META-ANALIZĂ: Depresia este o boală inflamatorie?

Analizele sistematice și meta-analizele existente la această oră sugerează existența unor asocieri între anumite chemochine și alterarea statusului mental, specifică depresiei.

Chemochinele, chemokinele sau citokinele chemotactice reprezintă, conform studiilor preclinice, un grup de molecule cu rol crucial pentru funcționarea sistemului imun – coordonând leucocitele spre focarul inflamator, și a sistemului nervos de asemenea. Chemokinele repezintă o familie de mediatori pro-inflamatori secundari, produși ca răspuns la mediatorii primari ai inflamației cum sunt de exemplu interleukinele sau fctorul de necroză tumorală.

De-a lungul ultimelor 3 decenii, numeroase dovezi cimentează relația dintre depresie și inflamație, printre care și faptul că:

• 1/3 dintre persoanele cu depresie prezintă valori elevate ale citokinelor inflamatorii în absența unor afecțiuni clinice manifeste;
• afecțiunile inflamatorii sunt frecvent asociate cu rate mai mari de depresie comparativ cu patologiile noninflamatorii;
• până la 40% dintre pacienții tratați cu medicamente pe bază de itokine au dezvoltat depresie clinică;
• valorile bazale ale markerilor inflamatori au fost asociate cu ineficiența tratamentului antidepresiv.

Au fost avute în vedere studii indexate în baza de date Embase (n=3624), PsycINFO (n=1625) și Medline (n=1625), dintre care doar 73 au întrunit criteriile de includere în meta-analiză.

• Liganzii și receptorii chemokinelor sunt exprimați la nivelul sistemului nervos în timpul procesului de dezvoltare și când ajunge la maturitate inclusiv, în condiții de homeostazie sau inflamație. În cadrul acestei meta-analize aceste chemokinele circulante (CCL2, CCL3, CCL4, CCL11, CXCL4, CXCL7 și CXCL8) au prezentat variații semnificative la persoanele care suferă de depresie versus cele care nu au boala.
  
• Nu au fost sugerate diferențe între nivelurile chemokinelor la persoanele ce prezentau co-morbidități fizice, fapt care sugerează că afecțiunile pre-existente ce favorizează inflamația pot masca modificările inflamatorii adiționale asociate cu depresia.
  
• Modificări ale valorilor chemochinelor au fost observate și în rândul persoanelor cu depresie care manifestau tendințe suicidale.

Toate aceste descoperiri indică rolul crucial al chemochinelor în biologia și neurobiologia depresiei.

Deși nu a fost stabilită o relație de cauzalitate între inflamație și depresie, rolul chemokinelor în orchestrarea răspunsul inflamator este un indicator puternic al impactului pe care inflamația îl are asupra sistemului nervos central și implicit asupra comportamentului. Studii suplimentare sunt necesare pentru a identifica mecanismele concrete prin care chemokinele influențează comportamentele specifice depresiei.

Sursa: Springer Nature