Modalități de conservare a crestei alveolare în urma extracției dentare
ExtracÈ›ia dentară este o manoperă ce se realizează deseori în practica stomatologică, fiind deseori considerată o ultimă opÈ›iune terapeutică, recurgându-se la ea atunci când tratamentul odontal sau endodontic nu au restabilit integritatea dintelui afectat.
Cum se resoarbe creasta alveolară după o extracție?
Motivul pentru care medicii stomatologi încearcă, înainte să recurgă la extracÈ›ia dentară, să salveze dintele prin multiple mijloace, este dat de resorbÈ›ia osoasă ce apare în urma acesteia È™i de modificările atrofice de la nivelul osului bazal maxilar, acestea îngreunând restaurarea ulterioară dacă tratamentul prin implanturi nu este iniÈ›iat într-o perioadă de timp optimă după extracÈ›ie. (1)
AnumiÈ›i autori consideră că, în medie, după pierderea unui dinte de pe arcadă, fie de cauze naturale, fie în urma extracÈ›iei, osul de susÈ›inere pierde 3, 87 milimetri din dimensiunile sale în sens transversal, adică din grosime, È™i 1, 67 milimetri din dimensiunea verticală. Aceste valori sunt considerate fiziologice È™i apar în decursul procesului de vindecare neasistată a alveolei postextracÈ›ionale. (2)
De asemenea, procentual se apreciază că intervalele de resorbÈ›ie în cele două planuri sunt de 29-63% în sens vestibulo-oral È™i de 11-22% vertical, la È™ase luni după extracÈ›ie. Mai mult, cei doi versanÈ›i ai crestei nu înregistrează acelaÈ™i grad de resorbÈ›ie în timp, întrucât cel vestibular este mai afectat decât cel lingual, valoarea maximă a resorbÈ›iei acestuia putând ajunge la 56% din lățime, pe când cel oral poate înregistra un maximum de 30%. (3, 4)
În acest sens, pentru a limita atrofia rezultată în urma unei extracÈ›ii, în literatura de specialitate sunt descrise multiple opÈ›iuni de conservare a crestei edentate prin diverse materiale, cu variate caracteristici È™i grade de eficiență.
Cele mai comune materiale de conservare a crestei edentate
Materialele utilizate pentru grefele osoase pat fi clasificate, în mare, în patru categorii:
- autogene;
- alogene;
- xenogene;
- aloplastice. (1)
Grefele osoase autogene sunt bucăți de os prelevate din corpul pacientului care are nevoie de augmentare osoasă, acest aspect făcându-le cea mai bună opÈ›iune terapeutică, întrucât prezintă proprietăți esenÈ›iale integrării în os, anume osteoinductivitate È™i osteoinductivitate, putând contribui astfel la geneza de nou È›esut osos.
Acestea pot proveni din mediul extraoral, cele mai comune locaÈ›ii de prelevare fiind creasta iliacă È™i tibia, însă pot fi prelevate È™i din mediul oral, din zone precum:
- toruși palatini sau genieni;
- tuberozitatea maxilară;
- ramul mandibular;
- simfiza mandibulară;
- creasta edentată. (5)
Grefele alogene, asemănătoare celor autogene, sunt, conform definiției, obținute de la membrii diferiți ce aparțin aceleași specii, cu alte cuvinte de la alte persoane. Acestea se pot folosi sub formă de os proaspăt refrigerat, os refrigerat uscat sau os refrigerat uscat demineralizat și au caracteristici asemănătoare autogrefelor, cu mențiunea că proveniența străină organismului poate aduce cu sine riscul transmiterii unor infecții sau de apariție a unor reacții imunologice patologice. (6)
Xenogrefele sunt reprezentate de fragmente de os provenite de la alte specii, în general acestea fiind porcine, bovine, echine sau coraline, deci de la animale. Acestea prezintă un risc crescut de complicaÈ›ii post-operatorii, întrucât prin intermediul lor se pot transmite diverÈ™i agenÈ›i infecÈ›ioÈ™i care compromit augmentarea osoasă. (7)
Alogrefele presupun inserarea de materiale sintetice în defecte osoase, având rol de umplere a acestora, compoziÈ›ia È™i funcÈ›ionalitatea lor fiind asemănătoare hidroxiapatitei, substanÈ›a minerală caracteristică osului. Beneficiul major al utilizării acestora este dat de caracterul exact al creării lor în laborator, prin urmare dimensiunile È™i rata de degradare a acestora putând fi controlate, oferind un potenÈ›ial de integrare bun la nivel osos. (8)
Cum influențează pacientul vindecarea osului?
În urma unei extracÈ›ii dentare, alveola post-extracÈ›ională se umple cu sânge È™i, la nivelul acesteia, se formează un cheag ce reprezintă fundamentul È›esuturilor ce vor înlocui rădăcina dentară. Cheagul este ulterior înlocuit de È›esut de granulaÈ›ie în decursul unei săptămâni, iar celulele epiteliale migrează deasupra acestuia pentru a forma o barieră de protecÈ›ie. În acelaÈ™i timp, matricea osteoidă se depune pe fundul alveolei, aceasta determinând apariÈ›ia osului lamelar în sens vertical, alveola fiind umplută complet după trei săptămâni.
Recomandarea cea mai importantă pe care medicii stomatologic o oferă pacienÈ›ilor în urma unei extracÈ›ii este să nu facă gesturi de succiune cu gura, precum fumatul sau suptul dintr-un pai, deoarece astfel se mobilizează cheagul, iar alveola se vindecă întârziat. Mai mult, există riscul apariÈ›iei unei alveolite postextracÈ›ionale, ceea ce îngreunează È™i mai mult procesul de vindecare. (9)
2. Tonetti MS, Jung RE, Avila-Ortiz G et. al. Management of the extraction socket and timing of implant placement: Consensus report and clinical recommendations of group 3 of the XV European Workshop in Periodontology. J Clin Periodontol. 2019 Jun;46 Suppl 21:183-194. doi: 10.1111/jcpe.13131.
3. Araújo MG, Silva CO, Misawa M, Sukekava F. Alveolar socket healing: what can we learn? Periodontol 2000. 2015 Jun;68(1):122-34. doi: 10.1111/prd.12082.
4. Botticelli D, Berglundh T, Lindhe J. Hard-tissue alterations following immediate implant placement in extraction sites. J Clin Periodontol. 2004 Oct;31(10):820-8. doi: 10.1111/j.1600-051X.2004.00565.x.
5. Jafer MA, Salem RM, Hakami FB et. al. Techniques for Extraction Socket Regeneration for Alveolar Ridge Preservation. J Contemp Dent Pract. 2022 Feb 1;23(2):245-250.
6. Brunsvold MA, Mellonig JT. Bone grafts and periodontal regeneration. Periodontol 2000. 1993 Feb;1(1):80-91.
7. Iviglia G, Kargozar S, Baino F. Biomaterials, Current Strategies, and Novel Nano-Technological Approaches for Periodontal Regeneration. J Funct Biomater. 2019 Jan 2;10(1):3. doi: 10.3390/jfb10010003.
8. Nasr HF, Aichelmann-Reidy ME, Yukna RA. Bone and bone substitutes. Periodontol 2000. 1999 Feb;19:74-86. doi: 10.1111/j.1600-0757.1999.tb00148.x.
9. Pagni G, Pellegrini G, Giannobile WV, Rasperini G. Postextraction alveolar ridge preservation: biological basis and treatments. Int J Dent. 2012;2012:151030. doi: 10.1155/2012/151030. Epub 2012 Jun 12.
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Abces dentar
- Pulpita acută
- Edentația - pierderea dintilor
- Anodontia
- Cariile la copii - dinți temporari
- Parodontoza
- Edentatia totala
- Granulomul dentar
- Resorbția osoasă
- Anatomia dintelui
- Dentitia la copii
- Dezvoltarea sistemului dentar
- Dentitia la adulti
- Tipuri de dinti
- Eruptia dentara
- De ce trebuie tratate cariile dinţilor temporari?
- Rezecția apicală
- Replantarea dentară
- Dentitia la copil - normal si patologic
- Modificări de culoare ale dinților
- Grefa alveolara osoasa
- Durere dupa extractie
- Umflatura dupa scoaterea maselei
- Masea cu infectie (puroi) extractie
- Exctacie masea
- Extractie masea
- Extracție Masea
- întrebarre - cum trebuie sa arate un loc care se vindeca dupa extracție?
- Extractie dentara
- Extractie canin cu probleme postextragere, la dinte invecinat
- Extractie masea cu puroi