Viermii intestinali

Viermii sau paraziții intestinali sunt agenți microbieni prezenți în interiorul organismului uman, care sunt hrăniți cu substanțele nutritive prezente în interiorul acestuia. Aceşti agenți patogeni ajung în interiorul organismului uman pe cale aeriană, prin intermediul alimentelor sau prin intermediul apei consumate.

Multiplicarea paraziților intestinali se poate realiza prin hrănirea acestora cu substanțele nutritive provenite din alimentelor ingerate. Deşi paraziții intestinali se pot localiza în orice segment al organismului uman, majoritatea agenților patogeni se localizează la nivel intestinal.

Cauze şi factori de risc

În interiorul organismului uman pot fi identificate două tipuri de paraziți intestinali şi anume protozoarele şi helminții.

Protozoarele sunt organisme microbiene unicelulare, a căror multiplicare se realizează la nivelul organismuluj uman şi sunt frecvent întâlniți în rândul persoanelor infectate cu virusul HIV sau care se află dejaî în stadiul de SIDA (sindrom al imunodeficienței umane). Aceste protozoare pot fi reprezentate de: microsporidia, giardia lamblia, blastocystis hominis şi cryptosporidum.

Helmiții sunt organisme microbiene alcătuite din mai multe celule (pluricelulare), cu o lungime variabilă, de la aproximativ câțiva milimetri la câțiva metri, care sunt hrăniți cu sânge provenit de la nivelul pereților intestinali sau cu conținutul intestinal. Aceşti helminți pot fi reprezentați de: limbricii, tenii sau oxiurii.

Factorii de risc care pot favoriza apariția viermilor intestinali în interiorul organismului uman sunt reprezentați de următoarele aspecte:

• Lipsa respectării măsurilor de igienă (lipsa spălării mâinilor)
• Condiții de viață şi muncă precare
• Consumarea de carne crudă sau insuficientă prelucrată termic
• Consumul de alimente sau apă contaminată
• Comportamentul sexual la risc
• Înțepăturile de insecte (în special țânțari)
• Vârsta (copiii sunt mult mai expuşi infectării cu paraziți intestinali decât prsoanele vârstnice)
• Scăderea sistemului imunitar
• Contactul direct cu o persoană purtătoare a infecției cu viermi intestinali
• Persoanele cu infecție HIV sau SIDA
• Călătorii frecvente efectuate în țările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare, cu status socio-economic deficitar. [1], [4], [5]

Semne şi simptome clinice

Viermii intestinali pot persista în interiorul tractului digestiv o perioadă lungă de timp (chiar ani de zile), în lipsa apariției vreunei manifestări clinice.

Manifestările clinice determinate de apariția, dezvoltarea şi multiplicarea viermilor intestinali în interiorul organuismului uman sunt următoarele:

• Durere abdominală
• Diaree sau constipație
• Balonare
• Vărsături
• Grețuri
• Prezența gazelor intestinale
• Dizenterie (materii fecale amestecate cu mucus şi sânge)
• Inapetență
• Scădere în greutate
• Prurit anal
• Fatigabilitate
• Somnolență
• Prezența viermilor intestinali în componența materiilor fecale
• Carență de fier în organism
• Anemie
• Sensibilitate la anumite produse alimentare sau alergie alimentară.

Viermii intestinali sunt frecvent întâlniți şi în rândul copiiior, manifestările clinice specifice parazitozelor infantile fiind reprezentate de: agitație în timpul nopții, hiperactivitate, apariția cearcănelor, cefalee, zbaterea pleoapelor, scrâşnire din dinți în timpul somnului, sensibilitate la lumină, prurit anal, sângerare gingivală, sângerare nazală şi rectală, imflamarea mucoasei vaginale în rândul fetelor. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic

Diagnosticul de infecție cu viermi intestinali se pune pe baza manifestărilor clinice prezentate anterior (diaree prelungită, balonare, scădere ponderală, prurit anal, etc.) şi a unor investigații imagistice sau de laborator (precum hemocultura, coprocultura, hemoleucograma şi biochimia, testul Scotch, examenul baritat, tomografia computerizată, biopsia şi examenul histopatologic).
Hemocultura permite identificarea agenților patogeni în sânge.

Viermi în materiile fecale

Coprocultura permite identificarea paraziților intestinali în componența materiilor fecale. Se recomandă ca examenul să fie realizat înainte de administrarea unor medicamente, precum antibiotice sau antidiareice şi înainte de efectuarea examenului baritat. Datorită riscului de a obține rezultate fals negative, se recomandă efectuarea a trei coproculturi în trei zile diferite.

Hemoleucograma permite identificarea anemiei (scăderea numarului de eritrocite şi a hemoglobinei), a tipului de anemie (scăderea sideremiei, a feritinei, prezența deficitului de acid folic sau vitamină B12 în organism).
Examenul biochimic al sângelui poate indica prezența sindromului inflamator, prin creşterea valorilor VSH-ulu, a fibrinogenului, a proteinei C reactive. Totodată, analizele de sânge permit identificarea anticorpilor IgE.
Tomografia computerizată este utilă pentru identificarea formațiunilor chistice la nivel hepatic, cerebral sau pulmonar.
Biopsia şi examenul histopatologic permit identificarea agenților patogeni la nivelul fragmentelor tisulare intestinale.
Examenul baritat poate fi util pentru diagnosticarea formelor severe de boală determinate de infecția cu paraziții intestinali.
Testul Scotch este util pentru diagnosticarea infecției cu oxiurii (a oxiurozei). Testul presupune aplicarea unui anumit tip de hârtie adezivă transparentă pe suprafața unei leziuni cutanate sau mucoase. După îndepărtare, hârtia este fixată pe o lamă de sticlă şi examinată la microscopul optic pentru identificarea agenților patogeni. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratament

Tratamentul administrat în cazul infecției cu viermi intestinali este medicamentos şi presupune administrarea medicamentelor antiparazitare, precum Furazolidon, Metronidazol sau Tinidazol.

Totodată, este necesară îndepărtarea factorului declanşator, deoarece în lipsa îndepărtării sursei de infecție, la scurtă vreme după întreruperea tratamentului medicamentos, paraziții intestinali vor reapare. Astfel, se recomandă:

• păstrarea unei igiene corporale corespunzătoare (spălarea regulată a mâinilor înainte de masă),
• evitarea consumării alimentelor sau a apei posibil contaminate,
• evitarea consumării de carne crudă sau insuficient prelucrată termic,
• întărirea sistemului imunitar,
• evitarea zonelor aglomerate sau a spațiilor închise, neaerisite,
• evitarea contactului cu persoane infectate,
• spălarea întotdeauna a fructelor sau legumelor înainte de consum,
• pastrarea unei bune igiene a locuinței,
• specialiştii contraindică umblarea pe iarbă desculți deoarece viermii au capacitatea de a penetra pielea şi astfel pot pătrunde în organism.

Pot fi descrise anumite măsuri igieno-dietetice utile în combaterea infecției parazitare şi prevenirea ei. Acestea sunt reprezentate de:

• Consumarea anumitor fructe sau legume, precum usturoiul crud, sfecla, semințele de dovleac, rodiile, morcovii. Studiile realizate în acest sens au demonstrat că efectuarea unui amestec alimentar de miere şi semințe de papaya este util în eliminarea virmilor intestinali.
• Creşterea aportului de fibre alinentare, utile în eliminarea viermilor intestinali.
• Evitarea consumului de carbohidrați neprelucrați, precum fructe, produse lactate, alimente rafinate, sucuri naturale, zaharuri.
• Administrarea probioticelor ajută la menținerea florei intestinale normale.
• Enzimele digestive sunt utile în ameliorarea stării de sănătate a aparatului digestiv. În papaya a fost găsită o enzimă digestivă, denumită papaină, care atunci când este adminisrată cu 30 de minute înainte sau după luarea mesei, determină distrugrea viermilor intestinali.
• Zincul şi vitamina C ajută la întărirea sistemului imunitar.
• Se recomandă reducerea consumului de alcool şi cafea. [1], [2], [4], [5]