale simțului olfactiv. În funcție de tipul de traumatism este afectată o anumită parte a mecanismului de formare a senzației gustative, de la nivel periferic până la nivel central. (12, 13)

Conduita terapeutică
În cazul acestor pacienți, conduita terapeutică implică realizarea unei anamneze minuțioase (descrierea accidentului, antecedente personale patologice, medicație asociată care ar putea precipita ageuzia), examen fizic complet și eventual endoscopie nazală, testarea chemosensibilității și examene imagistice adecvate în vederea identificării cauzei. În majoritatea cazurilor, leziunea este ireversibilă și doar uneori spontan sau în urma intervenției chirurgicale simțul gustativ revine total sau parțial în primul an de la traumatism. (12, 13)

Infecțiile

Ageuzia poate avea drept cauză o infecție care afectează unul sau mai multe dintre componentele anatomice implicate în formarea senzației gustative.

Infecțiile orale și periorale pot afecta receptorii gustativi (cum se întâmplă de exemplu în cazul infecției cu Candida Albicans) sau glandele salivare cu scăderea secreției salivare și limitarea semnificativă a contactului aliment-receptor (cum se întâmplă de exemplu în cazul sialadenitei indusă de Staphylococi). Anterior am menționat două exemple de patogeni implicați în afectarea receptorilor gustativi sau a glandelor salivare, dar în etiologia acestor infecții pot fi implicați numeroși alți agenți (bacterii, virusuri, fungi sau paraziți). De asemenea, este posibil ca aceste infecții să fie favorizate de administrarea unor medicamente cum ar fi cazul antibioticelor care modifică microflora de la nivelul cavității bucale sau a unuia dintre numeroasele medicamente care produc xerostomie (scăderea secreției salivare). (14, 15)

Conduita terapeutică

Conduita terapeutică în aceste cazuri presupune identificarea factorilor favorizanți ai infecției și îndepărtarea lor, iar ulterior recoltarea de produse patologice pentru determinarea exactă a agentului patogen în vederea alegerii unui tratament țintit (antibiotice, antivirale, antiparazitare etc). (14, 15)

O infecție poate afecta căile nervoase implicate în conducerea impulsului de la nivel periferic pană la nivel central. Poate fi vorba despre o afectare a nervilor cranieni VII, IX, X înainte de pătrunderea în trunchiul cerebral asociată sau nu cu leziuni ale trunchiului sau ale căilor de transmitere a impulsului de la acesta către cortex. Și în acest caz etiologia este variată, putând fi implicați numeroși agenți patogeni bacterieni (de exemplu Mycoplasma pneumoniae) sau virali (virusul Varicello-Zosterian, Herpex simplex sau Ebstein-Barr). Au fost descrise cazuri în literatura medicală de ageuzie asociată paraliziei lui Bell, semn caracteristic al lezării nervului cranian VII. (16)

Conduita terapeutică
Tratamentul în aceste cazuri constă în medicație țintită împotriva agentului cauzal și recuperare medicală cu șansa de revenire parțială a simțului gustativ în funcție de severitatea leziunilor și de rapiditatea instituirii tratamentului adecvat. (16)

Encefalita reprezintă o inflamație la nivelul encefalului care are în majoritatea cazurilor etiologie infecțioasă (de exemplu virusurile Varicello-Zosterian, Herpex Simplex, Ebstein-Barr, rujeolic sau rubeolic; bacterii precum Mycoplasmele; paraziți precum Toxoplasma Gondii sau fungi). Encefalita poate avea rar și etiologie non-infecțioasă (autoimună, paraneoplazică etc). Atunci când inflamația este localizată la nivelul unor arii implicate în formarea senzației gustative se poate instala ageuzia. (17)

Conduita terapeutică
Având în vedere că în majoritatea cazurilor etiologia este una infecțioasă, conduita terapeutică presupune identificarea în produsele patologice (lichid cefalorahidian, sânge etc. ) a agentului patogen și tratament țintit împotriva acestuia. (17)

Tumorile

Orice formațiune tumorală care afectează una dintre componentele căii sensibilității gustative poate conduce la apariția ageuziei.

Poate fi vorba despre un efect mecanic al formațiunii tumorale care lezează receptorii gustativi (de exemplu în cazul unui cancer orofaringian extins) sau structurile nervoase implicate în conducerea impulsului de la nivelul receptorilor (nervii cranieni VII, IX, X; nucleul solitar al bulbului rahidian; nucleii de releu talamici) sau aria gustativă din lobul parietal. Aceste leziuni pot fi induse și ca urmare a tratamentului radioterapic. Uneori leziunile sunt temporare și în urma finalizării tratamentului și dispariției tumorii simțul gustativ revine în maxim 4 luni. (18, 19)

Alterarea gustului poate fi cauzată și de substanțele asemănătoare aminoacizilor eliberate de formațiunile tumorale sau efectelor secundare chimioterapiei. (18, 19)

Medicația asociată poate induce xerostomie care la rândul său favorizează apariția ageuziei.

Conduita terapeutică
Conduita terapeutică în acest caz este diferită în funcție de tipul și localizarea formațiunii tumorale, putându-se opta pentru intervenție chirurgicală și/sau chimioterapie, radioterapie, cu posibilitatea de recuperare a sensibilității gustative dacă leziunile induse sunt temporare. (18, 19)

Alte cauze

Alte cauze de apariție a ageuziei mai rar întâlnite pot fi:

• anestezia locală asociată unor proceduri stomatologice, ageuzia fiind ulterior reversibilă;
• deficiențele nutriționale, ageuzia fiind reversibilă în urma corectării medicamentoase sau prin dietă a acestor deficiențe;
• expunerea la agenți chimici toxici (formaldehidă, acid sulfuric, benzen etc), ageuzia fiind uneori reversibilă prin îndepărtarea acestora din organism în funcție de gradul leziunilor și reversibilitatea lor. (14)