Palpitațiile

Palpitațiile sunt senzațiile neplăcute datorate conștientizării bruște a inimii bătând, eventual mai repede sau cu un ritm inconstant. Ele sunt resimțite în piept sau gât și de obicei durează câteva secunde sau minute. În majoritatea cazurilor, palpitațiile care nu se asociază cu alte simptome nu sunt o amenințare pentru sănătate.

Palpitațiile pot apărea ca răspuns la unele stări psiho-emoționale - nerăbdare, anxietate, emoții, entuziasm. Totodată, alcoolul, fumatul, unele medicamente și drogurile recreaționale pot produce palpitații. Deși mai rare, există totuși și numeroase boli care pot produce palpitații, inclusiv:

• Boli de inimă - aritmii
• Hipertiroidism
• Anemie
• Hipoglicemie

Când palpitațiile sunt frecvente sau au durat mult, ori sunt acompaniate de alte simptome, este bine să programați o vizită la medicul de familie. Primul pas în diagnosticul palpitațiilor este eliminarea unei boli de inimă ca și cauză a lor, motiv pentru care vi se poate recomanda un consult cardiologic. Dacă palpitațiile nu apar în momentul în care se realizează investigațiile, poate fi dificil de descoperit o cauză. Fiți alert în privința noilor episoade de palpitații - notați când apar, ce făceați în acel moment, ce ați consumat în ziua respectivă, pentru a ajuta la un diagnostic și un tratament mai eficiente.

Tratamentul palpitațiilor depinde de cauza acestora. Poate varia de la recomandări privind dieta și modul de viață, când nu s-a descoperit o boală cauzatoare, până la medicație specifică pentru inimă, tiroidă, etc. (1, 2)

Activitatea normală a inimii și palpitațiile

Inima se ocupă cu pomparea sângelui pe două „circuite”: a sângelui neoxigenat către plămâni și, odată ce este oxigenat, către țesuturi, care „extrag” și folosesc oxigenul. Pentru a realiza acțiunea de pompă, inima se contractă și se relaxează constant și coordonat. Pentru a asigura acest lucru, există un grup de celule în inimă care declanșează ciclic impulsuri electrice, care se propagă în restul inimii. În interiorul inimii există o rețea de celule care ghidează acest impuls pe o anumită rută, asigurând că mai întâi se contractă camerele de sus ale inimii (atriile), apoi cele de jos (ventriculii), apoi se relaxează în sens invers. În acest fel sângele este împins de sus în jos, din vene către artere. Această mișcare este ciclică, în mod obișnuit frecvența inimii fiind de aproximativ 60-100 bătăi pe minut în repaus. În mod normal, această activitate a inimii, coordonată automat, nu este resimțită decât în anumite circumstanțe - de exemplu, la efort. Sistemul nervos vegetativ se ocupă de coordonarea activității cordului, iar acesta poate fi influențat de diverse subsanțe sau situații, astfel încât activitatea inimii să se modifice după nevoi.  

Palpitațiile apar atunci când bătăile cardiace sunt conștientizate, ca o mișcare sau pulsație în piept, senzație mai mult neplăcută decât dureroasă. Multe persoane descriu palpitațiile și ca „inima galopând” sau că „inima a sărit o bătaie”. Conștientizarea bătăilor cordului face ca o persoană să se concentreze asupra acestui lucru și să îl interpreteze ca un eveniment potențial periculos. Astfel, termenul de palpitații definește în primul rând percepția individuală dezagreabilă și nu neapărat ceea ce se întâmplă de fapt cu inima.

Palpitațiile pot apărea într-o multitudine de situații în care inima bate altfel (sau este astfel percepută). Acest lucru se poate întâmpla în temeni de:

• Frecvență - cu ce viteză se contractă și relaxează inima (bătăi pe minut). Palpitațiile pot apărea atunci când cordul bate mai repede decât în mod normal și mai rar, atunci când bate mai lent.
• Ritm - distanța de timp între două bătăi. În mod normal, activitatea cordului este ritmică și deviațiile se numesc aritmii. Aritmiile pot apărea din cauza unui defect de generare sau conducere al impulsului nervos prin mușchii inimii.

Totuși, majoritatea episoadelor de palpitații reflectă stări tranzitorii, fără semnificație de boală. Veți vedea în continuare că palpitațiile pot apărea și fără a exista o afecțiune sau defect al cordului care să le cauzeze. (3, 4)

Care sunt cauzele palpitațiilor?

Cel mai frecvent, palpitațiile sunt cauzate de factori externi și nu reprezintă forma de manifestare a unei boli:

• Creșteri ale eliberării de adrenalină. Acest hormon stimulează activitatea cordului și crește tensiunea arterială. Este produs în cantitate crescută în momentele de stres, emoții, entuziasm, frică.
• Activitatea fizică susținută. Pentru a susține necesarul crescut de oxigen al mușchilor, inima bate mult mai repede în timpul efortului. Acest lucru poate fi resimțit ca fiind neplăcut sau periculos, deși este normal.
• Cafeaua, alcoolul, fumatul pot declanșa episoade de palpitații. Cafeaua și fumatul stimulează bătăile rapide ale cordului și eliberarea de adrenalină, cofeina putând duce și la deshidratare. Nu se știe exact de ce alcoolul cauzează palpitații la unele persoane, dar se pare că acest lucru este mai des și mai periculos la persoanele care suferă deja de aritmii cardiace.
• Anxietatea, atacul de panică. Atacul de panică include anxietate foarte puternică, frică, greață, transpirații, tremurături și deseori și palpitații. În această situație, nu există niciun pericol fizic real, ci creierul dă semnale greșite că ar fi. Totuși, dacă nu ați mai avut un atac de panică, este foarte posibil să credeți că sănătatea vă este într-un pericol acut.
• Modificări hormonale feminine. Sarcina, anumite momente ale ciclului menstrual, menopauza pot fi însoțite de palpitații.
• Medicamente: hormoni tiroidieni de sinteză, salbutamol (pentru astm), diuretice, pseudoefedrină (din siropurile pentru tuse), antidepresive, unele antiaritmice (chinidină, procainamidă, propafenonă, metoprolol, amiodaronă), digoxin.
• Droguri recreaționale. Cocaina, amfetaminele și fenciclidina cresc frecvența cardiacă și predispun la aritmii și palpitații.

Bolile non-cardiace care pot produce palpitații includ:

• Hipertiroidism (glanda tiroidă produce mai mulți hormoni decât în mod normal și aceștia stimulează și activitatea cardiacă)
• Hipoglicemie (valoare scăzută a glucozei în sânge, apare mai ales la diabeticii tratați)
• Anemie (scădere a oxigenării țesuturilor, prin deficiența hemoglobinei)
• Deshidratare
• Hipotensiune (mai ales cea ortostatică, ce apare la ridicatul brusc în picioare)
• Febră, infecții

Cauzele cardiace ale palpitațiilor sunt, în principal, aritmiile. Mai puțin de jumătate din persoanele cu palpitații suferă o aritmie. Acestea pot apărea din cauze extracardiace (cum sunt medicamentele sau dezechilibrele electrolitice) sau a afectării mușchiului cardiac în boli precum:

• Infarct miocardic (chiar dacă a trecut mult timp de la eveniment)
• Boală coronariană (depunerea de plăci cu lipide în interiorul arterelor care hrănesc inima)
• Insuficiență cardiacă, cardiomiopatii
• Boli valvulare

Orice aritmie are potențialul de a produce simptome, dar mai frecvent resimțite sunt cele cu ritm rapid. În acestea, inima fie bate prea repede în repaus, dar cu un ritm constant, fie impulsurile electrice sunt conduse greșit, astfel încât activitatea cordului nu este ritmică. Cele mai comune aritmii care produc palpitații sunt:

• Extrasistolele - sunt bătăi în plus, generate din alt punct decât grupul de celule care se ocupă cu acest lucru în mod normal. Deoarece nu sunt sincronizate cu activitatea normală a inimii, sunt resimțite ca o bătaie prea rapidă, urmată de o oprire prea îndelungată până la următoarea bătaie („un gol”, „inima a sărit o bătaie”). Extrasistolele care nu se succed mai mult timp nu sunt un motiv de îngrijorare și nu necesită tratament.
• Fibrilația atrială - cel mai frecvent tip de aritmie, în care atriile generează impulsuri electrice din mai multe zone și se contractă necoordonat și cu frecvență foarte mare.
• Tahicardia supraventriculară - asemănătoare cu fibrilația atrială, dar atriile se contractă ritmic. Evoluează în episoade și este, de obicei, fără consecințe nefaste asupra sănătății.
• Tahicardia ventriculară, fibrilația ventriculară - acestea apar când impulsurile anormale sunt generate de către ventriculi, care se contractă apoi într-un ritm rapid. Sunt în general mai periculoase decât aritmiile atriale.
• Blocuri atrioventriculare - nu toate impulsurile generate de către atrii sunt transmise până la ventriculi; frecvența este de obicei scăzută și poate apărea senzația că „inima sare o bătaie”. (2, 5, 6)

Cum se manifestă palpitațiile

Palpitațiile sunt episoade de conștientizare dezagreabilă a bătăilor inimii, care pot fi regulate sau nu. Pot fi resimțite în piept, în stânga sau în spatele sternului, ori la nivelul gâtului. Senzația este descrisă deseori ca:

• Inima „aleargă”
• Inima bate prea puternic
• Inima „sare o bătaie”
• Apare „un gol în piept”

Din cauza bolilor ce le cauzează uneori, palpitațiile pot fi însoțite și de alte simptome:

• Amețeală, confuzie
• Sentimentul că urmează să vă pierdeți cunoștința sau chiar leșinul direct
• Respirație dificilă
• Durere sau apăsare de inimă, brațe, maxilar
• Transpirații (7)

Sunt palpitațiile o urgență?

În general, palpitațiile nu sunt un motiv pentru adresarea de urgență la medic. Constituie o urgență asocierea cu alte simptome care sugerează evenimente grave:

• Durere în piept foarte puternică sau care nu se oprește în 15 minute sau nu cedează la nitroglicerină
• Dificultăți de respirare care durează mai mult de câteva momente
• Pierderea cunoștinței, fără revenirea în maxim 2 minute
• Pierderea cunoștinței și absența respirației - se sună la ambulanță și se inițiază resuscitarea cardiopulmonară (masajul cardiac, cu sau fără ventilații)

În aceste situații, apelați 112. Dacă credeți că suferiți un infarct, nu încercați să ajungeți singur la medic, ci rugați o persoană apropiată să sune la ambulanță.

Palpitațiile pot uneori precede leșinul (sincopa), fără ca acest lucru să constituie o urgență. În sincopă, persoana afectată își reia starea de conștiență în circa 30 de secunde, maxim 2 minute și nu există alte manifestări sau sechele. (3)

Când te prezinți la medic

Palpitațiile care durează puțin timp, nu sunt acompaniate de alte simptome și apar rar, la o persoană fără boli cardiace, nu constituie un motiv de îngrijorare. Extrasistolele izolate - senzația că inima a bătut în plus, apoi a luat o pauză mai mare între bătăi - apar la persoanele sănătoase, deși nu sunt tot timpul resimțite ca atare.

Contactați-vă medicul dacă:

• Palpitațiile durează un timp îndelungat (câteva minute) sau vă îngrijorează
• Simțiți extrasistole grupate (mai multe grupuri de câte 3 sau mai mult de 6 într-un minut)
• Palpitațiile apar cu o frecvență crescută (nu sunt evenimente izolate)
• Palpitațiile sunt însoțite de alte simptome
• Ați fost diagnosticat cu diabet zaharat sau hipertensiune arterială
• Ați fost diagnosticat cu o boală de inimă sau aveți cazuri de decese subite în familie
• Aveți pulsul mai mare de 100 bătăi pe minut, fără să fi făcut efort (1, 7)

La ce medic te adresezi și la ce să te aștepți

Dacă nu este vorba despre o urgență, contactați-vă medicul de familie. Acesta va realiza o evaluare inițială, bazată pe întrebări privind simptomele dvs. și un examen clinic. Dacă există suspiciunea unei afectări cardiace, puteți fi trimis la un consult de specialitate, realizat de către un medic internist sau cardiolog. Când simptomele sunt sugestive pentru un atac de panică, puteți primi o trimitere către medicul psihiatru; unele persoane beneficiază de pe urma consultării unui psiholog sau psihoterapeut.

Diagnosticul palpitațiilor poate fi dificil, întrucât ele sunt rareori prezente la momentul consultației. Din acest motiv, examenul clinic este cât mai minuțios.
Întrebările adresate frecvent pentru a orienta diagnosticul sunt:

• Cum simțiți palpitațiile - încercați să descrieți cât mai detaliat, în cuvintele dvs., arătând și locul unde le simțiți; menționați dacă inima vă bătea repede sau lent, regulat sau nu
• Care sunt circumstanțele în care apar (ce făceați în acel moment; dacă se modifică odată cu starea emoțională, poziția corpului, masa, efortul)
• Cât durează episoadele de palpitații, cât de des apar
• Dacă aveți și alte simptome
• Ce medicamente luați (nu uitați să menționați și suplimentele naturiste), dacă ați consumat alcool, tutun, cafea în exces
• Istoricul personal al evenimentelor fiziologice (de exemplu, dacă sunteți însărcinată) și patologice (ce diagnostice ați mai avut);
• Istoricul familial de boală (mai ales boli cardiace) sau deces neașteptat

În cadrul consultației fizice, medicul vă va asculta inima, va măsura pulsul și tensiunea arterială. În cabinetele specializate, vor fi realizate mai multe investigații pentru a stabili diagnosticul. (1, 7)

Cum se pune diagnosticul

Principalul instrument pentru diagnosticul palpitațiilor (aflarea cauzei) este electrocardiografia (EKG). Aceasta măsoară activitatea electrică a inimii și este ideal să se realizeze atunci când palpitațiile sunt prezente. Cu ajutorul ei se pot confirma sau exclude diversele aritmii care pot cauza palpitații. Este utilă și realizarea sa în absența simptomelor, întrucât poate releva totuși probleme în transmiterea impulsului nervos prin cord. Electrocardiografia este rareori disponibilă în cabinetul medicului de familie, astfel încât palpitațiile care ridică orice suspiciune necesită trimitere la un serviciu specializat de medicină internă sau cardiologie.

Alte investigații care pot ajuta la diagnosticul palpitațiilor includ:

• Analize de sânge - hemoleucogramă, electroliți, glicemie, hormoni tiroidieni, etc.
• Monitorizarea Holter - atunci când nu se descoperă cauza palpitațiilor pe un EKG simplu, se poate apela la un aparat Holter. Acesta este un dispozitiv portabil care realizează electrocardiograma continuu, pe perioada a 24-48 de ore. Acesta este mai probabil să surprindă momentul în care apar palpitațiile.
• Ecocardiografia - ecografia specializată a cordului arată structura acestuia și modul în care se contractă, fiind un instrument util de diagnostic pentru numeroase boli de inimă.
• Test de efort - diagnosticul unor afecțiuni ale inimii poate fi mai facil atunci când inima „muncește” mai mult. Aceasta se realizează pe o bicicletă staționară sau bandă de alergare, evaluând pulsul, tensiunea și EKG-ul în timpul efortului. (7)

Ce trebuie să știi despre tratament

Tratamentul palpitațiilor este direcționat către cauză, atunci când aceasta se cunoaște. Poate implica:

• Modificarea medicației care contribuie la apariția palpitațiilor
• Tratament medicamentos al aritmiilor, cu antiaritmice (de exemplu, digoxin pentru fibrilație atrială)
• Ablație prin radiofrecvență (eliminarea unor trasee anormale din interiorul inimii, care conduc greșit impulsurile și susțin aritmiile)
• Tratamentul medicamentos specific pentru alte boli - medicamente antitiroidiene, tratamentul cu fier al anemiei feriprive, antibiotice pentru infecțiile bacteriene, etc.
• Tratamentul medicamentos (anxiolitice) sau psihoterapia pentru controlul atacurilor de panică

La tratamentul specific, se adaugă recomandările privind modul de viață și dietă, pentru a evita noi episoade de palpitații. (7)

Dietă și mod de viață

Mai mult de jumătate din episoadele de palpitații apar în absența unei aritmii importante, astfel încât nu necesită tratament. Chiar dacă aveți un diagostic și tratamentul specific, palpitațiile pot fi încă prezente. În ambele situații, puteți adopta următoarele măsuri pentru a scădea riscul unor alte episoade:

• Reduceți consumul de cafea și încercați să întrerupeți fumatul
• Consumați alcool în cantități mici - în special în cazul persoanelor care suferă deja de o afecțiune cardiacă, alcoolul pare a declanșa aritmii, uneori severe
• Mențineți-vă hidratat pe tot parcursul zilei
• Evitați situațiile care vă produc stres, anxietate, frică, emoții puternice
• Reduceți-vă nivelul de stres implementând tehnici de relaxare sau practicând yoga
• Exercițiile fizice moderate scad riscul de boli cardiace, inclusiv de aritmii
• Discutați cu medicul dvs. înainte de a lua un medicament nou, chiar dacă este vorba despre un supliment din plante
• Luați medicamentele așa cum au fost prescrise de către medicul dvs. - managementul corect al diabetului zaharat, al colesterolului crescut, al hipertensiunii arteriale sau al bolilor de inimă poate preveni și noi episoade de palpitații (4, 5, 7)

Concluzii - de reținut

• Palpitațiile sunt conștientizarea neplăcută a bătăilor inimii, fie la nivelul pieptului sau în gât. Termenul definește în primul rând senzația subiectivă și nu implică neapărat o afectare a inimii.
• Majoritatea cazurilor de palpitații sunt benigne și nu relevă o problemă de sănătate. Anxietatea sau atacul de panică sunt cauze frecvente și pot beneficia de pe urma medicației sau psihoterapiei.
• Palpitațiile pot fi cauzate și de aritmii cardiace care pot avea consecințe nefaste și necesită tratament.
• Contactați-vă medicul dacă palpitațiile durează mult, apar des sau sunt însoțite de alte simptome. Electrocardiografia este principalul test diagnostic pentru a afla cauza palpitațiilor.
• Reducerea cofeinei, a fumatului, a stresului și anxietății sunt principalele măsuri pe care le puteți adopta la domiciliu pentru a preveni palpitațiile. (7)