Interacțiunea și dezvoltarea copiilor

În perioada copilăriei are loc o dezvoltare dramatică ce cuprinde schimbări biologice, fiziologice, psihologice și sociale. La vârsta de aproximativ 12 ani, copiii deja au deprins principalele abilități de viață – de a merge, de a vorbi, de a se îngriji de ei înșiși și de a înțelege lumea din jurul lor. Cercetările efectuate arată că familia, școala, colegii, mass-media și noua tehnologie sunt principalii agenți de socializare și, în același timp, de învățare, însă toți acești agenți depind de nivelul de dezvoltare al copilului și de preferințele lui. [1]

Interacțiunea joacă un foarte important rol în dezvoltarea socială a copiilor. În cadrul procesului de dezvoltare socială și, în special prin interacțiune, copiii își descoperă abilitățile, învață să înțeleagă motivațiile și consecințele comportamentului și ajung să înțeleagă relațiile umane în lumea socială. Factorii-cheie din cadrul dezvoltării sociale includ abilitatea de a observa și alte perspective decât cele proprii, de a face judecăți morale și de a demonstra competențele sociale de bază. Până la vârsta de aproximativ 7 ani, interacțiunile copiilor cu familia, colegii, școala, micile comunități din orașul natal și cu mass-media dețin un rol semnificativ în dezvoltarea competențelor sociale și interpersonale. [1]

Principalele forme de interacțiune care pot susține pozitiv dezvoltarea armonioasă și sănătoasă a copiiilor sunt jocurile, structura complexă școlară, activitățile de acasă, interacțiunile sociale și noile produse ale mediei.

Rolul jocului în dezvoltarea copilului

În ciuda numeroaselor avantaje, foarte puțină atenție se acordă valorilor psihologice și sociologice ale jocului. Cercetările efectuate în domeniul educației, psihologiei și antropologiei sugerează că jocul este un puternic mediator pentru învățare pe tot parcursul vieții. [2]

Joaca este un concept greu de definit. Oamenii au tendința de a defini jocul ca opus al muncii, dar este o presupunere înșelătoare. Însă, opusul muncii este timpul liber și uneori, munca, prin potențialul ei, poate fi considerată tot un joc. De cele mai multe ori, se consideră că munca este respectabilă, dar jocul nu. O altă concepție greșită este că jocul ar fi ușor. Dimpotrivă, și adulții se angajează în activități dificile și provocatoare precum sport, hobby-uri, șah. De asemenea, joaca pentru copii este o activitate deliberată care cere implicare, angajament și efort. Tot o concepție greșită este și că joacă ar fi neimportantă și irelevantă pentru procesul învățării. [2]

Cele mai multe oportunități de interacțiune socială apar în timpul jocului, mai ales în cazul copiilor de vârstă mică. Jocul este practic obligatoriu pentru copiii care trebuie să deprindă abilități sociale adecvate. De asemenea, trebuie încurajată joaca între copiii sănătoși și cei care prezintă un handicap și trebuie susținută formarea prieteniilor. Aceste prietenii vor ajuta copiii sănătoși să își formeze o opinie pozitivă și o atitudine blândă față de copiii cu dizabilități. La rândul lor, copiii cu dizabilități au oportunitatea de a învăța aptitudini sociale adecvate vârstei. [3]

Deși este evident la nivel tacit, devine greu să exprimăm ce înseamnă joaca în termeni concreți. În general, jocului i se atribuie patru trăsături importante:

• Este, de obicei, voluntar
• Este motivant, plăcut și nu depinde de recompense externe
• Implică un anumit nivel de angajament, de obicei fizic
• Este diferit de alte tipuri de comportamente [2]

Teoriile actuale de joc sunt organizate în jurul a patru teme: jocul ca progres, jocul în calitate de putere, jocul în calitate de fantezie și jocul în sine.

• Jocul ca progres presupune învățarea unui lucru util și este un mijloc prin care sunt îmbunătățite nevoile psihologice și sociale. Aproape întotdeauna, acest tip de joc a fost descris ca un mecanism important prin care un copil devine adult, sugerând o distincție clară între joaca pentru adult și joaca pentru copii.
• Jocul în calitate de putere se referă la competiții în care sunt declarați câștigătorii și învinșii. Spre deosebire de jocul ca progres, jocul în calitate de putere este o formă de joacă pentru adulți.
• Jocul în calitate de fantezie are rolul de a elibera mintea și de a angaja copilul în gândire creativă, de a-l orienta spre imaginație.
• Jocul în sine presupune obținerea unor experiențe optime de viață. Se apreciază calitatea experienței și nu alte rezultate secundare precum învățarea unui lucru nou. [2]

Pe parcursul timpului, filozofia referitoare la joacă a suferit modificări. Pe de o parte, jocul a fost considerat un mijloc prin care copilul devine implicat, rezolvă probleme și își consolidează cunoștințele, iar pe de altă parte, jocul a fost considerat o diversiune risipitoare de la studii. Cel mai important lucru este ca prin joc să se obțină rezultate educaționale. Printre beneficiile jocului pe termen lung se numără:

• Dezvoltarea intelectuală
• Dezvoltarea socială
• Performanțe și competențe îmbunătățite [2]

De asemenea, jocul se bazează pe funcțiile cognitive, sociale și culturale, toate fiind deosebit de importante în procesul de echilibru. Jocul mai este considerat o strategie de asimilare și imitare. De exemplu, atunci când un copil trebuie să înteleagă de ce sunt importante manierele în timpul mesei, el își va imagina și va imita la masă jocul cu păpușile și cu jucăriile care imită mâncarea. O astfel de imitație este felul copilului de a construi lumea reală, iar în timp, va asimila noi reguli precum ținerea unui toast la ocazii deosebite sau oferirea unor lucruri precum sarea sau furculița pentru salată. [2]

Jocul și procesul de imitare sunt strategii naturale pe care copiii le stăpânesc cel mai bine, iar pe parcursul vieții, aceste strategii vor ajuta la acomodare și la asimilare. Adulții tind să subestimeze complexitatea jocurilor pentru copii, însă joaca solicită gândire critică extinsă și abilități de rezolvare a problemelor. [2]

Interacțiunea acasă – Implicarea părinților în efectuarea temelor

Prin intermediul temelor, părinții devin adesea implicați în educația copiilor. Temele reprezintă un puternic instrument prin care părinții află ce lucruri noi copiii lor învață la școală, oferă un subiect de discuție referitor la ce se întamplă la școală și oferă cadrelor didactice posibilitatea de a afla nivelul de învățare și dezvoltare al copiilor. [4]

Părinții decid să se implice în efectuarea temelor deoarece consideră că ar trebui să se implice, cred că implicarea lor va face o diferență pozitivă în procesul de învățare al copilului și percep că această atitudine este recomandată de către personalul școlii.

Acasă, se pot crea o serie de structuri care să sprijine procesul de învățare al copiilor, structuri care depind în mare parte de:

• nevoile copilului
• nivelul său de dezvoltare
• caracterul său
• ideile părinților

Astfel, un copil de 7 ani ar putea avea nevoie de organizare și structurare a temelor, de prioritizare, un copil de 13 ani ar putea avea nevoie de mai multă autonomie, copiii mai distrași au nevoie de mai mult sprijin în timp ce copiii cărora le place să lucreze independent vor avea nevoie de mai puțin sprijin parental. [4]

Cum poate deveni interactiv programul de efectuare a temelor?

• Copiii beneficiază de pe urma răspunsurilor și reacțiilor pozitive ale părinților și cadrelor didactice referitoare la performanțele lor. Cu cât feedback-ul părinților este mai solid și argumentat, cu atât mai puternic este impactul asupra copiilor, asupra capacității sale de învățare și, în cele din urmă, asupra eficienței copiilor.
• Părinții pot influența motivația copiilor privind efectuarea temelor oferind complimente sincere sau sugestii clare atunci când performanța este destul de slabă.
• De asemenea, părinții pot întări încrederea de sine a copiilor spunându-le că sunt în stare să rezolve o anumită temă pe baza unor lecții învățate anterior. Doar asigurând copiii că sunt în măsură să efectueze o sarcină mai dificilă reprezintă un impuls încurajator.
• Profesorii și alți adulți din preajma copiilor pot oferi feedback de mare ajutor pentru motivația acestora. Pauzele și activitățile relaxante după efectuarea temelor se dovedesc a fi eficiente.
• Temele pentru acasă creează oportunități de interacțiune între părinți și copiii, dar și între părinți și profesori – aspect care consolidează performanța copiilor. [4]

Implicarea eficientă a părinților în efectuarea temelor alături de copii conduce la o atitudine pozitivă din partea copiilor privind educația, rolul temelor pentru acasă, competența personală și eficiența și controlul propriu asupra rezultatelor învățării.

Totodată, sprijinul parental va determina copilul să:

• își stabiliească noi obiective
• fie organizat
• își dezvolte abilitatea de planificare
• fie persistent în fața dificultăților. [4]

Interacțiunea la școală

Prin intermediul expertizei, cunoștințelor dobândite și a unor puternice strategii de instruire, cadrele didactice pot răspunde adecvat nevoilor copiilor. Profesorii pot dezvolta o programă școlară care să includă jocuri, exerciții, concursuri, proiecte, portofolii și astfel, în plus față de competențele academice, ei pot dezvolta și alte laturi ale copiilor, ca de exemplu:

• alfabetizare tehnologică
• abilități de comunicare
• sensibilitate estetică
• gândire critică și creativă
• raționament
• căutarea soluțiilor
• responsabilitate socială, civică și de mediu
• tărie de caracter
• competențe culturale [5]

Profesorii împreună cu părinții trebuie să se asigură că elevii obțin și mențin un nivel ridicat de competență și de realizări academice și că dobândesc abilități socioculturale și multiculturale. De asemenea, cadrele didactice trebuie să pregătească copiii pentru învățământul superior, să-i adapteze la cererile secolului XXI, să le ofere un nivel ridicat de motivație, de încredere și de siguranță de sine. [5]

Pentru ca elevii să manifeste interes pentru școală și să se implice în mod semnificativ, programele didactice trebuie să fie interactive, plăcute și foarte bine structurate. Orele petrecute la școală pot fi interactive prin:

• Angajarea copiilor într-o varietate de experiențe active – individuale, pe grup – care să necesite concentrare, atenție și care să provoace gândirea
• Exprimarea gândurilor în cuvinte – oral sau în scris – cu scopul de a organiza și clarifica gândirea, dar și pentru a determina elevul să se confrunte cu lipsa unei eventuale neînțelegeri
• Utilizarea unor experiențe concrete din viața reală care contectează copiii la rutina lor zilnică
• Crearea unor produse reale, autentice care expun înțelegerea conceptuală a întregului prin utilizarea și încorporarea pieselor
• Asocierea conceptelor complexe cu abilitățile practice care ajută la aprofundarea conținutului
• Cântărirea valorilor și normelor personale/de grup în raport cu implicațiile etice a celor studiate

Pe lângă vorbire, conținut și abilitățile de procesare a informației, profesorii trebuie să dezvolte o serie de abilități sociale care sunt importante atât pentru a dobândi un nivel ridicat de vorbire, dar și competență academică. Abilitățile sociale sunt bazate pe cultură și pot fi învățate, ajutând astfel la dezvoltarea compentenței culturale. [5]

În general, abilitățile sociale pot fi clasificate în trei ramuri principale:

• De grup – comportamente care implică adaptarea copilului la un grup unde poate învăța eficient, fără perturbări sau distracție.
• De camaraderie - ajută copiii să contruiască încredere și stimă atât în ei înșiși cât și față de cei cu care învață. Aceste aptitudini ajută la crearea unui sentiment de apartenență și sprijină funcționarea stabilă a unui grup.
• De lucru – comportamente referitoare la sarcinile necesare gestionării procesului de învățare. Aceste abilități pot varia de la gândirea critică până la un nivel superior de gândire care ajută la înțelegerea și aprofundarea informațiilor. Pentru a dezvolta abilitățile de lucru, cadrele didactice pot apela la tehnici care stârnesc curiozitatea copiilor, care îi determină să cerceteze, să observe, să reflecteze asupra observațiilor, să formuleze întrebări, să emită idei și ipoteze. În cele din urmă, aceste tehnici implică copiii într-un proces de descoperire. [5]

Un program școlar complex și interactiv va angaja copiii în activități de explorare, îi va ajuta să se concentreze, le va menține o direcție productivă și le va oferi suficientă libertate pentru a compara idei și pentru a face descoperiri personale de învățare. Totodată, printre alte activități interactive care se dovedesc a fi eficiente și favorabile dezvoltării copiilor se numără și temele pentru acasă, serbările și crearea unui jurnal.

Temele pentru acasă oferă mai multe avantaje, cele mai importante fiind:

• Învățarea activă și interactivă
• Contexte sociale diferite pentru diverse utilizări ale limbajului
• Utilizarea unei exprimări funcționale și autentice
• Alipirea noilor cunoștințe la cele vechi
• Integrarea naturală a altor discipline
• Investigație critică care stimulează reflecția și dialogul [4] [5]

Pe de altă parte, jurnalul interactiv oferă copiilor oportunitatea de a:

• Învăța că scrisul este tot o formă de comunicare
• Experimenta ce înseamnă proprietatea și lucrul propriu
• Dezvolta fluența în contexte semnificative
• Utiliza abilitățile deja deprinse și lecțiile învățate
• Scrie zilnic și de a primi feedback din partea părinților sau profesorilor
• Dezvolta o relație personală apropriată prin scris
• Câștiga încredere în sine prin asumarea unor riscuri
• Alege propriile subiecte demne de a fi scrise în jurnal
• Experimenta cu diverse specii literare precum poezia, scrisoarea, versuri, cântece
• Experimenta cu o limbă străină. [5]

În ceea ce privește serbările și ceremoniile, este important ca profesorii să implice copiii în activități de sărbătorire a succeselor și eforturilor depuse de-a lungul timpului. De asemenea, este importantă recunoașterea meritelor și a contribuțiilor copiilor, potențialul lor de devenire. Prin intermediul acestor ocazii festive, cadrele didactice pot insufla copiilor noi viziuni, ideea unei alte lumi, noi posibilități și comportamente de a fi, de a gândi și de a acționa. [5]

Importanța interacțiunilor sociale pentru dezvoltarea copilului

Interacțiunile sociale sunt importante pentru dezvoltarea tuturor copiilor. Prin intermediul interacțiunilor sociale, copiii încep să stabilească un sentiment de „sine” și învață ce așteptări au ceilalți de la ei. [3]

Deși interacțiunile sociale pentru copiii mici apar, în primul rând, în cadrul familiei, pe parcursul creșterii și dezvoltării, copiii vor deveni tot mai interesați să se joace și să interacționeze și cu alți copii. Când se joacă unii cu ceilalți, copiii deprind:

• comportamente sociale adecvate precum a împărți, a coopera și a respeca proprietatea cuiva.
• Abilități motorii, cognitive și de comunicare. [3]

Pe parcursul creșterii, copiii care învață abilități sociale adecvate manifestă o mai mare încredere în sine și o dorință accentuată de a interacționa în mediul în care trăiesc. De asemenea, interacțiunile sociale susțin dezvoltarea în primii ani de viață, dar totodată pot avea un impact pozitiv în viitor, mai ales în cazul copiilor cu dizabilități. Capacitatea de a interacționa în manieră competentă este o abilitate necesară pe parcursul vieții și poate afecta viitoarele oportunități educaționale și profesionale. [3]

Este necesară asistarea copiilor mici care suferă de un handicap să învețe prin interacțiuni sociale pozitive cu copii sănătoși, aspect care îi va ajuta să deprindă abilități benefice pentru viața lor.

Interacțiunea socială poate fi promovată în mai multe feluri:

• Copiii sănătoși trebuie încurajați să interacționeze și să se joace cu copiii care prezintă dizabilități. Interacțiunea și joacă oferă astfel și oportunități educaționale.
• Cadrele didactice și părinții nu trebuie doar să încurajeze copiii să se joace împreună, ci totodată trebuie să îi laude. Totuși, prea multă atenție și intervenții din partea lor poate interfera cu interacțiunea copiilor. În anumite situații, mai ales cele care prezintă siguranță, adulții pot să se retragă din joaca copiilor.
• Părinții și profesorii pot învăța copiii să dialogheze, să formuleze întrebări, să împartă jucării, să-și exprime afecțiunea și să ajute.
• Controlarea tendințelor comportamentale agresive ajută la formarea prieteniilor.
• Organizarea unor activități în mici grupuri care necesită cooperare și schimb motivează comportamentul interactiv social.
• Oferirea unor jucării cu care se pot juca atât copiii sănătoși cât și cei care suferă de un handicap. Limitarea numărului de jucării și impunerea jocului într-un spațiu restrâns va determina copiii să se implice în același joc, încurajând astfel interacțiunea socială. [3]

Mass-media și tehnologia modernă – cum afectează dezvoltarea și comportamentul copiilor?

În general, cercetătorii în mass-media susțin că noua tehnologie favorizează dezvoltarea și comportamentul copiilor prin deschiderea unor noi lumi, în timp ce adversarii noilor media evidențiază faptul că mass-media poate înlocui viața reală, perturbează procesul învățării principiilor etice, subminează moralitatea copiilor și îi determină să se angajeze în comportamente sexuale și criminale. [6]

• Inițial, filmele erau considerate o formă interactivă de divertisment, o nouă forță socială, un mijloc de educație și o resursă pentru religie. Între timp, filmele au fost etichetate ca fiind imorale, periculoase, dezvăluind copiilor scene de violență, de dramă sau de dezmăț. S-a susținut și în continuare se susține că filmele sunt cauza criminalității, delicvenței și abaterilor sexuale în rândul adolescenților. Cercetările conduse de psihologi, sociologi, educatori oferă o aprofundare asupra efectelor pe care filmele le au asupra dezvoltării copiilor, incluzând problemele de somn, atitudini și comportament orientat spre violență și agresivitate. Studiile concluzioneză că aceste efecte depind de vârsta copilului, sexul său, predispoziții, percepții, mediul social, experiențele din trecut și, în mare măsură, depind de influența parentală. [6]
• 
  Cercetările efectuate asupra obiceiurilor copiilor de a asculta radio au dezvăluit o gamă largă de efecte, inclusiv reacții emoționale, capacitatea de a distinge între realitate și fantezie, performanță școlară și răspunsuri la publicitate. Aceste cercetări au arătat că utilizarea radioului poate avea un puternic impact asupra copiilor, însă alți factori precum mediul din familie și nivelul de dezvoltare pot modifica impactul. [6]
• 
  Disponibilitatea televiziunii a fost asociată cu dezvoltarea întârziată a abilităților verbale ale copiilor, dar și cu un efort mult mai mare de a răspunde sarcinilor academice. Pe de altă parte, anumite studii arată că cei care au văzut mai multe desene animate și programe orientate spre acțiune sunt mai impulsivi și mai analitici, în timp ce copiii care au vizionat alte programe și-au îmbunătățit abilitățile cognitive și performanța academică. Ca și în cazul filmelor și al radioului, părinții dețin un rol vital. [6]

Controversele și cercetările efectuate asupra valului de tehnologie, de la filme, la radio, la televiziune concluzionează că este important cum este folosită tehnologia, pe ce perioadă de timp și mai ales atenționează ca tehnologia afectează viața, atitudinea, valorile și conduita morală a copiilor. Societatea se bazează pe părinți că își vor proteja copiii de efectele potențial nocive ale tehnologiei. [6]

Utilizarea calculatorului poate contribui la percepția copiilor și le poate afecta socializarea în multe feluri, atât acasă cât și la școală. În mediul școlar, computerele susțin interacțiunea în grup și cooperararea. Numeroase studii au arătat că computerele pot facilita interacțiunile, cooperarea, formarea prieteniilor și jocurile constructive de grup. [1] [8]

În încăperi precum sălile de calculatoare din școli, copiii schimbă idei, jocuri și leagă prietenii. Experiențele acumulate datorită utilizării computerului îi ajută pe copii să câștige statut social printre colegii lor și totodată, le sporește stima de sine. [1] [9]

La domiciliu, plasarea computerului joacă un rol destul de important pentru că determină alături de cine copilul va utiliza tehnologia. Numeroase familii plasează computerul în dormitorul copiilor și nu într-o zonă comună a casei și astfel utilizarea computerului poate conduce la izolare. Tipul de activități în care se implică copiii atunci când folosesc tehnologia sunt de asemenea importante. Studiile sugerează că utilizarea Internetului acasă poate conduce la singurătate și depresie. Din altă perspectivă, email-urile și chat-urile au schimbat modul de comunicare, iar utilizarea computerului și jocurile video reprezintă un subiect de discuție și o oportunitate de interacțiune în rândul copiilor din ziua de azi. [8] [9]

Pe măsură ce interesele, înțelegerea și utilizarea mediei se dezvoltă, pe atât se dezvoltă și abilitățile de gândire logică și cognitivă. Întrucât noile media implică și mai mult potențial pentru interacțiune, promite și o îmbogățire a procesului de învățare. [1] [7]
Printre beneficiile utilizării computerelor se numără:

• Beneficii educaționale prin folosirea unui software interactiv
• Nivelul ridicat de pricepere în domeniul tehnologiei
• Cooperare între utilizatori
• Creșterea abilităților de rezolvare a problemelor
• Creșterea capacității de monitorizare a propriei înțelegeri
• Dezvoltă o gândire de nivel superior ceea ce conduce la performanțe academice în domeniul matematicii [1] [7] [8]

Există și îngrijorări referitoare la utilizarea computerului, principala fiind expunerea la conținut inadecvat – publicitate, sex, violență. Odată cu apariția noii media, această îngrijorare s-a accentuat, în mare parte, datorită potențialului de interacțiune prin jocuri video sau utilizând opțiunile de comunicare pe Internet. [1] [8]

Interesul public asupra Internetului și mediului online se axează pe două aspecte-cheie:

• Posibilitatea accesării conținutului inacceptabil, inclusiv sex, violență, ură
• Posibilitatea interacționării cu străini și pedofili în mediul online
• Dificultatea de a diferenția între realitate și fantezie [1]

Studiile efectuate asupra efectelor noii media asupra copiilor sugerează beneficiile și aspectele pozitive ale utilizării computerului, dar în același timp atenționează cu privire la crimele sexuale comise prin intermediul Internetului, pornografie, pedofilie și invadarea intimității. [1] [9]

În general, sarcina de a proteja copiii de efectele negative ale utilizării computerului aparține părinților. Monitorizarea, utilizarea, filtrelor, căutarea unor site-uri Web sigure și adecvate reprezintă soluții personale și private cu ajutorul cărora părinții își pot apăra copiii de potențialul nociv al computerului. [8] [9]

Literatura digitală interactivă

Materialele electronice de învățare precum cărțile sunt considerate a fi interactive și dețin funcții de adaptare pentru a stimula motivația copilului și pentru a spori capacitatea de învățare. Cărțile digitale sunt utilizate cu ajutorul unui stilou care indică pagina și produce sunete repetate, diferite care facilitează învățarea. [10]

Studiile efectuate arată că există patru factori care joacă un rol important în motivarea copilului de a citi. Acești factori includ:

• Abilitatea de a capta atenția copilului
• Furnizarea bucuriei
• Joacă, spirit ludic
• Sentiment de participare [10]

Spre deosebire de cărțile tradiționale, cele digitale sunt semnificativ mai eficiente în captarea și menținerea atenției copilului și stimulează interesul pentru lectură. Funcțiile audio și vizuale ale cărților digitale oferă bucurie și interacțiune și astfel copilul simte că face parte din poveste.

Pe măsură ce crește, copilul acordă mai multă atenție sunetelor și imaginilor. Răspunsurile și reacțiile copiilor la noile informații cât și abilitățile verbale nu sunt asociate doar cu ceea ce învață din cărți întrucât performanța lor depășește cu mult înțelegerea poveștii în sine.

Factorul-cheie prin care puteți determina un copil să citească este să faceți lectura plăcută și astfel:

• copilul va fi motivat să citească
• va manifesta un entuziasm accentuat
• ulterior, va formula întrebări și își va exprima propriile preferințe.

Copiii își folosesc toate simțurile pentru a explora noi lucruri care le atrage atenția și care le încânta simțul vizual și auditiv. Tocmai de aceea, interesul pentru lectură poate fi stimulat folosindu-ne de simțuri. Totuși, expunerea copilului la prea multe cărți digitale îi va reduce treptat atenția, va cauza anxietate și lipsă de concentrare, copilul fiind tentat să treacă peste partea narativă și să ajungă direct la jocuri. Pe de altă parte, jocurile bazate pe imaginile din cărți ajută copilul să înțeleagă firul poveștii, îi îmbunătățește abilitatea de înțelegere și aprofundare și îi îmbăgățește experiența de învățare. [10]

Copiii nu se nasc cu o pasiune nativă pentru lectură ci este nevoie de stimulare, de timp, de răbadare și de anumiți catalizatori pentru a dezvolta această pasiune. În comparație cu cărțile tradiționale, cele electronice reprezintă un concept unic care combină povestea cu caracteristicile unei cărți audio.

Astfel, cărțile digitale dețin un impact uimitor asupra dezvoltării copilului prin:

• Stimularea simțurilor vizual și auditiv
• Furnizarea jocurilor interactive, a imaginilor colorate, a sunetelor plăcute
• Stimularea interesului pentru lectură
• Furnizarea acțiunilor interactive
• Captarea atenției
• Oferă bucurie, recreație
• Sentiment de implicare, de participare în poveste [10]

Ținând cont de toți acești factori pe care îi deține o carte digitală, este lesne de înțeles de ce copiii sunt mai atrași de cărțile electronice și nu de cele tradiționale. De asemenea, acești factori prezenți într-o carte digitală ajută la cultivarea copilului, îi dezvoltă abilitățile sociale și îi îmbunătățește performanța academică. [10]

Percepția mamelor asupra influenței mediei interactive – mituri despre tehnologia modernă

Numeroase studii au evidențiat implicațiile mediei interactive asupra dezvoltării sociale și cognitive ale copiilor. Părinții și profesorii se tem de efectele negative ale mediei interactive, în special jocurile video, considerând că jocurile vor transforma copiii în persoane izolate, agresive, violente și nesănătoase. Expunerea la conținut violent este asociată cu gânduri și comportamente agresive. Cei mai vulnerabili se dovedesc a fi copiii care deja au trăsături native agresive. Părinții a căror copii manifestă un comportament violent trebuie să fie prudenți în privința jocurilor video. [11]

Printre principalele preocupări ale mamelor se numără:

• Ele doresc ca computerul să fie utilizat de copil în scop educativ, nu pentru jocuri. Totodată, media pune la dispoziție numeroase activități cu potențial pozitiv și pro-social care solicită implicarea activă a copiilor
• Mamele trebuie să se asigure că valorifică cele mai bune opțiuni ale media pentru dezvoltarea copilului. Tehnologia media interactivă oferă posibilități de comunicare, informare, divertisment și rezvolare a problemelor.
• Mamele se tem de efectele nocive ale utilizării computerului asupra sănătății copilului și ca atare se asigură ca este bine hrănit și beneficiază de o creștere adecvată astfel încât copilul să nu devină o rușine pentru familie.
• Tehnologia media interacționează cu celelalte activități ale copiilor, aceștia utilizând computerul mai ales în timpul liber. Părinții consideră că media este un agent negativ de educare întrucât expune copilul la scene violente și agresive.
• Pentru a evita proliferarea tehnologiei media, mamele impun restricții cu privire la utilizarea computerului, a Internetului, a jocurilor. [11]

Pe parcursul timpului, s-au dezvoltat numeroase mituri referitoare la experiența copiilor cu utilizarea tehnologiei. Cele mai circulate și populare mituri includ:

• Copilăria nu trebuie amestecată cu tehnologia. Cei care consideră că copilăria ar trebui să fie o perioadă de joacă și inocență, învinuiesc tehnologia pentru lipsa abilităților sociale ale copiilor, a dezvoltării emoționale, a lipsei de interes pentru carte și lectură. Acest aspect este adevărat doar în cazul în care lipsește influența și supravegherea parentală. În cazuri rare, chiar copiii sunt cei care nu manifestă interes pentru produsele noii media. [12]
• Copiii dețin abilități digitale native. Copiii se nasc într-o eră digitală, ca atare dețin puține informații despre tradițional ori chiar deloc. În timp ce unii copiii demonstrează o impresionantă facilitate în utilizarea tehnologiei, alții se simt copleșiți, ca atare nu sunt nativ digitali. De asemenea, pot întâmpina dificultăți în utilizarea opțiunilor mediei, a interfețelor grafice, și sunt timizi în fața unor produse media mai extravagante precum console sau laptopuri fabricate doar pentru jocuri. [12]
• Tehnologia împiedică integrarea socială. Însă, studiile au arătat că tehnologia devine un subiect de conversație și dialog, un agent de facilitare a integrării în societate. Atât timp cât părinții și alți adulți manifestă curiozitate despre felul copilului de a-și petrece timpul, media, inclusiv filmele, jocurile, opțiunile tehnologiei în mediul online pot incita la dialog, la experiențe împărtășite, stimulează formularea întrebărilor, imaginația și răspunsurile. Mai mult, media actuală facilitează comunicarea la distanță și astfel copiii pot deveni preocupați de situații care, în mod normal, ar stârni interes mai tîrziu. Cu ajutorul părinților, tehnologia modernă poate deschide noi lumi, noi posibilități de comunicare care depășesc noțiunile de timp și distanță, îmbunătățind abilitățile de comunicare ale copilului. [11] [12]
• Tehnologia domină viața copiilor. Tehnologia nu are posibilitatea de a domina viața copilului pentru că există și alte activități pe care copilul trebuie să le împlinească precum școala, orele de masă, orele de somn. Studiile arată că nici în timpul liber, tehnologia nu acaparează viața copiilor, dar acest aspect depinde de programul pe care părinții îl inițiază, program care poate include joacă, sarcini ușoare care pot fi împlinite de către copii, vizite la rude și prieteni, cumpărături, plimbări și totodată, copiii pot ajuta la pregătirea mesei. [12]
• Dacă este interactiv trebuie să fie și educativ. Tehnologia interactivă nu garantează un produs educativ. Pentru ca un copil să dobândească lecții educative prin utilizarea tehnologiei, trebuie să fie interesat de opțiunile mediei, să manifeste răbdare în utilizarea ei, să beneficieze de sprijin parental. Interactivitatea poate fi un impediment dacă copilul nu înțelege ce trebuie să facă ori îi lipsesc abilitățile motorii pentru a obține rezultatul scontat. [11] [12]
• Copilul trebuie să fie familiarizat cu noua tehnologie pentru a se descurca în viitor. Numeroase familii achiziționează un calculator pentru copii, considerând că îl va ajuta pe viitor. Dacă la școală învață pe calculator, și acasă este bine să dețină unul. Totuși, cu sau fără tehnologie, educația copilului depinde de cunoștințele sale și de identificarea abilităților pe care le are. Pentru a beneficia de un viitor bun și fără griji, copilul nu trebuie să fie familiarizat cu tehnologia pentru că peste 20 de ani, copilul va fi adult, va fi necesar să se angajeze, iar atunci tehnologia va fi alta. La fel cum tehnologia este schimbătoare, și copiii trebuie să manifeste ușurință în a se adapta. [12]

Sfaturi pentru părinți

Televiziunea, jocurile video interactive și Internetul pot fi o sursă de educație și divertisment pentru copii. Însă, toate aceste opțiuni pot avea și efecte secundare nesănătose. De aceea, este înțelept să monitorizați și să limitați accesul copiilor la TV, computer, Internet și jocuri. Totodată, media și noua tehnologie trebuie îmbinate și cu alte tipuri de activități precum lectura, joaca alături de prieteni, sport – activități care contribuie la dezvoltarea sănătoasă și armonioasă a copilului.

Modalitățile practice prin care puteți susține dezvoltarea copiilor includ:

• Limitați perioada de timp în care copilul are acces la televizor. Plasați în cameră jucării, cărți, reviste pentru copii și alte obiecte care ar putea să determine copilul să se implice și în alte activități, nu doar să se uite la TV.
• Nu plasați televizorul în camera copiilor.
• Închideți televizorul în timpul mesei și în timpul efectuării temelor.
• Învățați copii că televizorul este o recompensă pe care trebuie să o câștige, nu un drept al lor. Vizionarea la TV este posibilă doar după efectuarea temelor sau după împlinirea altor sarcini.
• Oferiți un bun exemplu și limitați-vă și voi timpul la TV.
• Verificați programele TV și alegeți emisiuni, documentare care pot fi vizionate de toți membrii familiei.
• Urmăriți programele înainte de a permite copiilor să se uite la TV.
• Folosiți ratingul pus la dispoziție de producătorii de programe TV. Rating-urile sunt grupate pe vârste și apar pe ecranul televizorului, înainte de începerea programului.
• Discutați cu copiii despre ce au văzut la TV și împărtășiți propriile păreri. Folosiți-vă de televizor pentru a explica copilului situații confuze și pentru a vă exprima opiniile despre diferite subiecte precum sex, droguri, dragoste, alcool, țigări, muncă, comportament, viață de familie.
• Organizați un program distractiv care poate înlocui televizorul. Posibilitățile sunt nelimitate și pot include jocuri, activități fizice, lectură, plimbări, vizite.
• Folosiți rating-ul și în cazul jocurilor video. Rating-ul trebuie să includă violența, limbajul licențios, teme sexuale și alt conținut care poate fi necorespunzător pentru copii.
• Vizualizați jocul pentru a înțelege despre ce e vorba și dacă aveți timp, jucați-vă împreună cu copilul. Este foarte posibil ca rating-ul jocului să nu corespundă cu ideea personală despre conținut adecvat.
• Monitorizați cum jocurile afectează dispoziția copilului. Dacă pare mai agresiv după ce s-a jucat, discutați împreună despre joc și explicați-i cum violența pretinsă în joc poate fi diferită de situațiile care au loc în lumea reală.
• Plasați computerul într-o zonă comună a casei, unde puteți supraveghea copilul. Evitați plasarea calculatorului în dormitorul copilului.
• Împărțiți un cont de e-mail cu copilul pentru a vedea de la cine primește email-uri și cui trimite email-uri.
• Verificați, cenzurați și monitorizați toate activitățile în care copilul se implică atunci când utilizează computerul.
• Educați copilul în privința siguranței Internetului și atenționați-l să nu își dezvăluie informații personale precum adresă, număr de telefon, numele școlii.
• Petreceți timp împreună în mediul online.
• Monitorizați activitatea specifică chat-ului.
• Expuneți copilul la opțiuni media care îi susțin dezvoltarea, cultivarea și educația.
• Folosiți-vă de tehnologia de filtrare pusă la dispoziție de furnizorii de Internet pentru a interzice accesul copiilor la întreaga lume online. [11] [13]

Părinții trebuie să înțeleagă că absența interacțiunii în viața copiilor ar conduce la izolare, depresie, abilități modeste de socializare și la performanțe slabe. Totodată, interacțiunea, în special cea deținută de tehnologia modernă și media actuală, prezintă riscuri care pot amenința caracterul copilului. Este dificil de separat efectele nocive de beneficiile interacțiunii moderne, iar evitarea riscurilor poate însemna și evitarea potențialelor beneficii.