Adenopatie axilară (ganglioni palpabili în axilă) - afecțiuni posibile

Adenopatia axilară reprezintă creșterea în dimensiuni a ganglionilor limfatici localizați în regiunea axilară.
Ganglionii limfatici sunt elemente deosebit de importante ale sistemului imunitar, localizați pe traiectul vaselor de sânge limfatice, cu rol în apărarea organismului de diferite boli. Conform datelor din literatura de specialitate, în corpul uman se găsesc aproximativ 600 de ganglioni limfatici; unii dintre aceștia sunt localizați superficial, sub țesutul cutanat, iar alții sunt localizați în profunzime, în vacinătatea unor vase de sânge mai mari sau a unor organe.

Ganglionii limfatici localizați superficial sunt cei aflați în următoarele regiuni ale corpului:

• în axilă (ganglionii axilari),
• la nivelul capului și gâtului (submandibulari, supraclaviculari, laterocervicali, ganglionii aflați în vecinătatea pavilionului urechii) și
• în regiunea inghinală (ganglionii inghinali).

Acești ganglioni limfatici sunt uniți între ei prin intermediul vaselor limfatice și au rol în asigurarea integrității sistemului imunitar din zonele respective și în filtrarea sângelui. [1], [2]

Cauze și factori de risc

Adenopatia axilară poate fi datorată următoarelor afecțiuni:

• Afecțiuni neoplazice (leucemii, limfoame, neoplasm mamar, metastaze axilare)
• Boli infecțioase (tuberculoză, mononucleoză infecțioasă, sifilis, toxoplasmoză, infecții fugice, parazitare, infecții cu streptococi sau stafilococi, viroze respiratorii, boli cu trasmitere sexuală)
• Afecțiuni imunologice (lupus eritematos sistemic, sindromul imunodeficienței umane dobândite, artrita reumatoidă). [3], [4], [5]

Semne și simptome clinice

Adenopatia axilară poate apărea în asocierea altor manifestări clinice precum febră, alterarea stării generale, slăbiciune musculară, transpirații nocturne intense, scădere ponderală, congestie nazală, durere, edem localizat la nivelul țesuturilor învecinate, în funcție de afecțiunea cauzatoare.

În continuare vom prezenta cele mai frecvente afecțiuni însoțite de adenopatie axilară și tabloul clinic care le caracterizează:

• Leucemiile reprezintă un grup de afecțiuni neoplazice ale sângelui caracterizate prin afectarea celulei stem hematopoietice și oprirea procesului de diferențiere și maturizare celulară într-un stadiu precoce.
Adenopatia axilară apărută în cadrul leucemiilor poate fi însoțită și de alte adenopatii (precum adenopatie laterocervicală, mediastinală, etc.) sau manifestări clinice, precum scădere ponerală, astenie, inapetență, alterarea stării generale, transpirații profunde, infecții repetate, splenomegalie, paloare tegumentară, icter, hipertrofie amigdaliană, leziuni leucemice cutanate, purpură, etc.

• Limfoamele maligne reprezintă un grup de boli neoplazice ale sistemului imunitar, caracterizate din punct de vedere clinic prin adenopatii multiple (supradiafragmatice, supraclaviculare, laterocervicale, axilare, mediastinale, etc.) sau adenopatie generalizată, hepatomegalie, splenomegalie, febră, scădere ponderală, transpirații profunde, tulburări neurologice (afazie, pareze, cefalee, paralizii, tulburări de vedere), prurit, infiltrate extraganglionare (leziuni osoase, leziuni localizate la nivelul peretelui toracic, pleurezie, etc.), erupții cutanate localizate sau generalizate, leziuni cutanate, dispnee, tuse, grețuri și vărsături, diaree/constipație, edem localizat la nivelul membrelor și a toracelui.
Adenopatiile axilare apărute în cadrul limfoamelor maligne prezintă, în general, dimensiuni de peste 2 cm, sunt nedureroase, de consistență fermă, mobile în raport cu planurile subiacente.

• Neoplasmul mamar se caracterizează prin apariția la nivelul glandei mamare a unei formațiuni tumorale maligne cu evoluție progresivă, care în timp poate invada structurile învecinate și poate determina apariția metastazelor în organele aflate la distață de procesul tumoral primar.
Din punct de vedere clinic, neoplasmul mamar se caracterizează prin apariția la nivelul glandei mamare a unei formațiuni tumorale neregulate, de consistență fermă și inegală, imprecis delimitată, nedureroasă, aderentă la tegument și la planurile profunde.
În anumite cazuri, tumora mamară poate fi însoțită de eroziunea mamelonului, prurit, scurgere mamelonară unilaterală și serohematică, adenopatie xilară. În numeroase cazuri, adenopatia axilară poate reprezenta primul semn clinic de apariție a neoplasmului mamar.

• Adenopatia axilară poate apărea și în cadrul metastazelor ganglionare, apărute în evoluția altor tipuri de boli neoplazice. În acest caz, ganglionii sunt măriți de volum, de consistență fermă, inegală, de dimensiuni variate, aderenți la tegument și la planurile profunde.

• Lupusul eritematos sistemic (LES) este o afecțiune autoimună cronică care presupune pierderea toleranței organismului la structurile proprii și apariția autoanticorpilor care determină distrugerea structurilor celulare și tisulare din organism.
Din punct de vedere clinic, boala se caracterizează prin astenie, febră, oboseală, scădere în greutate, anorexie, mialgii, artralgii, artrite, alopecie, leziuni cutanate specifice (rash malar, eritem generalizat, etc.), ulcerații nedureroase localizate l anivelul septului nazal și a gurii, pleurezie, poliserozită (afecțiuni multiple ale seroaselor), boli pulmonare, endocardită, dureri abdominale difuze, sindrom dispeptic, splenomegalie, limfadenopatii inghinale, cervicale și axilare.
Adenopatia axilară apărută în cadrul LES pot apărea la debutul bolii sau în perioadele de recădere, prezintă caracter inflamator, sunt neaderente și de consistență moale.

• Artrita reumatoidă este o afecțiune inflamatorie autoimună și sistemică cronică, de etiologie necunoscută, care presupune deformarea și distrucția în timp a structurilor articulare și este însoțită de numeroase manifestări clinice sistemice.
Din punct de vedre clinic artrita reumatoidă se caracterizează prin durere și redoare matinală cu tumefacție, căldură locală, deformarea și lezarea funcțională a articulațiilor afectate, apariția nodulilor reumatoizi, vasculită (exprimată prin ulcerații cutanate, purpură palpabilă, gangrenă, neuropatie periferică, etc.), afectare pulmonară (pleurezie, fibroză interstițială, pneumotorax, noduli pulmonari unici sau multipli), afectare cardiacă (pericardită, endocardită, miocardită, vasculită coronariană, angină, infarct miocardic acut), afectare renală (apariția nodulilor reumatoizi la nivelul parenchimului renal, amiloidoză), afectare oculară (irită, sclerită, iridociclită, episclerită, keratoconjunctivită sicca, scleromalacia perforans, aparițai nodulilor reumatoizi sub scleră), afectare neurologică (parestezii, paralizii, vasculită de vasa nervorum, amiotrofie, sindrom de canal carpian, areflexie), splenomegalie, adenopatii multiple (axilare, cervicale și inghinale), atrofie musuclară, miozită inflamatorie, afectare osoasă (eroziuni subcondrale, osteopenie, deformare articulară, osteoporoză generalizată, afectare funcțională osoasă, fracturi multiple).

• Tuberculoza este o boală infecto-contagioasă apărută în urma infecției cu Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch), cu localizare multiplă, predominant pulmonaă.
Tuberculoza ganglionară reprezintă localizarea infecției bacilare la nivelul ganglionilor limfatici și se caracterizează din punct de vedere clinic prin apariția adenopatiilor superficiale și profunde. Adenopatiile superficiale sunt localizate în regiunea axilară, inghinală sau laterocervicală unilaterală.
Inițial, adenopatiile au caracter inflamator (periadenită), ulterior îmbracă un aspect tumoral iar în cele din urmă colicvează și fistulizează la suprafața pielii, lăsând în urmă cicatrici contractile.

• Sindromul imunodeficienței umane (SIDA) reprezintă ultimul stadiu de evoluție a infecției cu virusul HIV și se caracterizează din punct de vedere clinic prin deteriorarea sistemului imunitar și apariția infecțiilor oportuniste (precum toxoplasmoza cerebrală, pneumocistoza pulmonară, retinita, micobacteriozele atipice diseminate, meningita), a adnopatiilor multiple (cervicale, axilare, inghinale), îmbătrânirea prematură a aparatelor și sistemelor din organism și apariția unor afecțiuni neoplazice (limfom non-Hodgkin, sarcom Kaposi, displazie anală, lmfom cerebral primitiv, cancer cervical la femei).

• Toxoplasmoza este o boală infecto-contagioasă apărută în urma infecției cu Toxoplasma gondii.
Din punct de vedere clinic, toxoplasmoza se caracterizează prin simptome specifice episodului gripal (durere în gât, mialgii, artralgii, cefalee), adenopatii laterocervicale, supraclaviculare, cervicale, suboccipitale, inghinale și axilare, febră, senzația de gât uscat, crampe musculare, oboseală, erupții cutanate (exantem maculopapular), urticarie iar în formele severe, afectare oculară, cardiacă, cerebrală și pulmonară.
Adenopatia axilară apărută în cadrul toxoplasmozei este de dimensiuni reduse, nedureroasă, de consistență fermă sau moale, mobilă în raport cu tegumentul și structurile subiacente, lipsită de supurație.

• Mononucleoza infecțioasă sau „boala sărutului”, este o boală infecțioasă determinată de virusul Epstein-Barr. Din punct de vedere clinic, boala se caracterizează prin alterarea stării generale, oboseală, cefalee, inapetență, febră, durere în gât, adenopatie axilară, cervicală și inghinală, hepatomegalie, splenomegalie, erupții cutanate, icter. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic. Investigații utile

Apariția unei adenopatii axilare trebuie investigată pentru identificarea bolii de fond și pentru administrarea tratamentului corespunzător.

În funcție de boala suspicionată, se recomandă efectuarea următoarelor investigații paraclinice:

• Hemoleucogramă completă și biochimie, examinarea sângelui periferic și a măduvei osoase, analiză citogenetică și moleculară, imunofenotipare, puncție lombară, roadiografie toracică, ecografie abdominală, CT, IRM, PET-CT, biopsie și examen histopatologic în cazul limfoamelor și a leucemiilor.
• Mamografie, ecografie mamară, dozarea CA 15-3, CT, IRM, PET-CT, biopsie și examen histopatologic în caz de suspiciune a neoplasmului ammar.
• CT, RMN, biopse ganglionară și examen histopatologic în cazul metastazelor axilare.
• Examen bacteriologic, radiografie pulmonară, CT toracic, biopsie și examen histopatologic în caz de suspiciune a tuberculozei.
• Determinarea autoanticorpilor specifici (antinucleari, anti ADN dublu catenar, anti Sm, etc.), determinarea complementului hemolitic CH50 și a fracțiunilor sale, determinarea factorului reumatoid și a complexelor imune circulante, determinarea anticorpilor ACPA, biopsie sinovială și examen histopatologic, examen radiologic sau ecografie articulară în cazul LES sau a artritei reumatoide.
• Determinarea încărcăturii virale, a numărului de CD4 și a profilului de rezistență virală, în caz de suspiciune a SIDA.
• Teste serologice pentru depistarea toxoplasmozei, a mononucleozei sau a altor infecții însoțite de adenopatii axilare. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratament

Tratamentul adenopatiilor axilare presupune corectarea bolii de fond care a dus la apariția acestora. În majoritatea cazurilor, adenopatiile axilare dispar în urma remisiunii bolii de fond. În formele severe de boală, poate fi necesar tratament chirurgical (limfadenectomie).
Tratamentul administrat în cazul leucemiilor și a limfoamelor maligne presupune chimioterapie (cu agenți alchilanți, etc.), imunoterapie (cu anticorpi monoclonali, etc.), corticoterapie (cu Prednison), radioterapie, splenectomie și transplant medular.
Tratamentul neoplasmului mamar presupune chimioterapie (agenți alchilanți, taxani), radioterapie și tratament chirurgical de îndepărtare a formațiunii tumorale (tratament conservator) sau a glandei mamare în totalitate (mastectomie). Aceste opțiuni terapeutice pot fi administrate combinat sau secvențial, în funcție de stadiul de evoluție a bolii.
Tratamentul metastazelor axilare se poate realiza prin chimioterapie, radioterapie sau chirurgical (limfadenectomie).
Tratamentul tuberculozei ganglionare constă în administrarea antibioticelor antituberculoase (precum Izoniazidă, Rifampicină, etc.), iar în formele severe se poate opta pentru tratamentul chirurgical (limfadenopatie).
Tratamentul administrat în cazul bolnavilor cu SIDA presupune inițierea precoce a terapiei cu antiretrovirale.
Tratamentul bolnavilor cu LES presupune administrarea antimalaricelor de sinteză (Dapsonă), a corticoterapiei cu Prednison, imunoterapiei cu imunosupresoare (Ciclosporină, Metotrexat, etc.) și aterapiei biologice (cu Belimumab). În formele severe se poate recurge la plasmafereză.
Tratamentul administrat în artrita reumatoidă constă în corticoterapie și terapia cu remisive sintetice (Metotrexat, etc.) sau biologice (Infliximab, Adalimumab, etc.). În formele severe de boală se poate recurge la sinovectomie (îndepărtarea chirurgicală a membranei sinoviale afectate) sau alte tipuri de intervenții chirurgicale, în funcție de necesitate.
În cazul mononucleozei infecțioase se recomandărespectarea igienei orale, protejarea ficatului, administrarea de antiinflamatoare pentru cmbaterea febrei, în formele severe corticoterapie iar în caz de suprainfecție bacteriană, antibioterapie.
În toxoplasmoză se administrează Spiramicină.
Tratamentul celorlalte boli infecțioase însoțite de adenopatii axilare se realizează prin antibioterapie în funcție de agentul patogen incriminat. [1], [2], [3], [4], [5]