Adenomioza

Adenomioza este o afectiune benigna caracterizata prin ingrosarea uterului, in urma invaziei tesutului endometrial (ce captuseste interiorul uterului) in miometru (stratul muscular al uterului). Cauza nu este inca elucidata, apare foarte rar la femeile nulipare, iar simptomele par a fi corelate cu gradul de invazie.

Cel mai frecvent pacientele cu adenomioza se confrunta cu menoragie si dismenoree. Pentru femeile care experimenteaza disconfort sever, tratamentul medicamentos poate ajuta, dar histerectomia ramane singurul remediu.

Cauze si factori de risc

Conform unor statistici, incidenta adenomiozei variaza considerabil, intre 8-61%, diagnosticarea preoperativa avand loc in mai putin de 10% din cazuri. In general, adenomioza afecteaza femeile multipare, in cea de-a 5-a decada a vietii. In 10-20% din cazuri este asociata cu o endometrioza pre-existenta.

Cauza adenomiozei nu este cunoscuta, dar au fost formulate cateva teorii in aceasta privinta. Astfel, unii experti considera ca incizia uterului efectuata in timpul unei cezariene poate favoriza invazia directa a celulelor endometriale in peretele uterin, iar altii sunt de parere ca adenomioza este indusa de tesut endometrial depozitat in muschiul uterin, in timpul dezvoltarii prenatale a uterului fetusului de sex feminin.

Indiferent de modul in care adenomioza se dezvolta, evolutia sa este influentata de cantitatea de estrogen circulant. Astfel, la menopauza, cand secretia de estrogen se diminueaza, situatia patologica poate disparea.

Semne si simptome

In unele cazuri (aproximativ 30%), adenomioza este silentioasa, evoluand asimptomatic sau usor inconfortabil. In rest, poate cauza:

• sangerari menstruale abundente si prelungite (8-14 zile)
• durere pelvina, ce acompaniaza menstruatia (dismenoree)
• durere in timpul actului sexual
• crampe abdominale.

Uterul se dubleaza sau se tripleaza in dimensiuni si odata cu acesta, abdomenul inferior devine usor marit.

Durerea si sangerarea excesiva pot avea un efect negativ asupra stilului de viata. Sangerarile spontane si imprevizibile duc la evitarea sau limitarea desfasurarii activitatilor care inainte reprezentau ocazii de distractie sau relaxare in timpul liber, iar episoadele dureroase pot constitui motivul absentei de la serviciu sau scoala. De asemenea, durerile recurente pot duce la depresie, iritabilitate, anxietate, furie si sentimente de neajutorare, iar anemia se poate instala consecutiv cu pierderile prelungite si masive de sange.

Diagnostic

In general, diagnosticul de adenomioza se pune pe baza examenului histologic al uterului dupa histerectomie. Dintre investigatiile imagistice, rezonanta magnetica nucleara (RMN) s-a dovedit a fi mai eficienta decat ultrasonografia. RMN permite clinicianului sa diferentieze adenomioza de alte afectiuni, precum fibromul uterin, care, de asemenea, poate implica un uter marit.

Caracteristicile imaginilor sunt variabile si, in multe cazuri, foarte subtile. In general se disting trei forme de adenomioza:

• Adenomioza difuza este cea mai frecventa, intalnita in aproape 2/3 din cazuri.
• Adenomioza focala. Unii considera ca din aceasta categorie face parte si adenomiomul, iar altii il considera o entitate distincta, identificand cateva diferente.
• Adenomioza chistica

Tratament

Tratamentul depinde de severitatea simptomelor, varsta pacientei si de necesitatea de a conserva fertilitatea. Antiinflamatoare se pot administra pentru controlul durerii, iar tratamentul hormonal, cu progesteron sau agonisti-GnRH, s-a dovedit a fi ineficient in unele situatii, semnalandu-se recurente dupa incetarea acestuia. Histerectomia este momentan singura metoda care vindeca complet problema.