Adenocarcinomul de colon

Adenocarcinomul de colon este una dintre cele mai comune afecțiuni de tip malign, reprezentând aproximativ 95% din patologia tumorală de la nivelul intestinului gros, un studiu din anul 2012 apreciind că anual o jumătate de pacienți sunt diagnosticați cu această tumoră malignă la nivelul Europei, reprezentând un procent de 13% din cazurile de cancer descoperite pe continent.

Factorii cauzali ai adenocarcinomului de colon

Etiopatogenia adenocarcinomului de colon este vastă și variată, însă, la fel ca orice degenerare malignă a țesuturilor organismului uman, apariția acestuia este influențată de o serie de factori ce predispun pacienții la apariția unei tumori maligne la acest nivel. Acești factori pot fi clasificați, în funcție de natura lor, în factori generali și factori specifici.

Din categoria factorilor generali de apariție a adenocarcinomului de colon se numără, însă fără a se limita aceștia:

• consumul excesiv de alimente procesate;
• dieta bogată în carne roșie;
• diabetul zaharat de tip 2;
• sedentarismul;
• obezitatea;
• fumatul. (1)

Factorii specifici se referă, în general, la particularități locale ce predispun țesuturile intestinale la procese de degenerare malignă. Cel mai comun factor din această categorie este reprezentat de prezența, la nivelul intestinului gros, a polipilor colorectali. Aceștia sunt excrescențe benigne ale mucoasei intestinale, întâlnite la un număr crescut de oameni, care, deși nu au un caracter malign de la apariția lor, pot degenera malign ulterior, generând astfel apariția unui adenocarcinom.

De asemenea, o importanță aparte o are prezența, în antecedentele heredocolaterale, a unor cazuri de cancer de colon, adică existența unor rude ce au suferit această afecțiune. În schimb, un risc și mai mare este atribuit persoanelor care au prezentat deja, de-a lungul vieții, un tip de tumoră malignă la nivelul organismului, în special dacă aceasta a fost la nivelul colonului. Cu alte cuvinte, persoanele cărora le-a fost diagnosticat un adenocarcinom de colon trebuie să fie prevăzătoare și să efectueze controale periodice, deoarece acesta poate reapărea, la un alt nivel pe traiectul intestinului gros. (2)

O componentă ce nu trebuie neglijată o constituie și afecțiunile inflamatorii ale intestinului, cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativă, întrucât manifestările determinate de acestea sunt de natură cronică, iar sumarea perioadelor lungi de expunere a intestinului la inflamații poate induce o displazie locală a mucoasei colonice ce, în timp, poate evolua înspre cancer. (3)

Simptome frecvente

Apariția unui adenocarcinom de colon se însoțește de numeroase simptome, însă acestea nu sunt aparente în stadiile incipiente ale afecțiunii, acestea devenind evidente când leziunea tumorală a ajuns la un stadiu și un grad suficient de avansat pentru a se putea manifesta clinic. Prin urmare, recomandările specialiștilor sunt ca persoanele cu vârsta de peste 40 de ani să efectueze periodic examinări clinice și paraclinice în vederea diagnosticării precoce a adenocarcinoamelor de colon.

Printre simptomele cele mai frecvente se numără:

• schimbări ale tranzitului intestinal (constipație, diaree, incontinență);
• prezența sângelui în materiile fecale, evidențiată clinic prin melenă;
• balonare abdominală și durere în zona pelviană;
• episoade anemice inexplicabile;
• scădere în greutate neașteptată;
• vărsături. (4)

Cum este diagnosticat adenocarcinomul de colon?

Procesul de diagnosticare a adenocarcinomului de colon este comun atât multiplelor forme de tumori maligne din organism, din punct de vedere al examenelor histopatologice, cât și altor afecțiuni situate la acest nivel, din prisma investigațiilor exploratorii.

Astfel, în primă instanță, după un examen clinic ce urmărește evidențierea prezenței sau absenței factorilor de risc din anamneza pacientului, se efectuează o colonoscopie diagnostică pentru a se observa eventuale formațiuni benigne sau maligne, precum polipi ai colonului ce pot prezenta degenerări maligne. De asemenea, de elecție sunt și investigațiile imagistice precum RMN-ul, tomografia computerizată (CT) și angiografia, deoarece astfel se pot analiza și măsura în mod obiectiv leziunile tumorale localizate. (4, 5)

În plus, ulterior descoperirii unei tumori cu suspiciune de malignitate, medicul trebuie să recolteze un fragment de țesut pentru realizarea unei biopsii, prin care se evidențiază modificările celulare particulare ale tumorii în cauză. Altfel spus, în absența unei biopsii nu se poate pune un diagnostic pozitiv al adenocarcinomului de colon, deoarece reactivitatea celulară la coloranți specifici este singura ce poate evidenția caracterul malign al celulelor. (5)

De menționat, însă, este și faptul că singura investigație paraclinică ce mai poate oferi o analiză a infiltrării maligne fiind PET-CT-ul, însă aceasta nu este la fel de explicită ca analiza biopsiei.

Aspecte histopatologice

Diagnosticul histopatologic al adenocarcinomului este important pentru aprecierea gradului tumorii și pentru observarea particularităților celulare ale acestuia. Gradele tumorale sugerează nivelul de diferențiere al celulelor modificate malign de cele sănătoase ce mărginesc țesutul tumoral, acestea fiind:

• Gradul 1 (bine diferențiat);
• Gradul 2 (moderat diferențiat);
• Gradul 3 (slab diferențiat);
• Gradul 4 (nediferențiat). (6)

Studiile recente arată că majoritatea tumorilor maligne ale colonului, în proporție de 70%, sunt diagnosticate în momentul în care adenocarcinomului îi corespunde un grad moderat diferențiat, respectiv gradul 2. În schimb, gradele superioare, adică 3 și 4, caracterizează 10% din tumori în momentul diagnosticului.

Utile diagnosticului sunt și anumite particularități ale țesuturilor tumorale, precum prezența la acest nivel al unor detritusuri celulare necrotice, prin care se evidențiază faptul că tumora situată la nivelul colonului este cea primară. Acest fapt este util în special atunci când leziunea este descoperită în stadiul 4, caracterizat de existența multiplelor metastaze, făcând astfel dificilă determinarea tumorii primare. (7)

Tratamentul adenocarcinomului

Ansamblul terapeutic aplicabil în cazul unui adenocarcinom de colon include, în totalitatea sa:

• tratament chirurgical;
• ablație radiologică;
• chimioterapie;
• terapie țintită;
• imunoterapie;
• radioterapie. (8)

Atitudinea terapeutică pe care medicul curant o poate avea depinde majoritar de stadiul tumorii. Astfel, în cazul în care este edificată prezența metastazelor, acesta va recomanda drept prim pas eliminarea acestora prin intermediul chimioterapiei și radioterapiei. Ulterior, după ce metastazele au dispărut parțial sau în totalitate, se practică o intervenție chirurgicală de îndepărtare a țesutului tumoral, ce poate avea drept rezultat excizia unui fragment de mucoasă intestinală.

Cu toate acestea, în cazurile severe se poate ajunge la rezecția colonului, iar în cazul în care structurile rămase pun în pericol integritatea tubului digestiv inferior în timpul funcțiilor fiziologice ale organismului, medicul poate propune efectuarea unei colostome. Aceasta presupune exteriorizarea materiilor fecale într-o pungă, evitându-se astfel trecerea acestora prin țesuturile ce au fost supuse intervenției chirurgicale. (4, 8)

Cum se previne adenocarcinomul de colon?

Adenocarcinomul de colon poate fi prevenit printr-o serie de obiceiuri bazate pe schimbarea stilului de viață, în sensul evitării factorilor de risc asupra cărora avem control. Cu toate acestea, pacienții nu pot controla cauze precum cele ereditare sau cele ce țin de patologia infecțioasă a intestinului.

Prin urmare, recomandările medicilor referitoare la scăderea riscului de dezvoltare a cancerului de colon includ:

• administrarea de hormoni sexuali feminini la persoanele aflate la menopauză;
• administrarea de antiinflamatoare precum aspirina;
• adoptarea unei diete bogate în legume și fructe;
• creșterea cantității de activitate fizică zilnică.

De asemenea, extirparea precoce a polipilor intestinali, odată ce aceștia sunt descoperiți, reduce drastic rata de apariție a cancerului de colon deoarece aceștia sunt, de cele mai multe ori, punctul de plecare al adenocarcinomului de colon. (2)