Hoarding - tendința de a acumula compulsiv obiecte începe din copilărie

În cadrul unei lucrări de doctorat despre comportamentul de acumulare se explorează apariția și evoluția fenomenului de acumulare compulsivă (hoarding) încă din copilărie, evidențiind că începuturile pot fi plasate chiar în perioada adolescenței. Deși adesea percepută în termeni extremi prin case supraaglomerate vizualizate în documentare, acumularea începe treptat și se poate agrava odată cu trecerea timpului fără a fi inițial evidentă.
Cercetarea aparținând doctorandei Victoria Ruby-Granger, de la De Montfort University, subliniază că sindromul de acumulare compulsivă este adesea tratat târziu, când comportamentul afectează grav viața persoanelor, în parte din cauza concepțiilor greșite despre ce înseamnă acest comportament. Diagnosticul formal de tulburare de acumulare (cunoscut și ca disposofobie, tezaurizare compulsivă, colectionare compulsivă de obiecte, sindromul lui Diogene) a fost recunoscut abia în 2013 în Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, ediția a cincea.

Intervenția timpurie este crucială și ar putea îmbunătăți semnificativ viețile celor afectați și ale comunităților lor, ajutând copiii cu tendințe de acumulare să învețe să-și gestioneze posesiunile mai eficient. Studiul a identificat diferite căi prin care se poate declanșa comportamentul de acumulare, incluzând evenimente specifice de viață sau declanșatori emoționali, însă unii copii încep să acumuleze fără un motiv aparent.

Cercetarea include experiențe detaliate ale persoanelor cu comportament de acumulare care indică o atașament profund și dificultăți în eliminarea obiectelor încă din copilărie. Aceste dificultăți pot crește la momente cheie de tranziție, cum ar fi începerea universității sau tranziția spre viața de adult.

Rezultatele studiului sugerează că înțelegerea mai profundă a modului în care indivizii gestionează posesiunile și evenimentele vieții poate contribui la dezvoltarea de strategii mai eficiente de intervenție. Acest lucru este vital pentru a ajuta persoanele care luptă cu această tulburare să își gestioneze mai bine comportamentul de acumulare înainte de a ajunge la situații extreme. Modelul "struggling to manage" propus în cadrul cercetării oferă o perspectivă nouă asupra gestionării dificultăților asociate cu acumularea, punând accent pe tranzițiile de viață și interacțiunea complexă dintre evenimente și relația cu obiectele acumulate.

sursa: MedicalXpress