Osteopatia

Relativ nouă în categoria terapiilor și practicilor alternative, dacă o comparăm cu cele tradiționale, osteopatia a fost fondată de un medic chirug american, la sfârșitul secolului XIX.

Asemănătoare cu chiropractica, osteopatia susține că poate preveni și vindeca bolile de care suferim printr-o manipulare manuală aplicată corpului (în special asupra coloanei vertebrale), operațiune menită să elimine blocaje sistemului musculoscheletal, la care se adaugă un stil de viață cât mai sănătos.

Ce este osteopatia?

Osteopatia limitează pe cât posibil administrarea de medicamente și intervențiile chirurgicale și se axează pe tot ce înseamnă manipularea manuală a corpului realizată de un osteopat: masaj, atingere terapeutică, întinderea mușchilor, exerciții de postură și de mobilitate, toate acestea având ca scop redarea mobilității și flexibilității corpului și restabilirea funcțiilor organismului.

Bazele osteopatiei au fost puse de medicul Andrew Taylor Still, în 1874, când știința era abia la început și nu se cunoștea pe deplin modul în care organismul uman funcționează. Acesta nu era de acord cu administrarea medicamentelor, cu atât mai puțin susținea metodele chirurgicale, de aceea a teoretizat și pus în aplicare o metodă alternativă de vindecare. Nu există însă dovezi că ar fi obținut rezultate pozitive cu tehnica utilizată. În concepția sa, dezechilibrele și problemele sistemului musculoscheletal s-ar fi tradus prin apariția bolilor.

Ideea de bază ar fi că o „aliniere” necorespunzătoare a vertebrelor, articulațiilor, mușchilor și țesuturilor conexe ar cauza dezechilibre și ar limita funcționarea nu doar a organelor și zonelor anatomice apropiate, ci și a celor care aparent nu au legătură. Prin manipularea manuală aplicată coloanei, gâtului, membrelor sau chiar „zdruncinarea” întregului corp, terapia susține că ar repoziționa corect aceste elemente și ar elimina astfel cauzele de disconfort/dezechilibru/durere/afecțiuni. (1), (2)

Cum funcționează osteopatia?

Conceptul de bază în filosofia osteopatiei este integritatea structurală a organismului, care trebuie menținută pentru a ne bucura de homeostazie și implicit de o bună stare de sănătate. Sistemul musculoscheletal este fundamental în organism, consideră osteopații, și orice problemă care îl afectează inevitabil se va răsfrânge asupra bunei funcționări a celorlalte organe și sisteme.

Osteopații merg destul de departe cu efectele pozitive ale metodei și pretind că acestea se văd nu doar la nivelul cel mai apropiat de sistemul musculoscheletal, asupra căruia are loc manipularea (îmbunătățirea posturii, mobilității, flexibilității corporale), ci și în cazul altora (vindecarea bolilor respiratorii, a infecțiilor și chiar optimizarea funcțiilor creierului). Explicația dată de ei este că un dezechilibru dintr-o anumită zonă anatomică s-ar reflecta negativ în oricare alta. (3), (4)

Tratamentul propriu-zis constă într-o serie de tehnici de manipulare manuală specifice. Un accent important se pune și pe nutriție și pe adoptarea unui stil de viață sănătos, pentru a apela cât mai puțin la medicamentele convenționale sau intervențiile chirurgicale.

La prima consultație terapeutul încearcă să afle cât mai multe informații despre starea de sănătate și eventualele probleme sau disfuncții care l-au determinat să apeleze la terapie. Apoi sunt examinate prin palpare articulațiile, mușchii, tendoanele, ligamentele. Totodată terapeutul solicită pacientului să realizeze câteva mișcări simple, pentru a putea observa mobilitatea, flexibilitatea și postura corpului și a sesiza posibilele dezechilibre care provoacă disconfort sau durere. La ședințele de osteopatie pacienții trebuie să poarte haine largi sau după caz, să renunțe la ele.

Argumente pro și contra

Promovată, dar și criticată, osteopatia prezintă o serie de argumente pro și contra. Important este ca toate să fie luate în calcul atunci când suntem tentați să încercăm o metodă nouă și alternativă medicinei convenționale. În continuare sunt prezentate câteva dintre acestea:

Argumente pro

• osteopatia propune un stil de viață cât mai sănătos și descurajează consumul de alcool
• această terapie susține capacitatea de auto-vindecare pe care o are organismul și propune o intervenție relativ mai scăzută decât tratamentele convenționale (sunt excluse medicamentele și operațiile chirurgicale) (4)
• osteopatia se adresează unei palete largi de pacienți, de la copii (chiar nou-născuți), până la vârstnici (5)
• relația terapeutică este foarte importantă (la fel ca în majoritatea terapiilor alternative), terapia este centrată pe pacient și osteopatul face tot posibilul pentru a-i acorda grija și atenția de care are nevoie (6)
• osteopatia abordează problema de sănătate în ansamblu, în contextul structurii și funcționării întregului organism, și nu ca pe o problemă izolată (2)

Argumente contra

• ideea că rezolvarea unui dezechilibru dintr-o zonă anatomică ar avea impact asupra alteia, cu care nu are nicio legătură funcțională sau fiziologică contrazice nu doar anatomia și fiziologia corpului uman, dar încalcă și logica bunului simț (7)
• manipularea manuală presupusă de osteopatie în cel mai bun caz are efecte similare cu exercițiile fizice sau cu fizioterapia, așa cum a arătat un test clinic, care a comparat cele trei metode (8)
• osteopatia pune pe prim plan sistemul musculoscheletal și susține că orice dezechilibru la nivelul acestuia se reflectă în afecțiunile și bolile care apar în tot organismul, însă acesta e un punct de vedere reducționist, organismul uman este mult prea complex pentru a fi înțeles doar prin prisma unui singur sistem
• manipularea manuală a coloanei implică numeroase riscuri pentru sănătate, așa cum vom vedea în continuare
• faptul că unii pacienți se simt mai bine după masajul oferit de terapeuți sau chiar înregistrează o recuperare la nivel muscular nu este meritul osteopatiei, ci al masajului în sine, pentru că el funcționează indiferent de filosofia și principiile pe care le are în spate, așa cum a demonstrat un studiu (9)
• este o terapie costisitoare, cel puțin în România (10)

Validitatea și eficiența osteopatiei – ce arată studiile?

Ca în cazul majorității terapiilor alternative, și în cercetarea osteopatiei există o serie de neajunsuri: așa zisele „dovezi” care susțin eficiența terapiei provin cel mai des din studii de caz și din raportările subiective ale pacienților care se simt mai bine după un astfel de „masaj”. Testele clinice și studiile experimentale sunt foarte puține, de aceea în meta-analizele pe care institutele de cercetare le realizează multe așa zise cercetări sunt excluse pentru că nu respectă standardele de realizare. Nerespectându-le, rezultatele pe care le obțin nu pot fi decât îndoielnice.

Iată două astfel de meta-analize realizate recent:

Într-o meta-analiză realizată de institutul Cochrane în 2012 a studiilor privind tehnicile de manipulare manuală pentru reducerea durerii de spate, printre care și osteopatia, rezultatele au arătat că acestea nu sunt cu nimic mai eficiente decât efectul placebo sau alte terapii medicale. (11)

O altă analiză, publicată în 2013, a selectat dintr-un număr de 809 articole doar 2, pentru că restul nu au respectat criteriile metodologice de calitate. Rezultatele celor două au fost edificatoare: unul a concluzionat că nu există diferențe semnificative între osteopatie și tratamentul placebo, iar celălalt a demonstrat că osteopatia nu aduce nimic în plus față de fizioterapie sau exercițiile fizice. (12)

Osteopatia în lume și în România

La nivel mondial există două tipuri diferite de osteopați: cei din SUA, care sunt medici practicanți ai medicinei convenționale și restul osteopaților, care practică osteopatia clasică.

În SUA tendința este de a combina medicina convențională cu osteopatia, ceea ce oferă aceasteia din urmă o mai mare credibilitate, chiar dacă nu se schimbă cu nimic filosofia eronată din spate. Terapeuții au o formare de bază ca medici, apoi învață tehnicile de manipulare manuală specifice osteopatiei. În practică ei combină tratamentele convenționale cu cele osteopate și folosesc osteopatia preponderent pentru afecțiunile și durerile spatelui.

În celelalte state abordarea osteopatică este cea pe care am prezentat-o aici, osteopatia axată mult pe manipularea coloanei vertebrale, fiind foarte apropiată de chiropractică. În unele țări profesia de osteopat este recunoscută legal și reglementată de instituții de profil, iar în altele încă se lucrează la acest aspect. (13), (14)

Această practică alternativă este cunoscută și la noi în țară, și începe să devină populară, în ciuda costurilor care nu sunt chiar mici.

Există și o asociație dedicată acestei practici (Asociația osteopatiei și a osteopaților din România), care susține activ introducerea osteopatiei în sistemul de îngrijire la nivelul tuturor specializărilor medicale. În cadrul asociației funcționează și o școală unde se formează osteopații (în 2013 au avut loc primele cursuri de specializare în această profesie), iar pe viitor se dorește chiar fondarea unei facultăți de osteopatie. (15)

Care sunt riscurile osteopatiei?

Tehnicile de manipulare a coloanei vertebrale, realizate atât de chiropractică, dar și de osteopatie, implică numeroase riscuri pentru sănătatea și buna funcționare a coloanei, dar și a altor zone anatomice și sisteme implicate.

Pentru a se vedea exact care sunt aceste riscuri, o echipă de cercetători din Australia a analizat toate studiile și testele clinice publicate până în 2012 și a evaluat efectele secundare ale manipulării manuale a coloanei, care au pus viața în pericol pacienților sau chiar le-au provocat moartea. Au fost identificate 77 de situații de efecte adverse, dintre care cel mai frecvent și cel mai grav a fost sindromul cozii de cal, care constă în leziunea rădăcinilor nervoase aflate sub nivelul măduvei spinării, dar au fost raportate și cazuri de fracturi, hernii de disc, traume ale țesuturilor moi, lezarea vaselor de sânge și chiar rupturi esofagiale. (16), (17)

O altă meta-analiză a studiilor privind aplicarea tehnicilor de manipulare a coloanei în China a evidențiat numeroase efecte adverse. Dintr-un număr total de 156 de cazuri prezentate, problemele identificate au constat în sincope, compresia sau lezarea nervilor spinali, dizlocări și subluxații, paralizie, accidente vasculare cerebrale și chiar moartea.

Marea problemă a acestor studii este însă faptul că multe dintre ele nu menționează efectele adverse ale terapiilor utilizate, ceea ce, pe lângă faptul că încalcă regulile de etică, poate ascunde numărul real și complexitatea posibilelor efecte negative al acestor terapii. (18), (19)

Osteopatia se adresează, mai mult decât alte terapii alternative, copiilor, iar în literatura de specialitate sunt menționate și cazuri de nou-născuți sau copii cu vârste foarte mici tratați prin osteopatie. Majoritatea celor care se formează ca terapeuți osteopați se specializează și în îngrijirea copiilor, iar numărul bolilor și afecțiunilor pe care această terapie susține că ar vindeca-o este foarte mare. Având în vedere că osteopatia nu este o practică validă din punct de vedere științific, tratamentul osteopatic al unui copil nu doar că nu îi aduce beneficii, dar poate avea urmări nefericite asupra stării actuale de sănătate sau a dezvoltării sale ulterioare.

În 2013 a fost realizată o meta-analiză a studiilor privind utilizarea terapiei osteopate în pediatrie, fiind luate în calcul doar studiile care au respectat metodologia experimentală adecvată unor astfel de cercetări. În urma evaluării concluzia autorilor a fost că eficiența osteopatiei în tratamentul copiilor nu este justificată. Un semnal de alarmă îl constituie însă faptul că niciunul dintre acestea nu a menționat posibilitatea unor eventuale efecte secundare, ori este bine știut faptul că orice remediu poate într-o oarecare măsură să cauzeze și reacții adverse. (20), (21)