Homeopatie

Homeopatia este un tip de medicină alternativă care propune un tratament al bolii bazat pe un agent diluat și potențat, care se presupune că la un subiect sănătos ar produce aceleași simptome cu ale unei boli manifeste.

Acest principiu a fost notat de Hipocrate, care a considerat că anumite plante medicinale administrate în doze mici și foarte mici tind să reproducă aceleași simptome care apar atunci când sunt administrate în doze toxice.

Tratamentul homeopatic constă în a administra unui bolnav o cantitate foarte mică de substanță activă, care a fost în prealabil foarte diluată, considerându-se că această cantitate infimă poate avea efecte terapeutice.
Homeopatia, deși foarte populară datorită interesului tot mai ridicat al oamenilor față de remediile așa-zis naturale, este un subiect extrem de controversat, foarte criticat de comunitatea științifică. Aflați aici care sunt argumentele pro și contra utilizării homeopatiei.

Istoric

Adevăratul părinte al homeopatiei este considerat medicul german Christian Samuel Hahnemann (1755-1843), care în practica sa a ajuns la concluzia că dozele mari dintr-un remediu agravează condiția bolnavului și a început să experimenteze cu cantitați din ce în ce mai mici de remedii apte să producă vindecarea. Din punctul său de vedere, doze înalt diluate de substanță activă, potențată (scuturată de mai multe ori), sunt capabile să producă vindecarea rapid.

Formula „magică” pe care a creat-o și care este folosită în linii mari și astăzi, deși nu este susținută de principiile fizicii și ale chimiei este următoarea: luând de exemplu o picătură din tinctura mamă, adăugând 99 de picături de diluant (apă distilată sau alcool) și scuturând-o de un anumit număr de ori, se obține o primă potență centesimală. Dacă din această diluție potențată se ia o picătură și se adaugă alte 99 picături de diluant, se obține a doua diluție centesimală. În acest mod Hahnemann a ajuns până la a 30-a diluție, continuând mai târziu să experimenteze cu diluții mai mari care să ducă la obținerea vindecării.

Hahnemann a început să experimenteze pe sine însuși cu diferite substanțe, pentru a afla simptomele pe care acestea le produc, înainte de a ști ce simptome pot fi eradicate. Și-a luat astfel sarcina de a proba (proving) efectul unui mare număr de substanțe, întrucât până când aceste efecte (simptomele) nu erau cunoscute, nu putea fi vorba de a le utiliza în tratamentul și vindecarea unor simptome similare la o persoană bolnavă.

Hahnemann a supravegheat “provinguri” cu meticulozitate, pe un mare număr de subiecți sănătoși și a înregistrat simptomele conform cu descrierea exactă făcută de aceștia, timp de mai multe zeci de ani. Aceste înregistrări au fost aranjate pe capitole, într-o anumită ordine și publicate din când în când, constituind așa numita Materia Medica Pura. Tot Hahnemann afirma că la baza procesului de îmbolnăvire stă o tulburare a dinamicii și a energiei vitale a organismului care are inițial un stadiu psihic, apoi funcțional și ulterior organic, principiu care nici astăzi nu a fost demonstrat științific.

Mecanism terapeutic

Remediile homeopate, “potențate”, se găsesc sub diferite forme: soluții, granule, supozitoare, globule, pudră. În concepția homeopatică acțiunea remediului se produce mai întâi asupra simptomelor importante care deranjează cel mai mult bolnavul, apoi asupra celor mai puțin importante. Conform ”legilor lui Hering”, vindecarea se va produce întotdeauna de la interior spre exterior, de sus în jos și în ordinea inversă a apariției simptomelor.

Dacă în urma tratamentului simptomele pacientului se agravează, homeopații pun această agravare pe seama acțiunii curative a remediului. Ei consideră că ameliorarea urmează destul de rapid în raport cu natura și vechimea bolii, starea generală a organismului (forța vitală), vârsta pacientului și puterea remediului. De asemenea, se presupune că homeopatia ar acționa rezonant cu constituția pacientului, iar o singură doză de diluție înaltă din remediul constituțional ar putea acționa "acordând" sistemul, așa cum nicio altă terapie nu o poate face.

Prima consultație în homeopatie durează aproximativ o oră, căutându-se obținerea unor informații cât mai amănunțite, de multe ori trecute cu vederea de pacient, în scopul obținerii unui tablou complet al pacientului și al suferințelor sale. Pe baza acestor informații terapeutul decide remediul cel mai potrivit stării prezente a pacientului, precum și diluția necesară. Există astăzi chiar și programe computerizate care facilitează munca terapeutului în căutarea remediului potrivit pe baza  simptomelor individuale caracteristice.