Mișcările fetale - mişcările intrauterine ale bebelușului

Şi în viaţa extrauterină şi în interiorul placentei, un bebeluş activ este un bebeluş sănătos. Frecvenţa şi tipul mişcărilor fătului cât timp se află în uter oferă indicii cu privire la dezvoltarea sa normală (şi despre integritatea sistemului nervos central şi a sistemului musculoscheletal). O mamă trebuie în mod deosebit să fie atentă la semnalele oferite de făt pentru a preveni din timp complicaţiile şi salva viaţa copilului său. (8)

Când se simt prima dată mișcările fetusului?

În general, mişcările bebelușului în uter sunt sesizate pentru prima dată de gravidă în jurul celei de-a 18-a săptămâni de sarcină (luna a cincea), dar unele femei le pot simţi chiar şi mai devreme de atât, în timpul celei de-a 16-a sau chiar a 13-a săptămâni de sarcină. Activitatea fetală se face simţită fie prin lovituri mai grele sau mai uşoare, fie prin răsuciri ori bobârnace (oricât de puternice ar fi, sughiţurile nu sunt considerate de către specialiştii în domeniu drept mişcări ale fătului). De la debutul lor, mama este încurajată să noteze frecvenţa şi cadenţa mişcărilor fetale pentru a distinge mai uşor tiparul normal de orice activitate anormală a fătului. Dacă fătul nu se mişcă deloc până în 25 de săptămâni, mama trebuie să îşi contacteze medicul urgent. Mai apoi, cu ajutorul testelor cu ultrasunete, specialistul va evalua starea de sănătate a copilului şi, în funcţie de rezultate, va oferi tratament personalizat. (1, 2)

Ultrasunetele oferă o viziune mai amplă şi mai clară asupra activităţii fătului în uterul mamei, în fiecare etapă a dezvoltării sale. Cu puţin noroc, aceste examene se desfăşoară când bebeluşul este treaz şi atunci mama poate observa mai bine mişcările copilului său. Alte teste ce identifică tiparul activităţii fetale sunt: testul fetal nonstres (NTS) şi Velocimetria Doppler. (14)

Cât de des ar trebui să se producă mișcările fetale?

În urma cercetărilor, medicii au ajuns la concluzia că bebeluşii respectă un tipar al mişcărilor în funcţie de săptămâna de dezvoltare în care se află, astfel:

• în săptămâna a opta, fătul tresare, se apleacă în lateral,
• câteva zile mai târziu îşi mişcă mâinile şi picioarele, înghite,
• în cea de-a zecea săptămână se întinde, îşi roteşte capul,
• în următoarea săptămână cască,
• în săptămâna a 14-a îşi mişcă ochii,
• apoi bebeluşul devine din ce în ce mai puternic şi îşi face simţită prezenţa din ce în ce mai evident prin lovituri provocate de întinderea membrelor.

Mişcările sunt alternate de perioade de odihnă, cu o durată de până la 45 de minute (la finalul sarcinii). (3)

Cum fiecare sarcină este unică, fiecare bebeluş are modul său propriu de a se mişca în interiorul uterului. Aşadar, nu putem spune că activitatea fetală respectă un tipar universal valabil; nici măcar fraţii nu se manifestă asemănător în timpul celor nouă luni de sarcină. În linii mari, însă, pe măsură ce fătul se dezvoltă, acesta devine mai activ după-amiezile şi serile, dormind în restul timpului. Bebeluşul se linişteşte când mama se mişcă şi devine mai activ când aceasta se odihneşte. Activitatea fetală se accentuează după cea de-a 32-a săptămână de sarcină, prin urmare, orice reducere a mişcărilor după acest prag ridică un semnal de alarmă în legătură cu sănătatea copilului. (1)

Unii specialişti susţin că un bebeluş perfect sănătos se mişcă de zece ori într-un interval de timp dat şi orice deviaţie de la acest tipar ar trebui semnalată medicului imediat. În practică, însă, s-a constatat că numărul mişcărilor fătului într-o oră variază între 4 şi 100, standardul de 10 mişcări fiind rareori îndeplinit de către bebeluşii sănătoşi. Este esenţial ca gravida – ajutată de medic – să recunoască tiparul mişcărilor efectuate de bebeluşul său şi, ţinând cont de acesta, să raporteze orice activitate anormală. Mai mult, după săptămâna 28, este bine ca mama să ţină o evidenţă a mişcărilor fătului (să le numere), ajutându-se de un tabel special. Numărătoarea trebuie efectuată la aceeaşi oră în fiecare zi. (1, 2)

Există modalităţi prin care o gravidă reuşeşte să stimuleze copilul să se mişte (în momentele dorite de ea, cum ar fi, de exemplu, înainte de o ecografie pentru a afla sexul copilului), prin consumarea de băuturi acidulate, spumante, îngheţată sau ciocolată. Nu este o măsură indicată fiindcă astfel de excitante au efecte nedorite asupra sănătăţii mamei şi a copilului; adesea dulciurile reci sau băuturile spumante provoacă indigestie şi gravida riscă să interpreteze în mod greşit simptomele indigestiei cu mişcările fătului. Când bebeluşul trebuie stimulat – din raţiuni terapeutice – schimbarea poziţiei gravide, masarea burţii sau întinderea pe partea stângă sunt manevre ce ajută la animarea fătului.

Hiperactivitatea fetală e problematică?

O slabă activitate fetală ar putea fi semnul că bebeluşul se află în pericol, iar dacă medicul nu intervine rapid, gravida riscă să piardă sarcina (fătul moare în uter). Este extrem de important ca mama să raporteze medicului orice schimbare în tiparul mişcărilor fetale pentru ca specialistul să preîntâmpine moartea fătului şi complicaţiile severe ce ameninţă să apară în organismul mamei în urma decesului bebeluşului.

Numeroşi factori atrag după sine o activitate redusă ori chiar lipsa activităţii fătului. Printre aceştia se numără ingerarea de medicamente împotriva durerilor – medicamente cu acţiune puternică – ori de sedative, consumarea de alcool, dar şi fumatul. Printre altele, fumatul îl menţine pe bebeluş în stări de inactivitate cu o durată mare, de peste 90 de minute.

Este necesar ca medicul să verifice gravida şi fătul de fiecare dată când cel din urmă nu mai oferă semne de viaţă şi, desigur, la fel de imperioasă este renunţarea la vicii, măcar în perioada sarcinii.

Există şi cazuri în care fătul se mişcă mai mult ca de obicei. Acest lucru se întâmplă în perioadele în care mama consumă cantităţi mai mari ca de obicei de băuturi cofeinizată, băuturi reci sau urmează o anumită medicaţie. În orice caz, o creştere subită a mişcărilor fetale indică faptul că bebeluşul se află în pericol şi implică, la fel ca şi în cazurile anterior menţionate, intervenţia urgentă a medicului. (1)

Mişcările fătului se simt cel mai bine atunci când mama stă întinsă ori în şezut. (4)

În perioada de început a sarcinii, mişcările fătului dau senzaţii uşoare ca şi cum în uter ar pluti un peştişor sau ar zbura fluturi. Senzaţiile sunt asemănătoare cu cele provocate de gazele intestinale şi, de aceea, sunt uşor de confundat cu acestea din urmă. Femeile aflate la a doua sau la a treia sarcină reuşesc să distingă mai uşor mişcările abia imperceptibile ale fătului din primele săptămâni de sarcină de alte manifestări ale organismului. (4, 5)

În mod evident, mișcările fetale sunt o consecință a dezvoltării sale fiziologice. Alteori, bebeluşul se agită ca răspuns la anumiţi stimuli exteriori ori atunci când găseşte o anumită poziţie a mamei ca fiind inconfortabilă. Este mai activ între orele 21 şi 1 noaptea, exact când mama doreşte să se odihnească alături de partenerul său, şi după cel de-al doilea trimestru de sarcină, când se mişcă şi de 30 de ori pe oră. (2, 4, 15)

Tipuri de mişcări fetale în funcţie de stadiul sarcinii

Mişcările fetale în primul trimestru

În această perioadă fătul se dezvoltă rapid, dar este mult prea mic pentru ca mişcările sale să fie simţite de către gravidă.

În al doilea trimestru

Mişcările devin mai puternice şi deci mult mai perceptibile, ca urmare a dezvoltării masei musculare. Nu se poate vorbi, însă, în acest stadiu, de un tipar al activităţii fătului, din contră, mişcările sale sunt neregulate. Abia în luna a şasea se poate constata o deplasare mai ritmată a membrelor, uşor de observat atunci când mama se află în repaus; dacă gravida consumă mai multe dulciuri ca de obicei sau este stresată, bebeluşul se va mişca mai mult ca de obicei (adrenalina secretată de corpul mamei în perioadele stresante are acelaşi efect asupra fătului ca şi creşterea nivelului zahărului din sângele mamei). (6)

În al treilea trimestru

Deşi fătul creşte mult în dimensiuni şi spaţiul din jurul său se restrânge firesc, bebeluşul are suficient spaţiu pentru a se agita după plac. Loviturile sale cauzează destul disconfort gravidei – cele mai dureroase fiind loviturile de sub coaste; ajută la calmarea senzaţiilor mai dureroase: un masaj blând al abdomenului, o deplasare uşoară a pelvisului înainte şi înapoi, dar şi dacă gravida îşi schimbă poziţia (se aşază dacă stă în picioare şi invers), schimbarea poziţiei atrăgând automat schimbarea poziţiei fătului.

Precum am menţionat anterior, începând cu a 28-a săptămână, este foarte important ca gravida să ţină evidenţa mişcărilor fătului şi să raporteze medicului orice diminuare a numărului lor. Când copilul îşi schimbă poziţia şi îşi orientează capul spre pelvisul mamei (prezentaţia craniană, ce se constată la majoritatea sarcinilor) – gravida va resimţi fiecare întoarcere a capului bebeluşului, mişcare ce îi va provoca dureri ascuţite la nivelul cervixului. Până în acest moment copilul a învăţat deja să îşi sugă degetul, iar această întoarcere a capului într-o parte şi într-alta se produce atunci când copilul scapă degetul din gură şi încearcă să îl regăsească pentru a-şi continua ritualul liniştitor. Cu puţin timp înainte de naştere, bebeluşul îşi reduce activitatea, cu toate că unii copii rămân activi până când se nasc. (3, 4, 6)

Monitorizarea mişcărilor fetale - mai mult decât indicată

Pentru a ţine mai uşor evidenţa mişcărilor începând cu luna a şaptea şi până la naştere gravida este încurajată să procedeze în felul următor: să se aşeze pe o parte, sprijinindu-şi burta, într-o cameră liniştită, având un ceas în apropiere. Întinderea pe partea stângă va favoriza circulaţia sângelui, respectiv mişcarea fătului. (10, 11) În această poziţie, dacă mama stă nemişcată, ar trebui ca, în decurs de două ore să simtă în medie zece mişcări ale copilului. Copilul mai poate fi încurajat să se mişte – pentru a înlătura orice dubiu cu privire la sănătatea lui – dacă gravida stă întinsă, cu picioarele mai ridicate decât restul corpului şi savurează o gustare frugală, dacă bea o băutură mai rece sau apelează la stimuli sonori (ascultă melodii cu volumul ridicat, trânteşte o uşă, etc.).

Este indicat ca viitoarea mamă să numere zilnic mişcările fătului, la o oră sau două după masă (s-a constatat că fătul este mai activ după cină). Unii medici recomandă numărarea şi studierea mişcărilor fătului de trei ori pe zi: dimineaţa, la prânz şi după cină. Pentru o estimare cât mai corectă a normalităţii activităţii fetale, este necesară notarea tipului de mişcare pe o foaie de hârtie (informaţii care, apoi, vor fi prezentate medicului). Viitoarea mamă trebuie să noteze timpul când se produc prima şi ultima mişcare, felul bătăilor simţite (întoarceri, lovituri, foşnete), dar şi observaţii suplimentare, cum ar fi tipul alimentelor consumate înainte de analiza activităţii fetale precum şi alte detalii care ar putea influenţa pentru bunul mers al sarcinii.

Când este necesar ajutorul urgent al medicului

În următoarele cazuri, este necesar ca gravida să contacteze urgent medicul:

• dacă nu simte numărul de mişcări considerate de către medic normale pentru bebeluşul său, în decurs de două ore, stând întinsă;
• fătul nu începe să se mişte ca urmare a unui stimul, inclusiv unul dintre cei menţionaţi anterior;
• mişcările fătului scad în frecvenţă şi în intensitate pe măsură ce sarcina progresează (poate fi semnul că bebeluşul nu primeşte destul oxigen şi substanţe nutritive prin placentă);
• dacă gravida remarcă o schimbare drastică în ceea ce priveşte numărul sau tiparul mişcărilor fătului şi ori de câte ori gravida are dubii cu privire la sănătatea bebeluşului său, dar şi a sa;
• dacă pielea de pe mâini, picioare şi cea din jurul ochilor este mai umflată ca de obicei ori prezintă puncte roşii mici;
• când gravida prezintă o migrenă ce durează mai mult de 24 de ore;
• dacă fătul nu se mişcă deloc în decurs de o zi; niciodată nu amânaţi contactarea medicului până a doua zi!
• dacă burtica gravidei este tare la atingere ori dacă aceasta are crampe sau o durere cronică în abdomen;
• când vaginul gravidei sângerează, dacă aceasta vomită sau dacă suferă un atac de apoplexie;
• oricând gravida simte o durere puternică în abdomen. (3, 7, 9, 13, 14)