Ureea și creatinina crescute - explicații, interpretare, cauze

Ureea și creatinina serică sunt doi parametri biologici utilizați frecvent în special în evaluarea funcției renale. Deși acești metaboliți pot crește independent în multiple patologii, creșterea corelată a acestora este un bun indicator al insuficienței renale (scăderii ratei de filtrare glomerulare). În continuare îi vom aborda pe fiecare în parte.

Ureea

Reprezintă produsul azotat final care rezultă în urma desfășurării metabolismului aminoacizilor care, la rândul lor, sunt rezultatul procesului de scindare a proteinelor la nivelul stomacului și a intestinelor, sub acțiunea directă a fermenților protelitici; ulterior, acești aminoacizi sunt absorbiți la nivelul peretelui intestinal.

Ureea serică este elaborată, în mare parte, la nivelul ficatului. O mică parte este formată la nivelul țesutului aflat în proces de creștere (precum țesutul tumoral sau embrionar); în acest ultim context, ureea rezultă în urma prelucrării argininei.

Ureea este eliminată, în mare parte, pe cale renală, prin intermediul procesului de filtrare glomerulară. Aproximativ 40-60% din ureea prezentă în organism redifuzează în sânge, sub acțiunea directă a hormonului antidiuretic (ADH) și a fluxului tubular.

Concentrația de uree serică și urinară variază, fiind direct proporțională cu aportul alimentar proteic și invers proporțională cu anabolismul celular apărut în cadrul stărilor de sarcină, în cadrul perioadei de creștere la copii sau în perioada de convalescență. Totodată, concentrația de uree prezentă în plasmă este dependentă de funcția renală: în contextul desfășurării în bune condiții a diurezei, ureea serică prezenă la nivelul tubilor renalieste minimă, o mare cantitate de uree este eliminată prin intermediul urinei, iar concentrația de uree serică din organism este redusă. În context patologic, atunci când procesul de diureză este împiedicat (precum în condiții de sete, deshidratare, insuficiență cardiacă oligurică sau exsicoză), ureea serică redifuzează la nivelul tubilor renali distali, iar concentrația ureei în plasmă crește.

Creșterea persistentă a ureei serice indică alterarea marcată a funcției renale, prin perturbarea procesului de filtrare glomerulară. În contextul unui aport proteic în condiții fiziologice de 100 g/zi, cu perfuzie renală normală, creșterea ureei serice apare atunci când rata de filtrare glomerulară scade sub 30 mL/min. [1], [2], [3]

Recomandări - când evaluam ureea serică

Determinarea ureei serice este recomandată a fi efectuată în următoarele circumstanțe:

• Pentru diagnosticul insuficienței renale
• Pentru monitorizarea evoluției sub tratament și a rezultatelor obținute în urma regimului alimentar hipoproteic administrat, în cazul bolnavilor diagnosticați cu insuficiență renală cronică
• Pentru urmărirea în evoluție a bolii în rândul bolnavilor supuși hemodializei
• Pentru diferențierea azotemiei prerenale de azotemia postrenală, în funcție de raportul uree/creatinină
• Pentru identificarea precoce a insuficienței renale aflată în stadii terminale, dat fiind faptul că semnele de toxicitate urologică sunt asociate nivelului crescut al ureei serice.

Determinarea ureei serice se realizează dintr-o probă de sânge recoltată dimineața pe nemâncate sau postprandial. [1], [2], [3]

Valori normale ale ureei serice

Valorile fiziologice ale ureei serice variază în funcție de vârsta persoanei în cauză:

• În rândul nou-născuților și a sugarilor (vârstă sub un an), valorile normale ale ureei serice se află sub 41 mg/dL.
• În rândul copiiilor și a adolescenților (vârstă cuprinsă între 1 și 18 ani), valorile normale ale ureei serice se află sub 39 mg/dL.
• În rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani, valorile normale ale ureei serice se află sub 43 mg/dL.
• În rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 60 și 90 de ani, valorile normale ale ureei serice se află sub 49 mg/dL.
• Valorile critice ale ureei serice aflate peste 100 mg/dL se asociază alterării severe a funcției renale, prin perturbarea semnificativă a filtrării glomerulare și risc de instalare a insuficienței renale. [1], [2]

Interpretarea rezultatelor. Interferențe

• Valorile ureei serice cuprinse între 10 și 20 mg/dL indică desfășurarea în condiții normale a funcției glomerulare.
• Scăderea ureei serice la valori cuprinse între 6 și 8 mg/dL poate indica apariția unei stări de hiperhidratare.
• Creșterea ureei serice la valori cuprinse între 50 și 150 mg/dL indic afectarea marcată a funcției renale, iar valorile ureei serice cuprinse între 150 și 250 mg/dL indică perturbarea semnificativă a funcției glomerulare.
• În cadrul insuficienței renale cronice, creșterea valorilor ureei serice se asociază mai bine manifestărilor clinice de uremie, față de valorile crescute ale creatininei serice.
• În rândul copiiilor, valorile ureei serice sunt în mod fziologic mai reduse, datorită scăderii catabolismului celular în perioada de creștere.
• În ultimul trimestru de sarcină, ureea serică prezintă valori mai reduse datorită hipervolemiei prezente în acest context.
• Alimentația hipoproteică, bogată în carbohidrați, determină scăderea ureei serice.
• Alimentația hiperproteică, asociată transpirațiilor profunde, aportului lichidian redus și poliuriei secundare consumului de alcool, poate duce la apariția unor valori extrem de crescute (peste 200 g/zi) ale ureei serice.
• În condiții patologice, administrarea excesivă de fluide pe cale intravenoasă duce la scăderea valorilor ureei serice.
• În cadrul insuficienței renale cronice însoțită de diaree, poliurie, vărsături și insuficiență hepatică, nivelul ureei serice poate fi moderat crescut, neatingând valorile critice așteptate.
• De asemenea, în cadrul insuficienței renale cronice însoțită de oligurie, în cadrul insuficienței cardiace, a hemoragiei digestive sau a unui aport proteic crescut, valorile ureei serice pot fi mult mai mari față de așteptările examinatorului. [1], [2]

Ureea crescută

Starea patologică de creștere a ureei serice poartă denumirea de azotemie. Aceasta poate apărea în cadrul următoarelor afecțiuni:

• Diferite afecțiuni renale acute sau cronice, precum glomerulonefrite, pielonefrite (în acest context putem folosi termenul de, , azotemie renală”)
• Diferite afecțiuni însoțite de scăderea perfuziei renale, precum hemoragia digestivă, insuficiența cardiacă congestivă, sindromul de deshidratare, stările de șoc (în acest context utem folosi termenul de „azotemie prerenală”)
• Obstrucția tractului urinar (în acest context putem folosi termenul de „azotemie postrenală”)
• Diabetul zaharat însoțit de cetoacidoză
• Diferite afecțiuni care favorizează intensificarea catabolismului proteic (condiții în care valorile creatininei serice sunt normale), precum afecțiunile neoplazice, infarctul miocardic acut, stările febrile prelungite, arsurile, stresul psiho-emoțional, etc.

De asemenea, administrarea următoarelor medicamente poate duce la creșterea valorilor ureei serice: acyclovir, acetaminofen, alopurinol, albendazol, amilorid, amantadină, atenolol, aspirină, azitromicină, azatioprin, bisoprolol, bacitracină, busulfan, captopril, cefazolin, cefotaxim, clorotiazidă, cisplatin, clindamicină, claritromicină, diazepam, codeină, diclofenac, ergotamină, enalapril, furosemid, fludarabină, gentamicină, hidralazină, ibuprofen, indometacin, ketoprofen, levodopa, manitol, metoprolol, metildopa, neomicină, naproxen, oxacilină, penicilină, piroxicam, propanolol, streptozocin, tremedol, ursodiol, vancomicină, vitamina D, etc. [1], [2], [3]

Ureea scăzută

Scăderea valorilor ureei serice poate apărea în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice:

• Sindrom de malabsorbție sau malnutriție
• Diferite afecțiuni hepatice severe, toxice sau infecțioase (precum ciroza hepatică, insuficiența hepatică, etc.)
• Sindromul secreției inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH)
• Acromegalie
• Hiperamonemiile ereditare
• În urma administrării de hormoni anabolizanți
• În urma administrării anumitor medicamente, precum fenotiazină sau acid ascorbic (vitamina C).

Creatinina

Este elaborată la nivelul țesutului muscular și reprezintă forma de eliminare a acidului metilguanidilacetic (sau creatina).

Creatina este sintetizată la nivel hepatic. Aceasta este eliberată de la nivelul ficatului și este captată de către țesutul musuclar. Pentru buna desfășurare a proceselor metabolice, crelte energia la nivelul țesutului muscular iar creatina este scindată la creatinină. Cantitatea de creatină scindată la creatinină rămâne constantă și este direct proporțională cu masa musculară prezentă în organism.

La bărbați, zilnic aproximativ 1,5% din depozitul de creatină prezent în organism este transformată în creatinină. Depozitul de creatină și creatinină în organism crește în urma consumului crescut de alimente bogate în proteine (precum carnea). Scăderea aportului alimentar de proteine stă la baza scăderii nivelului de creatinină seric, prin lipsa precursorilor creatinei în organism.

Creatinina este elementul azotat cel mai stabil al sângelui, care nu este influențat de către efortul fizic, ritmul circadian sau alți factori biologici și se află în strânsă legătură cu metabolismul muscular. [1], [2], [3]

Recomandări pentru determinarea creatininei serice

Creșterea creatininei serice este secundară reducerii excreției de creatinină, care apare în contextul perturbării funcției renale. Astfel, putem spune că nivelul creatininei serice exprimă modul de desfășurare și eficiența ratei de filtrare glomerulară.

Determinarea concentrației de creatinină serică este recomandată pentru diagnosticarea diferitelor afecțiuni și în cadrul următoarelor condiții patologice)

• Pentru diagnosticarea insuficienței renale
• În cazul bolnavilor care prezintă diferite manifestări clinice urinare
• În cazul bolnavilor asimptomatici, dar care sunt suspectați cu diferite afecțiuni renale
• Postoperator
• În cazul bolnavilor aflați pe secțiile de anestezie terapie intensivă
• În cazul hipertensiunii arteriale
• În caz de suspiciune a unor boli acute
• În cazul unor afecțiuni extrarenale care se manifestă, din punct de vedere clinic, prin vărsături, diaree sau transpirații profunde
• În stările de șoc
• În cazul politraumatismelor
• În sepsis
• În sarcină
• În cazul bolnavilor hemodializați
• În cazul diferitelor afecțiuni metabolice, precum hiperuricemie sau diabet zaharat
• În cazul unor boli cu metabolism proteic crescut (precum acromegalia sau mielomul multiplu)
• În cazul administrării unor medicamente nefrotoxice. [1], [2], [3]

Determinarea concentrației de creatinină serică se realizează din probele de sânge venos recoltate dimineața pe nemâncate.

Valori normale ale creatininei serice

Valorile normale ale concentrației de creatinină serică variază în funcție de vârstă și gen, astfel:

• La nou-născuți și la sugari cu vârstă până în două luni, valorile normale ale concentrației de creatinină serică se află sub 0,85 mg/dL.
• La sugari (vârste cuprinse între 2 și 12 luni), valorile normale ale concentrației de creatinină serică se află sub 0,42 mg/dL.
• La copiii mici, cu vârste cuprinse între 1 și 2 ani, valorile normale ale concentrației de creatinină serică se află sub 0,41 mg/dL.
• La copiii cu vârste cuprinse între 3 și 4 ani, valorile normale ale concentrației de creatinină serică se află sub 0,47 mg/dL.
• La copiii cu vârste cuprinse între 5 și 6 ani, valorile normale ale concentrației de creatinină serică se află sub 0,59 mg/dL.
• La copiii cu vârste cuprinse între 7 și 8 ani, valorile normale ale concentrației de creatinină serică se află sub 0,60 mg/dL.
• La copiii cu vârste cuprinse între 9 și 10 ani, valorile normale ale concentrației de creatinină serică se află sub 0,73 mg/dL.
• La copiii cu vârste cuprinse între 11 și 12 ani, valorile normale ale concentrației de creatinină serică se află sub 0,79 mg/dL.
• La copiii cu vârste cuprinse între 13 și 14 ani, valorile normale ale concentrației de creatinină serică se află sub 0,87 mg/dL.
• La femei, valorile normale ale concentrației de creatinină serică sunt sub 1 mg/dL.
• La bărbați, valorile normale ale concentrației de creatinină serică sunt sub 1,2 mg/dL.
• Valorile critice ale concentrației de creatinină serică, în rândul bolnavilor nedializați, se află peste 10 mg/dL. [1], [2]

Interferențe. Interpretarea rezultatelor

La bărbații cu masă musculară dezvoltată sunt înregistrate valori mai crescute ale creatininei serice, în afara unui comtext patologic.

În contextul deprimării perfuziei renale, creșterea concentrației de creatinină serică apare mai lent față de creșterea valorilor ureei serice.

O valoare a concentrației de creatinină serică decelată în rândul unei persoane tinere, ca și în rândul unei persoane vârstnice, nu reprezintă aceeași rată de filtrare glomerulară.

Creatinina serică nu este un indicator sensibil al funcției renale în cazul leziunilor renale moderate sau ușoare, deoarece creșterea concentrației de creatinină serică de la 1 mg/dL la 2 mg/dL necesită pierderea a 50% din funcția renală totală.

Creatinina serică este utilă pentru examinarea ratei de filtrare glomerulară doar atunci când rata de elaborare a creatininei este egală cu rata de eliminare a ei. Pentru verificarea acestei stări se recomandă efectuarea a două determinări a creatininei serice, la un interval de 24 de ore. În cazul în care diferența dintre cele două determinări este mai mare de 10%, nu putem vorbi despre existența unui echilibru între rata de sinteză și cea de eliminare a creatininei serice.

Aportul crescut de carne duce la creșterea concentrației de creatinină serică. Conform studiilor efectuate în acest sens, aproximativ 15-30% din concentrația de creatinină serică eliminată provine din alimente. [1], [2]

Creatinina crescută

Creșterea valorilor creatininei serice poate apărea în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice:

• Boli renale acute sau cronice, de etiologie tubulo-interstițială sau glomerulară
• Boli musculare, precum poliomielita, miastenia gravis sau distrofiile musculare
• Obstrucții de tract urinar
• Hipertiroidism
• Afecțiuni caracterizate prin scăderea perfuziei renale, precum sindromul de deshidratare, insuficiența cardiacă congestivă sau stările de șoc
• Acromegalie
• Gigantism.

De asemenea, administrarea anumitor medicamente poate determina creșterea valorilor creatininei serice: acetaminofen, albendazol, acid ascorbic, amiodaronă, amilorid, azitromicină, bisoprolol, barbiturice, ceftriaxon, cefalexin, dextran, diuretice, doxiciclină, enalapril, etambutol, furosemid, fludarabină, gentamicină, hidroclorotiazid, indometacin, N-etlglicină, DL-prolină, ketoprofen, kanamicină, levodopa, metotrexat, norfloxacin, naproxen, oxacilină, prednison, penicilină, streptomicină, tetraciclină, tramadol, valsartan, ursodiol, vasopresină, vitamină D, etc. [1], [2], [3]

În rândul bolnavilor diagnosticați cu macroglobulinemie Waldenstrom pot fi obținute valori fals crescute ale creatininei serice, din cauza reacției de precipitare a IgM.

Creatinina scăzută

Scăderea valorilor creatininei serice poate fi înregistrată în următoarele afecțiuni sau condiții patologice:

• În contextul scăderii masei musculare (atrofie musculară, etc.)
• În afecțiunile severe ale ficatului
• În sarcină (în condițiile de sarcină, valorile normale ale creatininei serice sunt cuprinse între 0,4 și 0,6 mg/dl; valorile creatininei serice aflate peste 0,8 mg/dLsugerează un context patologic și astfel, este necesară efectuarea unor investigații paraclinice)
• În cadrul carențelor proteice din dietă.

Totodată, scăderea valorilor creatininei serice poate apărea în urma administrării unor medicamente, precum zidovudină, acid valproic și glucocorticoizi.

În urma administrării dobesilatului de calciu (Dexium) pot fi obținute valori fals scăzute ale creatininei serice. [1], [2], [3]