Riscul de iradiere – efectele radiațiilor în funcție de distanță

În viața de zi cu zi, oamenii sunt expuși la radiații în permanență, acest aspect fiind cu atât mai important în condițiile în care tehnologia evoluează pe zi ce trece, apărând noi dispozitive electronice pe care le folosim. Cu toate acestea, aceste dispozitive nu sunt singurele surse de radiații la care omul este expus, un rol marcat avându-l radiațiile UV și cele din timpul investigațiilor radiologice uzuale.

Este de la sine înțeles că, în prezent, oamenii se tem din ce în ce mai mult de riscul de iradiere, întrucât suntem în permanență expuși la acestea. Într-un studiu recent, a fost observat faptul că aproximativ 7% din pacienții stomatologici se tem de expunerea la radiațiile din timpul unor investigații de rutină din acest domeniu. (1)

O variabilă esențială pentru riscul la care suntem supuși în ceea ce privește iradierea este reprezentată de distanța față de sursa de radiații, fiind considerat că relația dintre expunere și distanță este una invers proporțională. Altfel spus, relația matematică prin care se calculează cantitatea de radiații absorbită de corpul uman, măsurată în Sieverți (Sv), are la bază scăderea acestei cantități cu pătratul distanței față de sursa de iradiere. Mai exact, dacă distanța față de sursa de radiații se dublează, expunerea nu se înjumătățește, ci devine un sfert din cea inițială. (2, 3)

Tipuri de radiații

În natură, există două clase majore de radiații, ionizante și neionizante. Radiațiile neionizante sunt considerate ca având o frecvență foarte redusă, iar acestea au drept surse:
- cuptoarele cu microunde;
- monitoarele de bebeluși;
- stațiile de televiziune;
- telefoanele mobile;
- televizoarele;
- radiourile.

În schimb, radiațiile ionizante pot proveni atât din surse artificiale, după cum se întâlnesc în domeniile industriale sau medicale, cât și din surse naturale, precum din pământ, din aer sau din alimentele pe care le consumăm. (4)

Expunerea la radiații în funcție de tipul sursei

Din categoria surselor de iradiere față de care nu putem mări distanța, astfel încât cantitatea de radiații absorbită de organism să scadă, fac parte cele naturale și intervențiile imagistice radiologice de diagnostic. Cu toate acestea, cantitatea de radiații la care ne expunem nu este mare, reprezentând în fapt un procent nesemnificativ din limita maximă acceptată de Sv anual. Mai exact, doza de expunere la radiații considerată periculoasă este de 250 de Sv, iar cea fatală de 7000 de Sv în decursul unui an.

Spre exemplu, în practica medicală curentă se folosesc, alături de cantitatea de radiații pe care le presupun:
- CT sistemic, 10 mSv;
- Radiografie a tractului gastrointestinal superior, 6 mSv;
- CT cranian, 2 mSv;
- Mamografie, 0.42 mSv;
- Radiografie toracică, 0.1 mSv. (5)

În plus, investigațiile stomatologice, realizate deseori în număr mai mare pe an decât cele sistemice, determină o expunere și mai mică la radiații a organismului, valorile variind de la 0.0032 mSv, aferentă unei radiografii retroalveolare convenționale, și până la 0.0145 mSv, o ortopantomogramă. (1)

Cum ne protejăm de radiații?

Expunerea la radiații trebuie limitată pe cât de mult posibil, întrucât acestea pot determina apariția unor multiple manifestări patologice la nivelul organismului, printre care se numără:
- distrucții medulare și intestinale;
- alterări cromozomiale;
- leucopenie;
- hemoragie;
- cancerl;
- amețeli;
- greață;
- moarte. (6)

Pe de altă parte, există o sumedenie de surse de iradiere față de care ne putem depărta în viața zilnică sau a căror folosire o putem limita, precum telefoanele mobile sau calculatoarele. Această atitudine nu ne conferă o protecție completă împotriva radiațiilor din mediul înconjurător, însă putem limita numărul de factori ce crește această valoare anual, în contextul în care valorile individuale mici de radiații pe care fiecare factor îl presupune se adună.

Mai mult, persoanele care lucrează în domenii precum cele industriale și medicale sunt mai expuse la radiații prin prisma caracterului locului de muncă, însă și în cazul acestora în ultimul timp au fost luate măsuri de limitare a cantității de radiații absorbite de organism, exemple reprezentative fiind costumele speciale pe care le poartă medicii și izolarea camerelor de radiologie cu materiale prin care nu trec radiațiile, precum plumbul. (7)