Abcesul cardiac

Abcesul cardiac reprezintă o cavitate închisă care conține puroi și se găsește în interiorul inimii. Abcesul este o complicație severă, dar frecventă a endocarditei infecțioase. [3] [5]

Abcesul apare atunci când o zonă din corp se infectează, iar sistemul imun încearcă să îndepărteze infecția. Leucocitele se deplasează din sânge la nivelul țesutului infectat. Puroiul format este alcătuit din lichid, bacterii și leucocite vii și moarte. [7]

Endocardita infecțioasă reprezintă infecția endocardului. Endocardul este stratul intern al inimii. [3] Endocardita infecțioasă este cauzată de infecții bacteriene (cel mai frecvent) sau de infecții fungice. Bacteriile ajung în sânge (bacteriemie) dintr-o altă regiune a corpului, care este infectată. Infecțiile dentare sau orale sunt frecvent complicate cu bacteriemie. [3] [5]

Bacteriile implicate în endocardita infecțioasă sunt: Streptococ Viridans, Enterococ, Staphylococcus epidermidis. Streptococul Viridans face parte din flora normală a cavității orale, iar Staphylococcus epidermidis din flora tegumentară. [3] În mod normal, bacteriile care ajung în sânge sunt distruse de către sistemul imun. Uneori însă, bacteriile supraviețuiesc și pot cantona pe endocard, mai ales dacă acesta prezintă leziuni. [3]

Abcesul cardiac este observat în 20 pânムla 30 % dintre cazurile de endocarditムinfecțioasムși în cel puțin 60 % dintre endocarditele dezvoltate pe proteze valvulare. [1]

Persoanele cunoscute cu afecțiuni cardiace care ar favoriza apariția endocarditei trebuie să urmeze un tratament medicamentos antibiotic înainte de anumite intervenții, cum ar fi:

• intervențiile stomatologice, mai ales cele care cauzează sângerare;
• amigdalectomie (extracția amigdalelor);
• anumite intervenții chirurgicale pe tractul respirator, digestiv sau urinar. [6]

Afecțiunile care necesită o atenție deosebită pentru profilaxia endocarditei infecțioase anterior de o intervenție chirurgicală sunt:

• boli cardiace congenitale;
• persoane cu transplant cardiac, care dezvoltă afecțiuni ale valvelor cardiac;
• persoane cu proteze valvulare cardiace;
• antecedente de endocardită infecțioasă; [5]

Abcesele cardiace se regăsesc cel mai frecvent la persoanele cu afectare a valvelor cardiace. [5] Inelul valvei aortice este mai frecvent afectat decât inelul valvei mitrale. [1]

 

Abcesul cardiac se prezintă sub forma unui pseudo-anevrism sau sub forma unei colecții purulente închise. [1]

Diagnostic

Abcesul cardiac în evoluție se poate extinde la structurile cardiace învecinate sau chiar la aorta ascendentăƒ. Aceastムevoluție poate determina anumite complicații, ca de exemplu:

• tulburări de conducere cardiacă;
• o comunicare anormală între camerele inimii;
• pericardită (inflamația pericardului);
• ischemie miocardicム(în mod excepțional). [1]

Aceste complicații sunt, de fapt, semnele clinice de formare a unui abces cardiac la pacienții cunoscuți cu endocarditムinfecțioasăƒ. [1]

În cazul localizării aortice a abcesului, pot fi prezente semne de insuficiență cardiacă și de deteriorare hemodinamică, datorită disfuncției de valvă aortică. [1]

Prezența unui abces cardiac este un factor de prognostic nefavorabil în evoluția unei endocardite infecțioase. [1]

Localizări extracardiace ale abceselor din cadrul endocarditei infecțioase sunt observate mai ales în teritoriile cerebral și splenic. [1]

În mod ideal, diagnosticul ar trebui să fie într-un stadiu precoce, atunci când tratamentul chirurgical este optim. [1]

Modalități de diagnostic pentru abcesul cardiac:

• Ecocardiografia transesofagiană;
• Angiografia;
• Computer Tomograf;
• Imagistică prin rezonanță magnetică. [1]

Dintre modalitățile posibile de investigație, cea mai valoroasă este ecocardiografia transesofagiană. [2] Această investigație este practicată de rutină la toți pacienții cu endocardită, cu scopul de a diagnostica formarea unui abces cardiac într-un stadiu incipient. [2]

Ecocardiografia transesofagiana se realizează prin introducerea unui tub flexibil care prezintă un traductor (sondă) în esofag, și nu prin plasarea acestuia pe torace, ca în ecocardiografia uzuală. Prin această metodă imaginile preluate sunt mai detaliate, deoarece esofagul este situat în spatele inimii. [2]

Anterior de realizarea ecocardiografiei transesofagiene, este indicat ca pacientul să nu consume alimente sau lichide pentru câteva ore. De asemenea, protezele dentare se vor îndepărta în cursul intervenției. [8]

În cursul procedurii, există un disconfort resimțit de către pacient. Această senzație poate persista câteva ore după inchierea procedurii. [8] Există posibilitatea administrării de medicamente în scopul relaxării pacientului. În acest caz, este indicat ca după procedură, acesta să nu conducă, deoarece medicația produce somnolență. [8]

Alte tehnici de diagnosticare, cum ar fi angiografia, CT și imagistica prin rezonanță magnetică au o serie de dezavantaje și nu sunt mai sensibile decât ecocardiografia transesofagianム[1]

Tratamentul abcesului cardiac

Abcesul cardiac se tratează chirurgical. [1] Tehnicile chirurgicale depind de locul și de extinderea abcesului cardiac. În general, are loc îndepărtarea abcesului, a țesuturilor distruse din jurul cavității și înlocuirea țesutului rezecat cu bucăți de pericard, care este suturat la țesuturile inimii. Apoi are loc implantarea unei proteze valvulare, care să asigure funcționalitatea valvei. [4]

Cea mai mare mortalitate operatorie se observムîn cadrul endocarditei pe o protezムvalvulară cu abces. [1]

Riscul de dehiscențムvalvulară secundară este crescut în cursul intervenției chirurgicale pentru un abces cardiac. [1]

Concluzii

Abcesul cardiac este o complicație severă a endocarditei infecțioase. Aceasta se datorează infecției inimii cu bacterii care au pătruns în sânge. Frecvent, poarta de intrare a bacteriilor este cavitatea orală (de exemplu, în timpul intervențiilor stomatologice), dar există și posibilitatea introducerii bacteriilor în sânge în timpul administrării drogurilor intravenos. [1]

Prevenția poate fi realizată prin păstrarea unei igiene orale, inclusiv folosirea aței dentare și control stomatologic periodic. [6] În cazul persoanelor cu boli cardiace, este recomandată urmarea unui tratament antibiotic atunci când sunt supuse unor intervenții stomatologice sau chirurgicale. [6]