Terapia Bowen

Ce este terapia Bowen?

Terapia Bowen sau tehnica de integrare neuro-structurală face parte din categoria terapiilor alternative care s-au format pe principiul că organismul are capacitatea de a se auto-vindeca.

Terapia Bowen se deosebește de alte terapii alternative precum chiropractica sau acupresupunctura prin faptul că masajul nu presupune o presiune prelungită sau ridicată aplicată asupra corpului.

Dezvoltată la începutul anilor 1960 de către Thomas Bowen pentru ameliorarea tulburărilor musculare și ale oaselor, terapia Bowen este astăzi folosită pentru tratamentul unei serii largi de afecțiuni, fiind într-o continuă dezvoltare la nivel internațional. (1)

Thomas Bowen nu avea o formare medicală, iar despre practica pe care a dezvoltat-o nu a lăsat indicații sau descrieri scrise. Cei care au pus practic bazele acestei terapii au fost câteva persoane care l-au văzut practicând masajul prin care dorea să vindece afecțiunile scheleto-musculare. De aceea astăzi una dintre problemele terapiei Bowen este că nu există o unitate în ceea ce privește principiile și tehnicile de realizare: unii abordează o evaluare holistică a stării de sănătate a pacientului, iar tratamentul este de asemenea holistic, fiind vizate interconexiunile din organism, în timp ce alți terapeuți se axează preponderent pe tabloul simptomelor și pe eliminarea acestora. (2)

Cum funcționează terapia Bowen?

Tratamentul prin tehnica Bowen debutează cu o anamneză (terapeutul se interesează de starea de sănătate a pacientului, afecțiunile prezente sau de care acesta a suferit în trecut).

Terapia Bowen constă în sesiuni de mișcări circulare ușoare aplicate de terapeut pe anumite zone ale corpului (mușchi, ligamente și tendoane), fără să aplice forța și folosindu-se doar de degete. Aceste mișcări se presupune că ar avea rolul de a stimula energia să circule, și odată cu ea, ar aduce o serie de îmbunătățiri la nivelul organismului: eliberarea tensiunii musculare, reglarea circulației sangvine, eliminarea toxinelor. După fiecare sesiune urmează o scurtă pauză, de 2-3 minute, în care terapeutul iese din cameră, pentru a da posibilitatea organismului să asimileze mesajul transmis prin terapie și să se ajusteze în urma lui. (1), (3)

Terapia Bowen mai este numită și tehnica de integrare neuro-structurală pentru că o explicație a mecanismului terapeutic aduc de susținătorii acestui curent ar fi că datorită mișcărilor ușoare aplicate pe piele, creierul se conectează, prin intermediul receptorilor stimulați de masaj, cu corpul. Astfel are loc un schimb de informații și se reinstalează integritatea structurală. (4)

De asemenea, prin intermediul mișcărilor blânde aplicate pe piele, organismul este stimulat să se vindece, fiind antrenate sistemul nervos, sistemul endocrin și țesutul conjunctiv. (5)

Argumente pro și contra

În ciuda popularității crescute, terapia Bowen este aspru criticată de comunitatea științifică. Iată câteva dintre argumentele pro și contra utilizării acestei practici:

Argumente pro

• Terapia Bowen este non-invazivă și nu utilizează forța fizică, tehnica fiind mai degrabă blândă și relaxantă
• Terapia Bowen stimulează forța organismului de a se auto-vindeca
• Terapia Bowen își propune să lucreze asupra cauzelor care produc probleme de sănătate, mai degrabă decât să trateze simptomele (6)
• Ca majoritatea terapiilor alternative, și aceasta este holistică, adică se adreseaza celor trei registre: corp, minte și spirit. (3)

Argumente contra

• Alături de masajul specific Bowen, terapeuții recomandă și alte modificări ale stilului de viață (consumul de apă, exercițiile fizice), ori în această situație este dificil de diferențiat între efectul propriu-zis al terapiei și efectul benefic al apei și al sportului.
• Terapia Bowen se încadrează în rândul celor care susțin că prin corpul uman circulă o energie de-a lungul unor meridiane. Până în prezent nu s-a demonstrat existența unei astfel de energii, a unor puncte de acupunctură sau a  meridianelor.
• Unii terapeuții Bowen susțin că orice problemă de sănătate poate fi remediată prin intermediul acestei terapii, ori astfel de afirmații grandioase denotă o atitudine autosuficientă, pentru că niciun tratament sau terapie nu sunt universal valabile și eficiente în tratarea oricăror probleme de sănătate. (7)
• Nu există nicio explicație medicală/științifică privind modul în care funcționează această terapie și efectele pe care le produce. (4)
• În urma sesiunilor de masaj terapeuții spun că pacientul poate avea senzații de căldură sau furnicături (acesta ar fi un semn că organismul se adaptează la mesajul transmis); de asemenea, este la fel de posibil ca persoana să nu simtă nimic. Din punctul de vedere al acestei terapii ambele cazuri sunt normale. Totodată, în concepția acestor terapeuți, vindecarea unor boli cronice aduce alte probleme de sănătate, care la rândul lor trebuie rezolvate. În concluzie, ei nu fac altceva decât să preîntâmpine toate cazurile posibile și să susțină că sunt normale. (3)
• Nu există un consens in randul practicanților terapiei Bowen în ceea ce privește principiile și formele de aplicare, ceea ce atrage atenția asupra lipsei unor standarde și implicit pune la îndoială eficiența unei astfel de metode (dacă practicile și principiile sunt diferite de la un terapeut la altul, nu mai vorbim despre aceeași terapie și nici nu mai pot fi obținute rezultate similare). (2), (8)
• Terapeuții Bowen nu pun un diagnostic, ci lasă corpul să decidă unde este problema sau dezechilibrul și prin urmare să se vindece singur, în urma masajului. Dacă însă, ipotetic vorbind, în urma terapiei o afecțiune dispare, terapeuții Bowen vor susține că meritul este al tratamentului practicat de ei, cu toate că foarte probabil, în lipsa unui diagnostic, nici nu ar ști de existența acelei probleme de sănătate.
• Dacă însă principiul după care se ghidează terapia Bowen este adevarat, adică organismul știe ce e în neregulă cu el și are și capacitatea de a se auto-vindeca, de ce ar mai avea nevoie de terapia Bowen pentru vindecare? (4), (8)

Dovezi științifice

Terapia Bowen nu are nicio susținere științifică până în prezent, nici în ceea ce privește efectele benefice asupra vreunei afecțiuni, dar nici privind posibilele riscuri pe care le-ar implica.

S-au realizat câteva studii care ar susține această formă de terapie, însă acestea nu respectă normele metodologice, astfel încât rezultatele să fie de încredere.

În două astfel de studii s-a folosit terapia Bowen în cazul personalului unor spitale, fie pentru reducerea stresului și îmbunătățirea stării de sănătate, fie pentru tratamentul unor afecțiuni legate de locul de muncă. Deși autorii acestor teste au afirmat că rezultatele confirmă efectul terapiei Bowen, criticii le pun la îndoială, un argument fiind lipsa utilizării unui grup de control (un grup cu aceleași afecțiuni căruia să nu îi fie aplicat tratamentul prin terapia Bowen). (9)

Alte așa-zise studii sunt mai degrabă niște studii de caz povestite de către terapeuții Bowen. Un exemplu ar fi pacienții tratați pentru limfedem prin terapia Bowen, despre care un terapeut și-a notat observațiile privind îmbunătățirea stării lor de sănătate generală și a reducerii afecțiunii. În acest caz nu sunt folosite variabile de control și nici nu se menționează dacă pacienții respectivi ar fi urmat alte tratamente care ar fi putut explica starea îmbunătățită de sănătate. (9)

Un singur studiu pare a fi mai promițător din perspectiva controlării variabilelor (limitarea acelor aspecte care pot interveni în derularea studiului și pe seama cărora se pot pune rezultatele obținute). Unui grup de voluntari sănătoși li s-a măsurat flexibilitatea tendoanelor genunchilor înainte și după realizarea unor ședințe de terapie Bowen. Deși rezultatele au arătat că flexibilitatea și capacitatea de întindere a genunchilor crește în cazul celor care au urmat terapia Bowen, studiul nu spune nimic despre efectele fiziologice ale acestei terapii sau despre capacitatea de a vindeca vreo afecțiune. De asemenea, în descrierea studiului nu sunt oferite informații despre numărul de participanți care a avut parte de terapie versus tratament placebo, detalii despre locul de organizare (sunt menționate mai multe locații în UK), detalii care din nou pot pune la îndoială veridicitatea rezultatelor obținute. (9), (10), (11)

În concluzie este nevoie de cercetări suplimentare pentru a se demonstra efectul curativ al terapiei Bowen. În lipsa unei autentificări științifice și a unui fundament medical valid este dificil de crezut că o terapie poate într-adevăr să funcționeze așa cum pretinde.