Acneea vulgară

Acneea vulgară este o afecțiune a pielii întâlnită frecvent în rândul adolescenților (însă poate afecta adulții de orice vârstă) și se caracterizează prin inflamarea unității pilosebacee. Deși este considerată o afecțiune minoră, care nu pune în pericol viața pacienților, trebuie totuși acordată o atenție deosebită acestei patologii deoarece poate declanșa traume psihologice majore.

Ce este unitatea pilosebacee?

O structură alcătuită din folicul pilos (un fir de păr), glanda sebacee de la baza acestuia și uneori glanda apocrină. În cele mai multe cazuri de acnee vulgară, ținta afecțiunii este această unitate pilosebacee.

Epidemiologie

Foarte comună în rândul tinerilor, acneea este întâlnită la peste 80% din adolescenți sub diferite forme: ușoară, moderată sau severă. Studii efectuate în Statele Unite arată că în perioada pubertății sexul masculin este afectat în procent de peste 50%, în timp ce procentul sexului feminin este mai ridicat (peste 78%). (1)

Cauze si factori de risc

Etiologia acneei vulgare este plurifactorială. S-a dovedit că în special la adolescenți cauza principală o reprezintă schimbarea nivelurilor hormonale care duce la creșterea secreției de sebum și blocajul porilor. Rolul cel mai important îl joacă nivelul crescut de DHEAS (dehidroepiandrosteron-sulfat). Acest hormon este precursorul hormonilor estrogeni și al testosteronului. (2)

Secreția abundentă de sebum va crește activitatea unor bacterii comensale ale dermului (prezente în mod normal pe piele fără a face rău), cum ar fi Propionibacterium acnes sau Staphylococcus epidermidis. Fiind perturbat echilibrul și activitatea acestor bacterii, ele vor cauza inflamație la nivelul țesutului.

Este important de menționat că există situații în care pacienții cu acnee nu prezintă modificări ale nivelurilor hormonale. (3, 4)

Un alt proces important implicat în apariția acneei vulgare este comedogeneza. Aceasta se definește prin dilatarea foliculilor sebacei și acumularea la acest nivel a corneocitelor în cantitate mare, fără a evolua însă către o leziune inflamatorie. Formarea comedoanelor la nivelul ductului pilosebaceu prin hiperkeratinizare este un proces puțin înțeles. (2)

Printre factorii care favorizează și întrețin acneea vulgară se numără:

• Factori care provoacă dezechilibre hormonale: sindromul ovarelor polichistice, tumori ovariene, tumori la nivelul glandelor suprarenale, administrarea unor medicamente (exemplu: corticosteroizi), etc.
• Stresul: în situații stresante cantitatea de sebum își pierde echilibrul datorită nivelurilor hormonale instabile. De asemenea sunt crescute nivelurile hormonilor de stres (exemplu: cortizolul) care duc la înrăutățirea leziunilor provocate de acneea vulgară.
• Predispoziția familială: acneea vulgară are și o componentă genetică, astfel că dacă ambii sau unul din părinți au avut leziuni de acnee, copilul are șanse mari de a dezvolta aceeași problemă.
• Se pare că expunerea la razele soarelui în cazul unor persoane agravează leziunile acneei vulgare, însă nu există foarte multe dovezi în acest sens. În cazul altor persoane, ultravioletele au efect invers, de uscare a leziunilor. Totuși, în orice situație, este bine sa nu ne expunem la soare fără factor de protecție aplicat pe ten deoarece razele ultraviolete grăbește procesul de îmbătrânire al tenului.
• Alimentația bogată în zaharuri și carbohidrați pare să agraveze și ea leziunile provocate de acnee. Grăsimile nu au rol semnificativ în patogenia acneei, ele favorizând mai de grabă obezitatea. (2, 3, 4)

Semne și simptome

Cel mai frecvent sunt afectați adolescenții, însă nu de puține ori sunt afectați și adulții de peste 25-30 de ani.

Simptomatologia locală este variabilă și include:

• eritem
• papule, pustule și comedoane care sunt întâlnite la nivelul feței, decolteului, gâtului și pe spate
• sensibilitate locală
• uneori leziunile sunt dureroase (5)

După aspectul clinic al leziunilor, acneea vulgară a fost împărțită în mai multe grade de severitate:

• Grad 1: cu comedoane (închise sau deschise)
• Grad 2: eritem și papule (prezența leziunilor inflamate)
• Grad 3: cu pustule
• Grad 4: cea mai severă, cu formarea unor noduli și chisturi (6)

Diagnostic clinic și paraclinic

Acneea vulgară este o patologie care se diagnostichează clinic ușor, pe baza anamnezei și a examenului clinic efectuat de către medic. Semnele clinice sunt cele prezentate mai sus, însă este nevoie și de o discuție cu pacientul amănunțită care va ajuta la depistarea unor eventuali factori de risc prezenți.

Diagnosticul paraclinic este necesar rareori, testele fiind nespecifice. Analize de laborator, precum dozarea anumitor hormoni (testosteron, LH- hormonul luteinizant, FSH- hormonul foliculostimulant) sunt utile în special la pacientele în perioada fertilă, însă nu ajută la punerea unui diagnostic de certitudine. Examenul bacteriologic este necesar la pacienții care se prezintă la medic cu leziuni suprainfectate. (4)

Tratament

Tratamentul acneei vulgare are următoarele obiective:

• Creșterea stimei de sine și scăderea efectelor cu componentă psihologică (anxietate, depresie, etc.)
• Limitarea apariției cicatricilor postacneice
• Limitarea leziunilor provocate de acnee și ameliorarea lor

Tratamentul este unul personalizat, se va ține cont de tipul leziunilor pacientului, de factorii de risc și cauzele pe care le prezintă, dar și de nevoile și gradul de toleranță la tratament al fiecărui pacient. De aceea, colaborarea medic-pacient este extrem de importantă, iar schema de tratament trebuie adaptată fiecărui caz.

Tratamentul topic (local):

• Se folosesc loțiuni, geluri, creme care au substanțe active precum acidul retinoic, tretinoin sau antibiotice (Azitromicină, Clindamicină, Metronidazol etc.) în diverse concentrații. Acestea sunt substanțe anticomedogenice (reglează hiperkeratinizarea) și au efect antiinflamator. Prin aplicarea locală a retinoizilor pielea va fi mai sensibilă la razele ultraviolete, de aceea se recomandă folosirea unei creme cu factor de protecție solară.
• Acidul azelaic se poate folosi atât pe leziunile active de acnee cât și pe pigmentările postinflamatorii
• Peelingul chimic (aplicarea unor diverși acizi) este recomandat să se efectueze doar de către medicul curant deoarece acizii folosiți la aceste peelinguri trebuie atent manipulați pentru a evita provocarea unor eventuale arsuri.

Tratamentul sistemic:

• Antibiotice administrate oral, cel mai des folosită este Doxiciclina a cărei doză se va calcula la numărul de kilograme al fiecărei persoane. Alte antibiotice folosite: Amoxicilină, Eritromicină.
• Isotretinoin: reglează secreția de sebum, este anticomedogenic, reduce inflamația. Trebuie acordată o atenție deosebită reacțiilor adverse: determină creșterea transaminazelor (enzime hepatice), osificarea precoce a cartilajelor de creștere de aceea este contraindicată administratea acetui medicament la copiii care sunt încă în creștere, vindecare mai lentă a rănilor.
• Contraceptive orale, recomandate doar în cazurile recurente de acnee vulgară (nu răspund la prima linie de tratament) sau la pacientele care au drept cauză dezechilibre hormonale. (2, 4, 7)

Evoluție și prognostic

Acneea vulgară este o patologie cu evoluție cronică iar acest lucru trebuie explicat de la început pacienților pentru a maximiza (a crește) aderența lor la tratament. Acesta trebuie administrat pe termen lung și este nevoie de o bună colaborare medic-pacient. Un efect important pe care îl are acneea vulgară asupra persoanelor afectate este scăderea stimei de sine, izolarea psihosocială, depresie și anxietate. De aceea de multe ori medicul curant trebuie să fie și un bun psiholog pentru pacient, pentru a gestiona cât mai bine actul medical și pentru a oferi suport și înțelegere.

Cicatricile postacneice nu sunt de neglijat: ele apar odată cu vindecarea leziunilor acneiforme și sunt dificil de tratat. Uneori semnele persistă chiar și după tratamentul de corectare.

Totuși, trebuie menționat că sub un tratament adecvat, cu respectarea regulilor de igienă și îngrijire, acneea vulgară are un prognostic bun. (6, 8)

Recomandări

• Dietă echilibrată: sunt foarte puține studii solide care arată o legătură clară între alimentație și apariția acneei vulgare, însă o alimentație bogata în vitamine și hidratarea va asigura sănătatea organismului, lucru care se va observa și în exterior. Se recomandă evitarea dietei bogate în carbohidrați și zaharuri.
• Comedoanele sau pustulele datorate acneei vulgare nu trebuie agresate mecanic (stoarse) deoarece inflamația se va înrăutăți, infecta sau suprainfecta și pot lăsa în urma lor cicatrici.
• De evitat expunerea la ultraviolete (la soare) fără a aplica cremă cu factor de protecție.
• Atenție la produsele de make-up și de îngrijire folosite. Este de evitat folosirea unor produse necomedogenice, fără alcool sau parfum pe lista ingredientelor. Spre exemplu pentru curățarea tenului se recomandă folosirea unui gel de curățare special pentru tenul predispus la acnee și care să acționeze blând. Nu se recomandă aplicarea unor creme grase, care conțin uleiuri sau alți iritanți. (9)

Acneea vulgară, cel mai cunoscut tip de acnee, este o patologie ușor de recunoscut, caracterizată prin apariția de comedoane și pustule cu distribuție specifică pe față, gât, piept și spate. Deși pare o problemă minoră, acneea vulgară are un impact psihologic foarte important, cauzând mai ales în rândul adolescenților anxietate, stări depresive și inclusiv izolare socială.