Sciatica - ce este, cum se manifestă, diagnostic, tratament

Termenul medical de „sciatică” sau „sciatalgie” definesc durerea de membru inferior, apărută pe traiectul nervului sciatic şi în zonele de iradiere ale acestuia.

Nervul sciatic este un nerv deosebit de important pentru organismul uman, care se întinde din regiunea inferioară a coloanei vertebrale lombare până la nivelul segmentului posterior al membrelor inferioare. În caz de lezare a nervului sciatic, apare durere în regiunile corporale inervate de acesta.

Conform datelor din literatura de specialitate, sciatica este mai frecvent înregistrată în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani. Femeile însărcinate sunt mult mai expuse riscului de a dezvolta sciatalgie, din cauza faptului că uterul gravid, aflat în continuă expansiune până la împlinirea vârstei gestaționale, exercită presiune asupra nervului sciatic.

Studiile realizate în acest sens au demonstrat faptul că, deşi sciatica poate fi însoțită în evoluție de anumite complicații mai severe, în aproximativ 90% din cazuri se remite spontan, fără a fi necesară realizarea vreunei intervenții chirurgicale în scop terapeutic.

Care sunt însă cauzele apariției sciaticii? Cum se manifestă sciatica din punct de vedere clinic? Care sunt elementele pe baza cărora se pune diagnosticul de sciatică? Care este tratamentul sciaticii? Şi cum poate fi prevenită apariția sciaticii? În cadrul acestui articol vom aborda acest subiect şi vom răspunde pe rând fiecărei întrebări. [1], [2]

Care sunt cauzele de apariție a sciaticii?

Cauzele apariției sciaticii sunt reprezentate de următoarele afecțiuni:

• Hernia de disc (cea mai frecventă)
• Spondilita tuberculoasă (Morb Pott)
• Tumorile primitive ale nervilor periferici benigne (precum neurinomul, fibromul, neurofibromul generalizat Recklinghausen) şi maligne (neuroepiteliomul, sarcomul)
• Sindromul piriform
• Tumorile spinale
• Carcinoamele care determină neuropatii ca sindroame paraneoplazice
• Tumorile secundare (metastazele nervoase, precum metastazele localizate la nivelul plexului lombosacrat în cazul cancerului de vezică urinară sau cancerul uterin)
• Expunerea la radiatii Roentgen în doze mari
• Lezarea nervului sciatic (aparută in cazul diferitelor traumatisme, a fracturii de cap femural sau a fracturilor de pelvis)
• Inflamația nervului sciatic
• Infecția nervului sciatic
• Stenoza de canal spinal
• Osteoartrita
• Paralizia posturală a nervului sciatic popliteu extern, apărută în rândul bolnavilor care au desfăşurat în trecut diferite munci agricole
• Neuropatiile iatrogene, secundare diabetului zaharat, injecțiilor în fese, administrării de droguri neurotoxice sau utilizării garourilor, bandajelor sau manşetelor foarte strânse, care determină sindrom de compresiune locală.

Factori favorizanți pentru sciatică

În contextul apariției sciaticii pot fi descrişi anumiți factori de risc care, prin prezență, pot favoriza acest lucru. Aceştia sunt reprezentați de următoarele aspecte:

• Vârsta: sciatica poate fi favorizată de deteriorarea discurilor intervertebrale care apare odată cu procesul de îmbătrânire a organismului.
• Fumatul.
• Profesia: sciatica poate fi favorizată de profesiile care presupun ridicarea de jos sau căratul unor obiecte grele.
• Sedentarismul. [3], [4], [5]

Cum se manifestă sciatica din punct de vedere clinic?

Sciatica este, de cele mai multe ori, localizată unilateral şi se caracterizează din punct de vedere clinic prin aoariția unei dureri cu caracter ascuțit la nivelul unuia dintre membrele inferioare, la nivelul unuia dintre oasele coxale, în regiunea posterioară a gambei sau la nivelul plantei piciorului.

Bolnavii care acuză probleme de sciatică acuză slăbiciune la nivelul membrului afectat. Ca intensitate, durere sciatică poate varia, de la forme uşoare la forme mai severe, putând fi clasificată în:

• sciatică acută (care debutează brusc, durează în medie mai puțin de două săptămâni iar sursa este uşor decelabilă) şi
• sciatică cronică (care persistă pentru o perioadă îndelungată de timp, care depăşeşte trei luni, iar sursa durerii este greu de determinat). Sciatica cronică poate fi continuă şi este agravată de efectuarea anumitor activități fizice.

Sciatica acută apare mai frecvent apare mai frecvent în contextul afecțiunilor de părți moi (precum entorse de ligamente, muşchi sau tensdoane) sau în cadrul herniei de disc. Această formă de sciatică mai este denumită „durerea mecanică acută a spatelui”.

Sciatica clasică este prezentă la nivelul unui singur membru inferior, durerea debutează în regiunea lombară şi iradiază la nivelul genunchilor, în zona posterioară a coapsei sau la nivelul gambei spre plante.

Scatica localizată la nivelul membrului este mai intensă decât durerea lombară şi poate fi descrisă ca o presiune sau ca o arsură la nivelul membrului afectat. În anumite cazuri poate fi însoțită de parestezii. Anumite mişcări, precum răsucirea sau îndoirea membrului afectat, râsul, tuşitul, strănutul sau ortostatismul prelungit, pot agrava sciatica. Mersul pe jos sau clinostatismul ameliorează sciatica.

În caz de apariție a paraliziei totale de nerv sciatic, are loc abolirea mişcărilor gleznei şi a degetelor, cu pareza sau paralizia flexorilor gambei. Bolnavul poate sta în ortostatism, însă la mers prezintă un stepaj accentuat. Printre tulburările vasculare apărute în cadrul sciaticii se numără:

• hiperkeratoza,
• edemul local,
• modificările de culoare ale pielii,
• uscăciunea pielii,
• în anumite cazuri, ulcerații.

În caz de lezare parțială a nervului sciatic apar manifestări clinice evidente. În ortostatism, are loc prăbuşirea bolții plantare. Atunci când bolnavul este așezat pe marginea patului, vârful plantei membrului afectat este mai prăbuşit față de membrul controlateral. La mers, bolnavul ridică gamba mai sus față de cea controlaterală, iar vârful membrului afectat este căzut. Din cauza paraliziei peronierilor, bolnavul nu poate bate ritmul cu planta piciorului şi nu poate realizaeversiunea labei. În anumite cazuri pot apărea tulburări vasomotorii trofice, precum cianoza sau edemul.

În caz de paralizie a nervului sciatic popliteu intern, apare piciorul valg. Bolnavul nu este capabil să realizeze flexia degetelor de la nivelul membrului afectat, nu poate realiza flexia plantară, nu poate coborâ sau ridica vârful membrului afectat şi nu poate sta în capul metatarsienelor. De asemenea, se produce diminuarea forței muşchilor flexori ai degetelor şi a membrului afectat, iar reflexele medioplantar şi achilian sunt abolite.

Testul Pitres presupune ridicarea călcâiului atunci când vârful piciorului se află lipit de sol. În cadrul sciaticii, testul Pitres este pozitiv, din cauza imposibilității bolnavului de a realiza acest lucru.

Mai poate apărea atrofia muşchilor mici ai membrului afectat cu exagerarea boltei plantare. Degetele de la nivelul membrului afectat formează împreună o gheară, din cauza paraliziei muşchilor interosoşi, cu apariția membrului inferior atrofic, scobit. [1], [2], [3], [4], [5]

Care sunt elementele de diagnostic ale sciaticii?

Diagnosticarea sciaticii se realizează în urma examinării clinice a membrului afectat (examinarea mersului, a greutății corporale, examinarea posturii şi a poziției membrului, examinarea aspectului pielii - dacă aceasta este uscată, examinarea gradului de mobilitate a articulațiilor, examinarea constituție osoase şi a reflexelor, examinarea musculaturii de la nivelul membrului afectat pentru identificarea hipotoniei - testing muscular, identificarea tulburărilor de sensibilitate) şi în urma efectuării unor investigații paraclinice şi de laborator.

În cazul leziunilor de nervi se urmăreşte examinarea a patru parametri mai importanți: viteza şi forța mişcării, amplitudinea mişcării şi probele de pareză.

Investigațiile paraclinice utile pentru diagnosticarea sciaticii sunt reprezentate de următoarele aspecte:

• Examenul radiologic al membrului afectat, care poate evidenția in cazul sciaticii modificări artrozice, un anumit grad de uzură osoasă, derapaj, nealinieri osoase, prezența osteofitelor.
• Mielograma, care analizează maduva osoasă în raport cu osul, dacă nervul sciatic este lezat, dacă este prezent abcesul spinal.
• Electrodiagnosticul presupune realizarea următoarelor teste: testul galvanic al excitabilității, testul cu curenți de joasă frecvență a excitabilității, examenul electromiografic, metoda curbei intensitate/timp.
• Biopsia musculară şi examenul histopatologic sunt utile pentru diferențierea ptocesuluineurogen de cel neuropat.
• Tomografia computerizată şi rezonanța magnetică nucleară sunt utile pentru examinarea raportului dintre oase şi țesuturile moi.
• Biopsia de nerv sciatic este utilă pentru confirmarea diagnosticului de certitudine pentru difrențierea sciaticii de demielinizarea axonală de degenerescența axonală şi pentru identificarea neuropatiilor inflamatorii, sarcoidozei, amiloidozei, vasculitei şi a leprei.

De asemenea, se recomandă realizarea investigațiilor de laborator de rutină, precum hemoleucograma, examenul sumar de urină, electroforeza serică, imunoelectroforeza, ionograma, determinarea glicemiei şi a VSH-ului, determinarea proteinelor serice, determinarea ureei şi a creatininei serice.

În caz de suspiciune se recomandă efectuarea unor investigații mai speciale, precum determinarea tireoglobulinei, determinarea vitaminelor B12 şi E, determinarea porfiriei urinare, deteeminarea metalelor grele din urină, determinarea anticorpilor antinucleari, determinarea crioglobulinelor, efectuarea rectoscopiei, a endoscopiei şi a ecografie abdominală, efectuarea examenului serologic pentru borelioză. [1], [2], [3], [4], [5]

Care este tratamentul sciaticii?

Tratamentul sciaticii poate fi etiologic sau simptomatic.

Tratamentul simptomatic vizează combaterea sciatalgiei şi a celorlalte manifestări clinice care o însoțesc. Tratamentul simptomatic poate fi medicamentos, nemedicamentos sau chirurgical.

Tratamentul simptomatic medicamentos presupune administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene, antiinflamatoare steroidiene, neurotonice, antidepresive, antioxidante (acid alfa-lipoic), anabolizante şi vitamine B1 şi B2.

Tratamentul simptomatic nemedicamentos presupune combaterea sciatalgiei prin intermediul următoarelot tehnici:

• electroterapie: curenți Trabert, ionogalvanizări, curenți interferențiali, tehnici de biostimulare cu lase, terapia prin câmpuri magnetice de joasă frecvență, terapia cu înaltă frecvență pulsatilă
• termoterapie
• kinetoterapie
• masaj
• hidrokinetoterapie
• mecanoterapie
• biofeedback-EMC
• cura balneoclimacterică
• ortezare (pentru prevenirea şi corectarea membrelor şi a segmnentelor de membre deviate).

Tratament chirurgical pentru sciatică

Tratamentul chirurgical se instituie, de cele mai multe ori, pentru îndepărtarea factorului cauzator.

În cazul sciaticii severe, care persistă mai mult de patru sau şase săptămâni, apărută în contextul herniei de disc, se recomandă îndepărtarea pe cale chirurgicală a discului intervertebral care exercită presiune asupra nervului sciatic, intervenție chirurgicală care poartă denumirea de „discectomie".

Bolnavii diagnosticați cu stenoză lombară, care acuză frecvent episoade de sciatalgie, sunt propuşi pemtru efectuarea laminectomiei lombare, pentru decomprimarea nervilor spinali.

Neurorafia este intervenția chirurgicală recomandată în cazul traumatismelor nervoase, care presupune sutura nervilor secționați la nivelul celor două capete. În funcție de momentul efectuării, avem trei tipuri de neurorafii: neurorafia primară, efectuată imediat după producerea traumatismului; neurorafia secundară, efectuată la aproximativ o lună de la efectuarea traumatismului, după vindecarea leziunilor asociate) şi neurorafia tardivă, efectuată după şase luni de la producerea traumatismului.

Neuroliza este intervenția chirurgicală de eliberare a nervului comprimat, accesibilă în absența unor leziuni degenerative.

Grefa de nerv este recomandată în cazul leziunilor extinse de nerv sciatic însoțite de tulburări trofice mari şi anchiloza genunchiului.

Mioplastiile sunt adresate paraliziilor definitive.

În cazul traumatismelor deschise se poate efectua neuroliza, suturarea nervului secționat, efectuarea grefei nervoase, simpatectomia lombară înaltă în cazul tulburărilor trofice de dimensiuni mai mari, transplant de tendoane în cazul muşchilor paralizați şi artrodeză, în scopul de menținere a stabilității piciorului. [1], [2], [3], [4], [5]

Cum poate fi prevenită apariția sciaticii?

Sciatica poate fi prevenită prin intermediul următoarelor masuri profilactice:

• renunțarea la fumat
• scăderea in greutate în cazul persoanelor supraponderale sau obeze
• stimularea dezvoltării masei musculare prin respectarea unui program regulat de antrenamwnt fizic
• managementul stresului psiho-emoțional prin adoptarea unor tehnici pozitive de atitudine şi relaxare. [1], [2], [3], [4], [5]