Apiterapia

Apiterapia este o formă de terapie neconvențională care constă în utilizarea produselor recoltate, modificate sau secretate de albine (miere, propolis, polen, lăptișor de matcă și venin) atât în scopuri dietetice, cât și terapeutice.

Apiterapia are o istorie la fel de lungă ca și cea a apiculturii, iar în ultimul timp produsele apicole au devenit subiectul studiilor clinice, menite să testeze eficiența terapeutică a acestora.

Cea mai veche utilizare în scop curativ o au veninul de albine și mierea, iar acum câteva decenii s-au descoperit și proprietățile benefice ale polenului și lăptișorului de matcă, devenind în scurt timp populare, mai ales în industria cosmetică, dar nu numai.

Cum funcționează apiterapia

Terapia cu veninul de albine

Veninul poate fi administrat fie în mod direct prin înțepăturile albinelor, fie cu ajutorul unei seringi ce conține o soluție de venin diluat. Metoda tradițională, care se mai practică și astăzi, constă în punerea albinelor vii direct pe pielea pacientului, în special pe zonele dureroase sau chiar pe punctele de acupunctură. Se așteapta apoi ca albinele să înțepe pacientul. Imediat după ce acul intră în piele, albina îți pierde o parte a abdomenului și moare în câteva ore. Pentru a găsi o alternativă la aplicarea directă a albinelor, diverse tehnici permit extragerea veninului fără a mai provoca moartea insectelor.

Până în prezent nu s-au realizat studii dublu-oarbe pe oameni, în vederea testării eficienței terapiei cu veninul de albină, pentru că susținătorii acestui tip de terapie consideră că este dificil de găsit un agent asemănător veninului pentru a fi folosit ca tratament placebo. Pe de altă parte industria farmaceutică nu este motivată să susțină financiar realizarea de studii pentru niște produse care nu trebuie să îndeplinească aceleași rigori ca și medicamentele pentru a putea fi vândute (produsele sunt vândute ca suplimente alimentare, și nu ca medicamente). La lipsa de interes a industriei farmaceutice se adaugă cea a posibililor investitori, pentru care nu există posibilitatea patentării veninului provenit de la albină, întrucât este un remediu natural.

Terapia cu miere de albine

Mierea de albine este considerată nu doar un aliment sănător, dar și un remediu natural împotriva unor condiții și afecțiuni, consumată ca atare sau administrată local în cazul rănilor sau problemelor pielii. Mierea este mai ușor de digerat decât zahărul și nu stimulează secreția de insulină la fel de mult ca acesta. În plus, conține mici cantități de vitamine, proteine, minerale și enzime. Este de preferat mierea naturală celei asupra căreia s-a intervenit artificial, pentru că s-a observat că are proprietăți antiseptice.

Argumente pro si contra

În sprijinul sau împotriva acestui tip de terapie alternativă au fost aduse o serie de argumente pro și contra:

Argumente pro

• Terapia prin veninul provenit de la albine reprezintă un remediu natural anti-inflamator și de reducere a durerii.

• Mierea s-a dovedit a fi un remediu puternic antibacterian, pentru care nu sunt cunoscute posibile efecte adverse sau legate de toxicitate și este accesibilă din punct de vedere financiar, pentru că se găsește aproximativ în toate regiunile lumii.

• Mierea are efecte benefice în cazul rănilor la nivelul pielii. Mecanismul este explicat de specialiști prin crearea de către miere a unei bariere pe rană și stimularea vindecării prin pătrunderea fluidelor din miere în rană, unde unele dintre enzime devin active și crează peroxidul de hidrogen.

• Polenul este foarte bogat în minerale și vitamine, putând fi luat atât ca supliment alimentar, cât și ca tratament (pentru alergii, îmbunătățirea performanței sportive sau ca metodă împotriva îmbătrânirii).

• Prin conținutul ridicat de carbohidrați mierea oferă energie organismului.

Argumente contra

• Unele persoane sunt extrem de alergice la pișcătura de albine, reacțiile alergice putând culmina cu moartea. Chiar și la persoanele care nu sunt alergice la venin pot apărea efecte adverse severe. Există de asemenea numeroase contraindicații în administrarea veninului, mai ales în cazul insuficiențelor cardiace, pulmonare și ale rinichilor, precum și dacă este cazul unor infecții sau prezența febrei.

• Persoanele care au un sistem imunitar slăbit trebuie să fie precaute cu consumul de miere, întrucât aceasta poate conține bacterii sau ciuperci. La copiii sub 1 an este strict interzis consumul de miere din cauza riscului de botulism (sporii acestei bacterii care se găsesc în pământ și praf pot ajunge în miere și să provoace infecții acestor copii care nu au un sistem imunitar suficient dezvoltat pentru a putea rezista)

• Apiterapia se presupune că ar vindeca afecțiuni precum scleroza multiplă, reumatismul și artrita, redând corpului mobilitatea, întărindu-i mecanismele naturale de apărare. Până în prezent însă această capacitate curativă nu a fost demonstrată științific, prin teste clinice.

• Mierea nu este considerată de unii oameni de știință ca fiind un produs standard, proprietățile sale fiind variabile în funcție de plantele de la care este adunat polenul. Cel puțin în tratarea cancerului, și acesta este doar un exemplu, se pune problema variabilității mari a tipurilor de miere și a caracteristicilor diferite ale cancerelor, în ideea că nu se știe exact care tip de miere este benefică pentru un anumit tip de cancer.

• Mierea nu este indicată persoanelor care suferă de diabet și nici copiilor sub vârsta de un an, din cauza conținutului ridicat de zahăr.

• Cercetările privind efectul veninului provenit de la albine au arătat că acesta poate avea efecte secundare la nivel neurologic, cum ar fi nevrita optică, inflamații la nivelul sistemului nervos central, reacții alergice severe.

Vindecarea prin apiterapie – ce spun studiile?

Majoritatea cercetărilor care s-au făcut până acum s-au axat pe dezvoltarea imunoterapiei care să acționeze împotriva reacțiilor alergice la pișcăturile de albine, dar s-au făcut teste și studii și pe efectul produselor de apicultură asupra sănătății. Multe dintre dovezile acumulate până în prezent sunt bazate pe studii de caz, observații clinice și studii nestandardizate, ceea ce pune la îndoială veridicitatea rezultatelor obținute.
În prezent se desfășoară studii privind efectul terapeutic al veninului de albine Estul Îndepărtat, în special Korea de Sud, China și Japonia.

În continuare găsiți o trecere în revistă a câtorva studii relevante privind eficiența terapeutică a produselor apicole.

Propolisul

Propolisul s-a dovedit a avea proprietăți antioxidante și anti-tumorale în studiile de laborator și cele realizate pe animale, însă nu a fost încă testat pe oameni.

Mierea de albine

În cadrul unui studiu realizat în Japonia s-a observat că soluții conținând miere au avut unele efecte asupra celulelor canceroase, testele fiind făcute în laborator și pe șoareci, însă nu încă pe oameni.

Într-un studiu privind efectul mierii asupra tusei persistente post-infecție participanții care au avut ca tratament cafea îndulcită cu miere au avut parte de o îmbunătățire semnificativă a stării de sănătate comparativ cu cei care au fost tratați cu medicamente convenționale (prednisol).

Într-o meta-analiză a studiilor vizând efectul accelerator al mierii în procesul de vindecare în cazul rănilor acute (arsuri) și cronice (ulcerații ale pielii, răni chirurgicale infectate), rezultatele au fost următoarele: în cazul rănilor acute mierea a fost în unele cazuri eficientă, în sensul că a scăzut timpul de vindecare; în cazul rănilor cronice, mierea nu a îmbunătățit timpul de vindecare când a fost folosită ca tratament adjuvant pentru compresii și a întârziat vindecarea atunci când a fost asociată cu un alt medicament comparativ cu atunci când medicamentul respectiv a fost folosit singur. Studiile luate în considerare au avut însă multe bias-uri, iar rezultatele obținute sunt insuficiente pentru a le putea generaliza.

S-au realizat teste in vitro și in vivo și pentru a se verifica efectul preventiv al mierii în depistarea și tratarea cancerelor, însă rezultatele obținute nu acoperă toate tipurile de miere și de simptome ale cancerelor cunoscute până acum, de aceea este prematur să se tragă anumite concluzii.

Într-o meta-analiză realizată de Bogdanov S. și colaboratorii asupra cercetărilor privind utilizarea mierii de albine, concluzia la care s-a ajuns este că mierea de albine are efecte benefice asupra nutriției și sănătății, dacă dozele consumate  pe zi se încadrează între 50 și 80 de grame. Efectele pozitive se datorează conținutului bogat de carbohidrați, dar și unor mici cantități de enzime, proteine, aminoacizi, minerale, vitamine etc.

Într-un studiu realizat în 1990 mierea aplicată ca tratament unic a avut o acțiune moderată antitumorală și efecte slabe antimetastatice. Combinată însă cu medicamentația convențională anti-cancer, mierea s-a dovedit a avea o activitate antitumorală. De asemenea, în alte studii despre efectul combinat al mierii cu aloe vera, acestea au fost benefice în reducerea mucozităților, variind în funcție de tipul de cancer și de tratament aplicat, s-au dovedit a fi hepatoproteice și au ajutat la reducerea proliferării celulelor.

Un număr foarte mare de studii a arătat efectul puternic antibacterian al mierii din mai multe colțuri ale lumii, indiferent de tipul acesteia și de plantele/florile de unde albinele au preluat polenul (cocos, acacia, ananans, polifloră, etc.). Aceste descoperiri sunt deosebit de importante în condițiile în care industria farmaceutică nu reușește să descopere noi agenți antibacterieni care să facă față bacteriilor rezistente la antibiotice. În acest context mierea poate fi considerată ca o alternativă.

Veninul de albine

În ceea ce privește efectul terapeutic al veninului de albine în tratamentul sclerozei multiple s-au efectuat o serie de cercetări ale componenetelor veninului, cu posibil impact asupra acestei afecțiuni. Apamina, unul dintre aceste componente, s-a dovedit a fi eficientă în tratarea unor simptome asociate cu scleroza multiplă: oboseala, slăbiciunea picioarelor și dificultatea de a merge. Însă nu este încă cert dacă veninul poate produce suficientă apamină pentru a avea un efect semnificativ asupra canalelor de potasiu, acele părți ale celulelor nervoase care sunt inhibate în cazul altor medicamente experimentale. S-au realizat și studii experimentale pe șoareci care prezentau scleroza multiplă, aceștia urmând un tratament injectabil cu venin provenit de la albine. Rezultatele nu au fost semnificative, iar în unele cazuri veninul a produs efecte negative. Un astfel de studiu a fost realizat și pe oameni, în 2004, dar rezultatele au fost similare: nu s-a obținut niciun rezultat benefic în ceea ce privește progresul bolii, oboseala și calitatea vieții, deși pacienții au tolerat bine tratamentul cu venin.

Polenul preparat de albine

Efectul anti-inflamator al polenului preparat de albine, consumat frecvent în Europa pentru calitățile sale nutritive, a fost demonstrat a avea un efect anti-inflamator în cazul șoarecilor, într-un studiu realizat de cercetători japonezi. Testele nu au fost încă realizate și pe oameni.

Studii recente realizate de cercetătorii de la Universitatea din Washington au arătat noi efecte ale veninului provenit de la albine: capacitatea de a distruge virusul imunodeficienței (HIV), fără a afecta  celulele sănătoase din jur. Studiile sunt încă la început, însă cercetătorii vor să realizeze un gel vaginal care să conțină veninul respectiv și care să poată preveni răspândirea virusului.