Terapia radianta - Reiki

Terapia Reiki face parte din categoria medicinei alternative care se bazează pe principiul echilibrului energetic care guvernează starea de bine și sănătatea organismului.

Originară din Japonia, această practică este echivalentul acupuncturii din China, ambele considerând că manipularea energiei universale (ki în terapia Reiki și chi în acupunctură) poate restabili echilibrul și reda sănătatea. (1)

Mecanism terapeutic

Conform principiilor Reiki, boala apare atunci când echilibrul energetic al organismului nostru este afectat. Spre deosebire de acupunctură, care vede boala ca pe un blocaj energetic și „vindecă” prin deblocarea energetică, terapia Reiki se folosește de „energia vitală” a universului, pe care o canalizează către organismul pacientului, întărindu-l și ajutându-l să-și regăsească echilibrul.

Această formă de terapie a fost inițiată de japonezul Mikao Usui, la începutul secolului XX, care după o perioadă de post și meditație, a început să aibă halucinații și să descopere această formă de vindecare, care inițial se baza pe meditație. Mai târziu un student al său a dezvoltat practicile de vindecare, punând un accent din ce în ce mai scăzut pe meditație. La sfârșitul anilor 1930 terapia a început să fie cunoscută și în SUA, devenind astăzi destul de populară. (1), (2)

Iată cum se desfășoară o ședință de terapie Reiki: pacientul stă așezat sau întins pe pat, complet îmbrăcat. Terapeutul își poziționează mâinile foarte aproape de corpul pacientului, fără însă a-l atinge și canalizează energia vitală a universului către el prin intermediul palmelor. Maestrul (așa cum este numit terapeutul Reiki) menține poziția mâinilor câte 2-5 minute deasupra fiecărei zone a corpului, până când acesta „simte” că fluxul energetic încetinește sau s-a oprit. O ședință durează între 30 și 90 de minute, fiind necesare minim patru ședințe pentru obținerea așa-ziselor efecte scontate. (3)
 

Argumente pro și contra

Terapia Reiki este considerată una dintre cele mai puțin plauzibile din paleta practicilor alternative. Cu toate acestea, unii pacienți declară că ar resimți efectele pozitive ale „fluxului de energie”. În continuare sunt prezentate câteva dintre argumentele pro și contra terapiei Reiki:

Argumente pro

• pentru că nu presupune ingerarea unor substanțe sau o formă de manipulare fizică a corpului (mâinile terapeutului nu ating trupul pacientului), terapia Reiki este non-invazivă și nu produce efecte secundare (cu condiția de a nu substitui vizita la medic sau tratamentul convențional atunci când starea de sănătate o impun) (1)

Argumente contra

• conceptul de „energie” pe care se bazează această practică este unul mistic și nu are un fundament științific, pentru că deși utilizat de sute de ani și în alte terapii alternative, nu a fost definit sau cuantificat până în prezent; dacă ar exista, această formă de energie ar sfida legile termodinamicii și ale conservării energiei
• terapia Reiki nu are susținere științifică și nu este plauzibilă nici din punct de vedere biologic
• această practică susține că poate remedia orice condiție medicală, ceea ce ar transforma-o într-un panaceu, ori nu există până acum niciun medicament sau soluție care să poată vindeca toate bolile, ca să nu mai vorbim despre afecțiunile pentru care nu s-a găsit încă niciun leac (4)
• adepții acestei practici consideră că universul este plin de „energie vitală”, care poate fi simțită și controlată doar de anumite persoane, care învață cum să facă acest lucru, însă niciun instrument științific nu a reușit să detecteze această formă de energie
• metoda în sine de „tratament” este puerilă și specifică mai degrabă vremurilor antice, când oamenii nu aveau noțiuni de anatomie sau medicină și se practicau metodele magice de vindecare
  
• atunci când practica nu funcționează (și este foarte probabil să se întâmple așa, terapeuții consideră că motivul este lipsa de încredere a pacientului, care se opune energiei vindecătoare); este vorba practic de efectul placebo, despre care tot mai multe studii arată că este singura explicație pentru care unele dintre terapiile alternative funcționează, deși nu au niciun fundament științific (1)
• promotorii acestei terapii spun că poate fi auto-administrată sau practicată de la distanță, însă nu s-a realizat niciun studiu clinic care să susțină eficiența acestui tratament de la depărtare
• practica Reiki nu este reglementată de niciun cadru legal sau profesional, nu există licențe de practică și nici standarde profesionale, cu atât mai mult cu cât trainingul pentru inițierea în această terapie nu durează decât una sau două zile (2)

Validitatea terapiei Reiki – ce arată studiile?

Studiile în privința eficacității terapiei Reiki sunt numeroase, dar puține dintre ele respectă metodologia științifică, de aceea calitatea lor este slabă. În general acestea par a fi realizate mai degrabă pentru a justifica terapia, mai degrabă decât de a vedea dacă are într-adevăr efecte.

În 2008 Edzard Ernst și colegii săi au făcut o analiză a tuturor studiilor realizate până la acel moment privind utilizarea terapiei Reiki și rezultatele obținute. Din 205 studii, doar 9 au îndeplinit condițiile unei cercetări experimentale. Concluzia la care au ajuns a fost că terapia Reiki nu are o susținere demonstrată de studiile clinice. (5)

Un studiu simplu și edificator a fost realizat în 1998. Participanții au fost 21 de terapeuți cu experiență cuprinsă între 1 și 27 de ani, care în practica lor foloseau atingerea terapeutică, adică își foloseau mâinile pentru a manipula câmpul de energie uman, fără să atingă pacientul. Aceștia erau legați la ochi, iar în fața lor se așeza o persoană care apropia de ei una dintre mâini (mâna fiind aleasă aleatoriu). Terapeuții, folosindu-se de abilitățile lor, trebuia să „simtă” care mână a persoanei plana deasupra mâinii lor. Fiecare a fost testat de cel puțin 10 ori, însă rezultatele au fost grăitoare: terapeuții au reușit să identifice corect poziția mâinii în doar 44% dintre cazuri, rezultat ce ar putea fi obținut și prin ghicire. (6)

Într-un alt studiu, terapia Reiki a fost comparată cu o practică Reiki falsă. Participanții la acest test (pacienți bolnavi de cancer care urmau un tratament de chemoterapie) au fost împărțiți în trei grupuri: unul a primit îngrijire medicală standard, al doilea terapie Reiki și al treilea terapie Reiki falsă (placebo). Evaluarea pacienților în ceea ce privește starea de bine și confortul după tratament a arătat o îmbunătățire după terapia Reiki și terapia Reiki falsă, însă nu și după tratamentul medical standard. Cu alte cuvinte, ceea ce a făcut diferența a fost efectul placebo, explicat de atenția oferită pacienților, de relația unu-la-unu dintre medic și pacient și de suportul primit de cel din urmă, ceea ce se întâmplă mai puțin frecvent în medicina convențională. Dar pentru ca o terapie să poată fi considerată validă, ea trebuie să producă rezultate mai puternice decât efectul placebo, ori în cazul terapiei Reiki acest lucru nu se întâmplă. (7)

Riscurile terapiei Reiki

Unii s-ar putea întreba de ce să nu folosim o terapie care funcționează în unele cazuri, chiar dacă nu este plauzibilă și demonstrată, atât timp cât nu dăunează. În realitate însă o astfel de atitudine poate face rău: a nu merge la medic, a nu face analize medicale sau a întrerupe un tratament pentru a urma doar ședințe de terapie Reiki poate duce la un deznodământ nefericit. E ca și cum ai amâna sau ai refuza conștient remediul pentru o afecțiune tratabilă.

Terapia Reiki rămâne o practică fără fundamente științifice, lipsită de plauzibilitate și fără valoare terapeutică. De aceea, dacă se apelează totuși la astfel de practici, decizia trebuie să fie una responsabilă și pe cât posibil, este necesară consultarea unui medic specialist înainte.