Urticaria la copil - cauze și tratament

Urticaria la copil este o afecțiune dermatologică frecvent intâlnită și se caracterizează din punct de vedere clinic printr-o erupție cutanată care variază din punct de vedere al aspectului şi a intensității.
Urticaria la copii constă în apariția, pe suprafața pielii, a unei reacții maculopapulare, edematoase, care poate persista pe suprafața pielii o perioadă variabilă de timp, de la două sau trei minute până la 24 de ore. Aceste leziuni maculopapulare sunt net delimitate, localizate în dermul superficial, uşor proeminente pe suprafața pielii, eritematoase, pruriginoase, cu margini proeminente şi suprafață plată.

Incidența urticariei in rândul copiilor este de 6-7%. Urticaria apare cel mai frecvent în rândul băieților preşcolari şi şcolari şi este foarte rar întâlnită în rândul sugarilor şi a nou-născuților. În majoritatea cazurilor, urticaria apărută la copii îmbracă forme acute. [1], [2]

Care sunt cauzele apariției urticariei la copii?

Urticaria alergică apare în următoarele circumstanțe:

• Înțepătura de insectă (viespe, albină, păianjen, scorpion, etc.)
• Consumul unor alimente, precum alune de pădure, ouă, căpşuni, fructe de mare, miere, ciocolată, arahide, unt de arahide, etc.
• Administrarea unor medicamente, precum aspirină sau alte antiinflamatoare nonsteroidiene, antibiotice.
• Contactul cu produsele confecționate din latex, precum sondele din plastic, mănuşile utilizate în cazul bolnavilor aflați sub dializă, etc.

Urticaria cronică nonalergică poate fi determinată de următorii factori etiologici:

• Anumite tipuri de infecții, precum infecția cu streptococ, enterovirus, adenovirus sau paraziți
• Hepatita A, B sau C
• Mononucleoza infecțioasă
• Colagenoze (lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoidă, boala Behcet, dermatomiozita)
• Anumite afecțiuni endocrine (tiroidita Hashimoto, hipotiroidismul), prezența anticorpilor antitiroidieni şi antiperoxidază
• Bolile inflamatorii intestinale.

Urticaria psihogenă este o forma particulară de erupție urticariană care nu prezintă o reacție alergică mediată IgE şi nici nu prezintă o asociere cauză-efect. [3], [4], [5]

Clasificarea urticariilor la copii

Din punct de vedere al evoluției, pot fi descrise trei tipuri de urticarie:

• Urticaria acută
• Urticaria cronică
• Urticaria episodică.

Din punct de vedere al factorului determinant şi al mecanismului de acțiune, pot fi descrise două tipuri de urticarie la copii:

• urticaria alergică şi
• urticaria nonalergică.

Din punct de vedere al factorului fizic de acțiune, pot fi descrise următoarele tipuri de urticarie:

• Urticaria aquagenică (apărută în urma expunerii copilului la apă)
• Urticaria la frig (apărută în urma contactului pielii copilului cu temperaturile reduse)
• Urticaria la soare (apărută în urma expunerii copilului timp îndelungat la razele solare)
• Urticaria colinergică (apărută în urma stimulării glandelor sudoripare prin acetilcolină)
• Urticaria adrenergică (apărută în condiții de stres). [1], [2]

Care sunt manifestările clinice specifice urticariei?

Erupția urticariană tipică apare, în majoritatea cazurilor, brusc şi se prezintă sub aspectul unor leziuni eritematoase maculopapulare, circumscrise, localizate cu pe pielea glabră sau păroasă, în dermul superficial, cu margini net delimitate, proeminente, cu suprafață plată, înconjurate de inele eritematoase variabile.

Aceste leziuni maculopapulare prezintă un diametru cuprins între 2 şi 15 mm, sunt dispuse pe suprafața întregului corp, iar la aplicarea unei presiuni locale cu degetul centrul leziunii devine alb.

Durata de persistență a acestor leziuni pe suprafața pielii este cuprinsă între două-trei minute și până la 24 de ore. În majoritatea cazurilor, leziunile urticariene dispar într-o perioadă cuprinsă între 20 de minute şi 30 de ore, dar pot reapărea în alte porțiuni ale corpului diferite față de localizările inițiale.

În medie, episodul urticarian durează între 24 şi 48 de ore. Foarte rar au fost înregistrate cazuri de urticarie care au persistat timp de trei săptămâni.

Ocazional, în unele cazuri particulare, au apărut pe suprafața pielii leziuni urticariene inelare masive, cu diametrul de cel mult 30 de cm şi margini policiclice.

În continuare, vom prezenta principalele caracteristice clinice a unor tipuri particulare de urticarie:

• Urticaria vasculitică apare după aproximativ trei zile de evoluțiae a vasculitei. Leziunile urticariene vasculitice sunt asemănătoare unei arsuri, însoțite de prurit şi alte manifestări clinice sistemice, precum mialgii, oboseală.
• Urticaria apărută în cadrul gamapatiei IgM prezintă evoluție cronică şi este însoțită de febră, dureri articulare şi osoase.
• Urticaria fizică (urticaria aquagenică, urticaria la soare sau urticaria la frig) apare în urma expunerii îndelungate la factorul determinant (apă, raze solare sau temperaturi scăzute) şi se remite în cel mult o oră de la încetarea expunerii față de factorul incriminat.
• Urticaria adrenergică este o formă rară de urticarie la copil aparută în urma expunerii la condiții de stres. Aceste leziuni urticariene sunt punctiforme, congestive, înconjurate de un halou alb, apărute pe fondul stimulării adrenergice secundare stresului psiho-emoțional.
• Erupția urticariană apărută în contextul mastocitozei se prezintă sub aspectul unor pete pigmentare de culoare brun-maronie.
• Urticaria colinergică apare în urma activării glandelor sudoripare prin secreția crescută de acetilcolină şi se caracterizează din punct de vedere clinic prin apariția unor papule de dimensiuni reduse, punctiforme şi eritematoase.
• Urticaria acută prezintă debut spontan, recent şi se caracterizează prin apariția unor leziuni cutanate papulo-eritematoase, intens pruriginoase, pe toată suprafața corpului, însoțite la 24 de ore de febră, edeme palpebrale şi edeme ale membrelor inferioare.

În cazul alergiilor severe, urticaria la copii poate fi însoțită de alte manifestări clinice specifice şocului anafilactic, precum dispnee, senzația de sufocare, respirație şuierătoare-wheezing, stridor laringian, hipotensiune arterială, tahicardie, palpitații, dificultăți de deglutiție, edem al feței, etc. [1], [2], [3], [4], [5]

Elemente de diagnostic a urticariei la copil

Diagnosticul de urticarie la copil se pune în urma efectuării anamnezei, a examenului clinic al copilului şi a unor investigații paraclinice, cu rol în determinarea cauzei şi a tipului de alergie.

Anamneza trebuie să cuprindă date referitoare la vârsta copilului, modul de apariție a leziunilor urticariene, durata persistenței acestor leziuni urticariene, caracterul sezonier, prezența altor simptome însoțitoare, evoluția leziunilor din momentul apariției şi până în momentul prezentării la medic, alimentația copilului din ultimele două sau patru săptămâni.

La examinarea clinică a copilului medicul pediatru va decela prezența leziunilor urticariene cu caracterele prezentate anterior şi a altor semne clinice însoțitoare, specifice afecțiunii cauzatoare.

Investigațiile paraclinice utile pentru identificarea factorului declanşator al erupției urticariene şi a tipului eruptiv sunt reprezentate de urmatoarele investigații de laborator:

• Detetminarea IgE, pentru identificarea terenului alergic.
• Determinarea hemoleucogramei complete, a proteinei C reactive şi a VSH-ului, in cazul bolnavilor suspicionați cu diferite afecțiuni inflamatorii.
• Determinarea culturilor bacteriene, în cazul bolnavilor care au prezentat în antecedente febră şi odinofagie, pentru identificarea infecțiilor bacteriene.
• Determinarea C1, C2 şi C3 esterazei, în cazul bolnavilor cu istoric familial pozitiv de angioedem.
• Determinarea anticorpilor antitiroglobulină şi antimicrozomali, în cazul copiilor suspicionați cu boală endocrină şi care prezintă istoric familial pozitiv de hiotiroidism sau alte tulburări endocrine.
• Determinarea anticorpilor antinucleari, efectuarea examenului sumar de urină şi a sedimentului urinar, în cazul copiilor care prezintă fotosensibilitate, artrită sau alte manifestări clinice specifice bolilor de colagen.
• Efectuarea examenului coproparazitologic la copiii care au consumat în antecedente alimente din carne insuficient preparate termic sau la cei care au venit în contact cu diferite tipuri de parazitoze.
• Determinarea aglutininelor la rece sau a crioproteinelor în cazul bolnavilor care au dezvoltat erupție cutanată în urma expunerii la temperaturi scăzute.
• Efectuarea testului de provocare cutanată la copiii cu suspiciune de urticarie la frica, urticarie aquaporină sau urticarie la razele soarelui (aplicarea locală de gheață, presiune sau apă caldă).
• Biopsie cutanată şi examen histopatologic în caz de suspiciune a apariției urticariei vasculitice.

Diagnostic diferențial:

• Reacții la înțepătura de insecte („urticarie papulară”)
• Eritem multiform
• Urticaria pigmentosa
• Pemfigoid bulos în faza urticariană
• Dermatita urticariană
• Exantemul maculopapular (de etiologie virală sau medicamentoasă)
• Vasculită leucocitoclastică (include vasculita urticariană)
• Sindroame autoinflamatorii (Muckle-Wells)
• Erupții polimorfe la expunere la lumină. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratamentul de combatere al urticariei la copil

Tratamentul specific pentru combaterea urticariei constă în adoptarea unor măsuri igieno-dietetice, tratament medicamentos antialergic şi tratament medicamentos de combatere a agentului declanşator.

Dietă

Măsurile de regim igieno-dietetic recomandate în cazul copiilor cu urticarie constau în respectarea următoarelor aspecte:

• Alimentația exlclusiv la sân a copilului în primele şase luni de viață
• Promovarea unei alimentații naturale şi echilibrate, fără excese alimentare, fără conservanți şi fără alergizanți
• Administrarea formulelor de lapte hipoalergenice, în cazul copiilor cu teren alergic.
• Administrarea formulelor de lapte praf delactozate în cazul copiilor cu intoleranță la lactoză.
• Evitarea administrării intempestive a medicamentelor fără recomandarea medicului pediatru.
• Evitarea expunerii la alergenul care a dus la apariția alergiei.

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos etiologic presupune combaterea infecțiilor, parazitozelor sau a celorlalte afecțiuni care au dus la apariția urticariei.

Tratamentul medicamentos antialergic presupune administrarea medicamentelor antihistaminice pentru combaterea urticariei apărute pe fond alergic.

Medicamentele antihistaminice pot fi împărțite în trei categorii:

• Antihiataminice de generația I (Etanolamina, Etylenediamina, Piperazina, Alkylamina şi antihistaminicele triciclice)
• Antihistaminice de generația a-II-a (Loratadina, Mizolastin, Terfenadina, Astemizol, Cetirizina)
• Antihistaminice de generația a-II-a moderne (Desloratadina-Aerius, Levocetirizina-Xyzal, Fexofenadina).

Alte medicamente utilizate pentru combaterea urticariei de etiologie alergică sunt reprezentate de următoarele clase de medicamente:

• Inhibitorii de leucotriene (Montelukast-Singulair, Zafirlukast-Accolate, Zileuton-Zyflo, etc.)
• Corticoateroizi (Prednison, Metilprednisolon, etc.)
• Adrenergice (Epinefrina)
• Antagonişti combinați H1-H2 (Doxepina, Hidroxizina, Difenhidramina)
• Imunoterapice (Ciclosporina, Hidroxiclorochina, Dapsona, Sulfasalazina, IgG intravenos, anti-IgE (Xolair), anti-CD20 (Rituxan)
• Plasmafereză.

În majoritatea cazurilor de urticarie apărută pe fond alergic, administrarea medicamentului antihistaminic se realizează în asociere cu calciu.

În formele intens pruriginoase, se poate administra și local, pe suprafața leziunii, a unei creme pe bază de antihistaminice sau corticosteroizi, cu rol în reducerea pruritului local (precum Locoid, advantan, etc.). [1], [2], [3], [4], [5]