Polipii cervicali

Polipii cervicali sunt cele mai comune tumori benigne ale cervixului. Sunt protruzii focale hiperplazice ale faldurilor endocervicale, incluzând epiteliul și substanța proprie. Se întâlnesc mai ales între 40 și 60 de ani și sunt asimptomatici, deși uneori pot cauza leucoree profuză sau sângerări în picături postcoital. (1) (4)

 
La examenul fizic apar ca structuri tipic polipoide care proeminează prin orificiul cervical. Nu pot fi diferențiați doar clinic de polipii endometriali. Microscopic sunt observate o varietate de modele histologice incluzând: tipic endocervical mucos, inflamator, fibros, vascular, pseudodecidual, mixt endocervical și endometrial și pseudosarcomatos.

 
Tratamentul constă în înlăturarea chirurgicală care poate fi obținută chiar și prin răsucirea polipului cu forcepsul, dacă are un pedicul suficient de lung. Polipii mai mici pot fi înlăturați cu punch forcepsul, iar cei fără pedicul pot necesita intervenție chirurgicală clasică. Aproximativ 1% dintre polipii cervicali se vor transforma malign. (1)

Cauze și factori de risc

Cervixul este un organ tubular care conectează uterul de vagin. Polipii sunt tumori care apar la nivelul la care cervixul se deschide în vagin. Sunt foarte comuni, mai ales la femeile care au născut mai mult de un copil și sunt rari la fetele care nu au încă menstruație. Există două tipuri de polipi cervicali:

• ectocervicali care se dezvoltă din stratul superficial celular al cervixului și sunt mai frecvenți la femeile în postmenopauză și
• endocervicali, care se dezvoltă din glandele cervicale în interiorul canalului cervical.

Majoritatea polipilor cervicali sunt de tip endocervical. (1)

 
Etiologia polipilor cervicali este incertă. Aceste tumori sunt adesea asociate cu inflamația cervicală. Pot apărea și ca rezultat al nivelului ridicat al estrogenului sau a trombozei vaselor de sânge cervicale. Pot deveni simptomatici la femeile gravide din cauza valorilor estrogenice ridicate care le stimulează dezvoltarea. (3)

Teoriile sugerate pentru a explica dezvoltarea polipilor cuprind:

• răspunsul anormal al cervixului la estrogen (sarcină, terapii hormonale);
• boala inflamatorie cronică care irită cervixul;
• formarea de trombi în vasele cervicale;
• risc crescut la femeile diabetice și care suferă de vaginită bacteriană recurentă.

Semne și simptome

Polipii sunt proeminențe tisulare pedunculate sau sesile, roșii sau gri-albicioase și diferă în dimensiuni. Nu sunt în generali maligni și pot fi unici sau multipli. Majoritatea polipilor sunt mici, între 1 și 2 cm lungime. Polipii endocervicali tind să prezinte un pedicul mai lung, iar cei ectocervicali sunt mai scurți și mai mari.

În majoritatea cazurilor polipii cervicali sunt asimptomatici, totuși uneori pot determina simptome precum:

• leucoree abundentă cu miros neplăcut dacă se infectează;
• sângerare în picături între menstruații sau în timpul actului sexual;
• sângerare vaginală la femeile în postmenopauză;
• menoragie. (2)

Deoarece unele tipuri rare de cancer cervical pot fi similare polipilor, toți polipii trebuie înlăturați chirurgical și examinați pentru semne de malignizare.
Polipii cervicali sunt asociați cu infertilitatea. Dezvoltarea lor excesivă blochează orificiul cervical sau interferează cu producerea mucusului cervical.

Diagnostic

Diagnosticul polipilor cervicali este relativ ușor deoarece sunt clar vizibili în timpul unui examen ginecologic. Deoarece simptomele polipilor cervicali sunt similare cu cele ale cancerului, este obligatorie biopsierea polipului și efectuarea unui test Papanicolau pentru a exclude malignizarea.

Pentru polipii mici sau endocervicali se poate efectua ecografia sau histeroscopia, care permite vizualizarea directă a cavității uterine și a polipului. Histeroscopul este folosit și la înlăturarea chirurgicală a acestuia. (5)
Dintre cele 6 tipuri histologice de polipi cervicali, polipii adenomatosi compuși din glande hiperplazice benigne și stromă într-o masă polipoidă vizibilă sunt cei mai comuni, numărând peste 80%. (3)

Tratament

Uneori polipul poate fi traumatizat în timpul actului sexual și eliminat cu menstruația sau se atrofiază după scăderea estrogenului în premenopauză. Totuși, polipii simptomatici necesită polipectomie, deoarece tind să crească continuu.
Sub anestezie locală medicul folosește un forceps mic pentru a răsuci polipul sau dacă acesta nu are un pedicul suficient de lung este electrocauterizat de la bază. Intervenția chirurgicală este denumită polipectomie și este una de anvergură mică și nedureroasă, deoarece tumora nu este inervată. Un pansament epitelizant va fi menținut câteva zile deasupra plăgii postoperatorii. Polipul va fi trimis la anatomie patologică pentru a se verifica caracterul benign sau malign. (1) (4)

 
În timpul sarcinii polipii sunt destul de frecvenți din cauza estrogenului caracteristic crescut. Dacă aceștia nu sunt foarte mari ca dimensiune și blochează cervixul sau pun probleme în timpul nașterii vaginale, sunt doar monitorizați și tratați după ce copilul s-a născut. Unii polipi pot cauza sângerare, care poate fi confundată de către mame drept un avort spontan. Dacă polipul rămâne asimptomatic, acesta poate fi înlăturat după luna a șasea de sarcină. Totuși, dacă este posibil, se preferă atitudinea conservatoare. (2)

 
După înlăturarea chirurgicală polipul nu are tendința de a recidiva în același loc, totuși polipii se pot dezvolta în alte regiuni ale cervixului.

Pentru a preveni infecțiile cervicale sau vaginale asociate prezenței unui polip se recomandă:

• purtarea lenjeriei din bumbac pentru a preveni căldura și umiditatea excesive inghinale, mediu ideal pentru înmulțirea bacteriilor;
• tratarea oricărei infecții vaginale, mai ales dacă are o durată mai lungă de câteva zile sau este recurentă;
• se va practica sexul protejat pentru a reduce riscul de boli cu transmitere sexuală. (2)