Acufene

Acufenele reprezintă zgomote anormale de origine internă percepute eronat de urechea umană ca provenind din mediul extern. Zgomotele pot apărea în urma unor afecțiuni ale urechii, se pot datora unei tumori a nervului acustic sau pot fi de cauză vasculară. Anumite medicamente, cât și expunerea prelungită la sunete de o intensitate crescută, ar putea reprezenta, de asemenea, o cauză a senzațiilor auditive anormale.

Zgomotul poate fi intermitent sau continuu, poate varia ca intensitate și poate apărea la o singură ureche sau la ambele urechi. Vâjâitul urechilor este un simptom frecvent ce afectează anual zeci de milioane de oameni la nivel global. Acufenele nu indică neapărat existența unei afecțiuni. Pacienților care se confruntă cu Acufene cronice le este recomandat să viziteze medicul curant sau un profesionist din domeniul ORL, pentru o examinare completă. (1) (2) (4)

Care sunt cauzele acufenelor?

Expunerea prelungită la sunete de o intensitate crescută reprezintă cauza cea mai frecventă a acufenelor. În aproximativ 90% dintre cazuri, persoanele care aud zgomote în ureche au și probleme de auz, acufenele însoțind adesea pierderea auditivă indusă de zgomot. Expunerea traumatică la zgomot se poate produce la locul de muncă, în cadrul activităților recreative, la concerte, dar și accidental. Cauza pierderii auditive induse de zgomot o reprezintă deteriorarea permanentă a celulelor sensibile la sunet. O singură expunere la zgomote foarte puternice ar putea provoca, de asemenea, acufenele. (1) (4)

Procesul natural de îmbătrânire, care poate provoca deteriorarea cohleei sau a altor părți ale urechii, coincide cu apariția acufenelor. Prezbiacuzia, ce descrie diminuarea treptată a acuității auditive cauzată de degenerescenta celulelor ciliate ale organului auzului sau organului lui Corti, poate fi o cauză a acufenelor. Pierderea auzului odată cu înaintarea în vârstă ar putea explica de ce acufenele sunt mult mai frecvent raportate de către persoane trecute de 60 de ani. (3) (4) (5)

Alte cauze ale acufenelor:

• hipertensiunea arterială;
• ateroscleroza (depunerea de grăsimi în peretele arterelor, sub forma de plăci ateromatoase);
• malformaţii arterio-venoase (colecţie anormală de vase, unde sângele din arterele din creier curge direct în venele de drenaj);
• cantitate crescută de ceară în urechi;
• spasme musculare în urechea internă (pot fi cauzate de afecțiuni neurologice);
• otoscleroza (osificarea anormală a oaselor de mici dimensiuni localizate în urechea medie);
• leziuni la nivelul capului și gâtului (inclusiv leziuni traumatice ale creierului, care pot deteriora zonele de procesare auditivă);
• sindromul articulației temporomandibulare (inflamația articulației temporomandibulare, ce conectează mandibula de craniu) sau alte probleme ale gâtului sau maxilarului;
• boala Meniere (afecțiune a urechii interne);
• infecții ale urechii;
• barotraumatismul (cauzat de schimbări extreme sau rapide ale presiunii aerului sau a apei, de regulă în urma scufundărilor sau a zborului la altitudini crescute);
• tumori beningne ale nervului auditiv;
• fibromialgia (afecțiune cronică, idiopatică, manifestată prin durere musculară generalizată);
• boala Lyme (afecțiune inflamatorie transmisă omului prin înțepătura unei căpușe infectate);
• tulburări psihice;
• tulburări metabolice. (3) (4) (5) (7)

Medicamente care pot agrava sau chiar provoca acufene:

• aspirina și alte antiinflamatoare nesteroidiene (administrate în doze mari), precum ibuprofen sau naproxen;
• antibioticele, inclusiv gentamicină, eritromicină, tetraciclină, neomicină, vancomicină, ciprofloxacină sau doxiciclină;
• antimalaricele: clorochina sau chinina;
• anticonvulsivante: carbamazepina sau acidul vaproic;
• diuretice (administrate intravenos în doze mari): furosemidă, torsemidă, bumetanidă;
• antidepresive triciclice: amitriptilina, clomipramina, imipramina
• anticanceroase: cisplatin, metotrexat sau vincristină. (2) (3) (4) (6)

Zgomotele urechii se pot agrava în urma consumului de alcool sau de băuturi cu cofeină. Fumatul este un factor agravant secundar, care se adaugă pe o listă care mai cuprinde oboseala și stresul. (3) (4)

Cum pot fi gestionate acufenele?

Există numeroase strategii care pot ajuta la diminuarea sau înlăturarea acufenelor, însă nu întotdeauna acestea funcționează în mod similar pentru fiecare pacient. Strategiile comportamentale și dispozitivele generatoare de sunet sunt în majoritatea situațiilor abordări eficiente.

Terapia cognitiv comportamentală

Deoarece nu există tratamente medicamentoase eficiente împotriva acufenelor, abordările terapeutice vizează modificarea modului în care pacientul reacționează la tinitus. Studiile individuale au raportat îmbunătățiri la majoritatea pacienților cu acufene care au folosit terapia cognitivă comportamentală. Deși terapia nu ajută la scăderea intensității sunetelor auzite, le poate face mult mai puțin deranjante. (2)

Terapia de recalificare a tinitusului

Scopul acestei tehnici este acela de obișnuire a sistemului auditiv cu acufenele, astfel încât pacientul să devină capabil să ignore zgomotele. Comparativ cu terapia cognitivă comportamentală, această tehnică prevede utilizarea unui dispozitiv care generează zgomot de intensități scăzute și pe care pacientul îl va purta pe parcursul tratamentului. Conform cercetărilor, terapia de recalificare a tinitusului (acufenelor) îmbunătățește calitatea vieții pacienților, îmbunătățiri individuale fiind raportate la 80% dintre pacienți. (2) (8)

Mascarea acufenelor cu dispozitive de mascare a zgomotelor

Purtate ca aparate auditive, aceste dispozitive generează zgomote de o intensitate scăzută care pot produce o inhibare a acufenelor pentru o perioadă scurtă de timp, reducând totodată percepția pacientului asupra acufenelor. Pentru tehnica mascării sunetelor nu este întotdeauna necesară utilizarea unor dispozitive profesionale, fiind uneori suficientă folosirea dispozitivelor din casă. Spre exemplu, setarea radio-ului la un volul redus ar putea ajuta la scăderea intensității acufenelor. (2)

Cum pot fi prevenite acufenele?

Pentru a nu ajunge la tratarea sau gestionarea acufenelor, este recomandat să se țină cont de următoarele sfaturi de profilaxie:

• folosiți protecție auditivă (dacă lucrați în medii zgomotoase, purtați mereu protecție auditivă, pentru a evita riscul deteriorării auzului - căștile de protecție fonică pot fi purtate și în timpul unui concert, dacă nivelul de zgomot este unul foarte ridicat);
• purtați aparatul auditiv (dacă aveți pierderi de auz, aparatul auditiv poate amplifica sunetele exterioare, făcând mult mai puțin evidente zgomotele urechilor);
• evitați expunerea pe termen lung la muzică la un nivel crescut (ascultarea de muzică la căști pentru perioade lungi de timp și la un volum ridicat ar putea provoca deteriorarea auzului mult mai devreme decât ar fi normal);
• protejați-vă sănătatea cardiovasculară (acordați o atenție deosebită stilului de viață și mențineți-vă sub control tensiunea arterială, pentru a evita dezvoltarea unei boli cardiovasculare);
• reduceți consumul de alcool. (2) (3)

Vâjâitul urechii poate îngreuna somnul sau poate determina apariția dificultăților de concentrare, ceea ce ar putea duce la dezvoltarea unor tulburări de natură psihică. Vizita la medic este recomandată atunci când acufenele apar brusc, fără o cauză aparentă, când sunt raportate pierderi de auz sau când zgomotele din ureche influențează într-un sens negativ desfășurarea activităților zilnice. De asemenea, este recomandată programarea la medic în situația în care acufenele apar după o infecție a căilor respiratorii superioare și nu dispar după o săptămână. (2) (3)