Junghiul intercostal - ghidul pacientului

Junghiul intercostal, cunoscut în termeni medicali sub denumirea de „nevralgie intercostală”, este o afecțiune neurologică reprezentată de apariția unei dureri intermitente, de intensitate variabilă, localizată la nivelul cutiei toracice, cu prinderea nervilor intercostali care asigură inervația mușchilor intercostali (motiv pentru care durerea este localizată cu predominanță la nivelul spațiilor intercostale).

Durerea apărută în cadrul nevralgiei intercostale are caracter spasmodic, este intermitentă și poate avea intensități diferite, în funcție de o multitudine de factori, precum factorul declanșator, starea de sănătate a persoanei în cauză, pragul de percepție a stimulilor dureroși, etc. [1], [2]

Cauze și factori de risc

Există o multitudine de afecțiuni sau condiții patologice care pot duce la apariția nevralgiei intercostale. Acestea sunt reprezentate de următoarele aspecte:

• Infecții sau inflamații ale coastelor
• Încordarea sau punerea în tensiune a musculaturii aflată la nivelul cutiei toracice, a spatelui, a membrelor superioare sau/și a umerilor
• Traumatisme toracice sau costale
• Tumori maligne localizate la nivelul toracelui sau a etajului abdominal superior
• Intervenții chirurgicale toracice (prin afectarea nervilor intercostali în timpul procedurii chirurgicale)
• Blocarea sau degenerarea nervului intercostal
• Nevrita intercostală
• Herpes zoster
• Sarcina (prin destinderea cutiei toracice și extensia costelor în timpul dezvoltării fetale). [3], [4], [5]

Semne și simptome clinice

Cea mai importantă manifestare clinică a nevralgiei intercostale este durerea toracică, localizată cu predominanță la nivelul spațiilor intercostale, cu caracter de „junghi”, „spasm” sau „înțepătură” în regiunea intercostală. În majoritatea cazurilor, durerea este localizată de-a lungul toracelui superior, însă pot exista și cazuri în care durerea este localizată la nivelul toracelui posterior, cu iradiere de-a lungul coastelor în regiunea toracică anterioară.

Durerea în junghiul intercostal poate fi intermitentă, de intensități diferite sau continuă, de intensitate constantă.

Durerea poate fi agravată de către efortul fizic intens (precum de ridicarea de greutăți) sau de anumite mișcări precum răsucirea traunchiului, tuse, strănut, aplecarea înainte a trunchiului, plâns, râs.

Durerea poate fi însoțită și de alte manifestări clinice, în funcție de contextul apariției și în funcție de factorul declanșator, precum:

• febră,
• durere localizată la nivelul membrelor superioare, a umerilor sau a spatelui,
• amorțeli,
• parestezii,
• reducerea mobilității umerilor sau a spatelui,
• durere abdominală,
• prurit,
• senzația de presiune în piept,
• spasme musculare involuntare,
• paralizie.

În continuare vom prezenta cele mai frecvente afecțiuni care duc la apariția nevralgiei intercostale și tabloul clinic care le caracterizează:

Infecția sau inflamația coastelor

Infecțiile sau inflamațiile coastelor se caracterizează, din punct de vedere clinic, prin durere localizată la nivelul coastelor, asemănătoare unui junghi toracic, cu iradiere la nivelul toracelui posterior sau în regiunea abdominală, însoțită de eritem local și impotență funcțională dată de imposibilitatea mobilizării toracelui (bolnavul în cauză prezintă o sensibilitate intensă și chiar durere intensă la mobilizarea cutiei toracice).

Tumori toracale

Tumorile maligne localizate la nivelul cutiei toracice pot determina durere în regiunea de localizare a tumorii, cu iradiere în zonele laterale și la nivelul toracelui posterior, accentuată de mișcările respiratorii, strănut, tuse, plâns sau râs, însoțotă de parestezii, amorțeli în zona de iradiere a sindromului dureros și alte manifestări clinice specifice sindromului de compresiune locală.

Nevrita intercostală

Nevrita intercostală reprezintă inflamația nervilor intercostali și se caracterizează din punct de vedere clinic prin junghi intercostal de intensitate variabilă, asemănător „unei înțepături”, localizat la nivelul toracelui anteriorcu caracter spasmodic și iradiere la nivelul toracelui posterior sau de-a lungul coastelor. Această durere se poate accentua în timpul tusei, a strănutului sau în urma realizării unui efort fizic intens și poate fi însoțită de alte manifestări clinice precum durere localizată la nivelul membrelor superioare, a umărului sau la nivelul toracelui posterior, prurit tegumentar, parestezii, reducerea mobilității toracice.

Nevralgia intercostală

Nevralgia intercostală apărută în cadrul herpesului zoster este ascuțită, de intensitate severă, cu caracter intermitent sau continuu, localizată în regiunea de distribuție a nervului intercostal.

Nevralgia intercostală apărută în sarcină se datorează destinderii progresive a cutiei toracice și a coastelor, secundară dezvoltării fetale. Durerea apare la orice mișcare a trunchiului, este agravată de tuse, strănut, mișcări respiratorii, etc. și cedează în repaus sau în urma aplicării locale de analgezice sau antiinflamatoare. La apropiere de termenul nașterii, durerea intercostală poate fi prezentă și în repaus, dobândind un caracter continuu.

Nevralgia intercostală apărută în cadrul traumatismelor toracice este severă, de intensitate crescută, cu o durată mai mare de două săptămâni, accentuată de mișcările respiratorii, tuse, strănut sau efort fizic și care poate fi însoțită de alte manifestări clinice specifice afectării cordului, a splinei, a plămânilor, a valvei aortice sau a căilor respiratorii inferioare. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic. Investigații utile

Diagnosticul de nevralgie intercostală se pune de către medic în urma anamnezei (care trebuie să cuprindă momentul apariției durerii, intensitatea, localizarea și caracterul durerii, manifestări clinice asociate, etc.) și examenului clinic complet al bolnavului (palparea zonei intercostale, care în acest caz trebuie să provoace durere).

În cazul în care există suspiciuni cu privire la diagnosticul clinic de nevralgie intercostală, se recomandă consult de specialitate pentru efectuarea unui examen neurologic complet.

Totodată, se recomandă efectuarea unei serii de investigații, pentru identificarea bolii de fond care a dus la apariția junghiului intercostal. Astfel, se recomandă efectuarea unui examen radiologic de torace cu ultrasunete, unei radiografii toracice simple, a unei tomografii computerizate toracice (CT toracic), a unei ecografii toracice sau a unei rezonanțe magnetice nucleare (RMN). [1], [2]

Tratament

Tratament simptomatic

Tratamentul simptomatic de combatere a nevralgiei intercostale presupune administrarea de analgezice (Algocalmin, Tramadol, etc.), antiinflamatoare nonsteroidiene (Ibuprofen, Paracetamol, etc.), anticoagulante, anticonvulsive și aplicarea locală a pungilor cu gheață, a cremelor pe bază de Lidocaină sau Diclofenac, a plasturilor reumatici sau a unor unguente cu efect analgezic.

În formele severe de nevralgie intercostală se poate apela la injectarea locală a unei substanțe anestezice sau a corticosteroizilor care, datorită acțiunii lor antiinflamatoare și analgezice, reduc inflamația și calmează durerea.

O altă procedură inovativă minim invazivă este terapia cu radiofrecvență pulsată, eficientă în ameliorarea durerilor intense. La această procedură medicală se apelează în formele severe de nevralgie intercostală, fără răspuns la tratamentul simptomatic amintit anterior.

Există și forme de tratament alternativ de combatere a nevralgiei intercostale, precum ședințele de kinetoterapie, terapia de relaxare, terapia cognitiv-comportamentală, acupunctura, etc.

Tratament etiologic

De asemenea, se recomandă tratament etiologic de combatere a bolii de fond care a dus la apariția nevralgiei intercostale.

Astfel, în cazul infecțiilor costale de etiologie bacteriană se recomandă antibioterapie conform antibiogramei. În cazul inflamațiilor costale și a infecțiilor costale de etiologie virală se administrează medicamente antiinflamatoare.

Tratamentul tumorilor maligne localizate la nivelul toracelui sau a etajului abdominal superior presupune chmioterapie, radioterapie și intervenție chirurgicală de extirpare a formațiunii tumorale, administrate secvențial sau concomitent, în funcție de gradul de evoluție a tumorii, tipul histologic al formațiunii tumorale și starea de sănătate a bolnavului (alte afecțiuni cronice asociate, etc.).

În caz de blocare sau degenerare a nervului intercostal se recomandă îndepărtarea structurii nervoase alterate; intervenție chirurgicală care poartă denumirea de neurectomie (îndepărtarea unui segment de nerv sau a unui nerv în totalitate).

Tratamentul nevritei intercostale presupune administrarea de antiinflamatoare sau/și antibiotice, în funcție de natura agentului patogen (bacterie sau virus).

Tratamentul herpesului zoster presupune administrarea medicamentelor antivirale pentru combaterea agentului patogen, a antiinflamatoarelor nonsteroidiene (Ibuprofen, Paracetamol) sau a corticosteroizilor (Prednison) pentru combaterea sindromului inflamator existent și a analgezicelor, pentru combaterea durerii locale. Totodată, se pot administra unguente cu aplicare locală pe bază de antbiotice sau soluții keratolitice.

În cazul încordării puternice sau a punerii sub tensiune a musculaturii aflate la nivelul toracelui, a umerilor sau a membrelor superioare, se pot administra medicamente miorelaxante (precum Clarzoxazon, Dysport, Lioresal, Esmeron, Mivacron, Lysthenon, Mydocalm, etc.), antiinflamatoare (Ibuprofen, Paracetamol, etc.) sau analgezice cu aplicare locală sau cu administrare orală (Algocalmin, etc.). [1], [2], [3], [4], [5]