Fotopletismografia

Traductorul fotopletismografic prezinta o sursa de lumina monocromatica si o celula fotoelectrica. Fascicolul luminos strabate pielea si este absorbita partial de hemoglobina din masa de singe circulant sub-cutanat. Fractiunea neabsorbita va ajunge prin transmisie sau reflexie la celula fotoelectrica, si functie de cantitatea de lumina primita celula produce un curent care va fi amplificat si inscris grafic (fotopletismograma). Variatiile sistolo- diastolice de flux sanguin din reteaua cutanata, determina variatii echivalente ale curentului, iar forma graficului va fi similara cu a pulsului arterial. Unda pulsului normala are o panta anacrota abrupta, un virf ascutit si o unda dicrota care este concava la baza.

Cu ajutorul fotopletismografiei se pot determina parametri necesari pentru diagnosticarea bolilor vasculare periferice: forma undei de puls, amplitudinea si frecventa undelor componente. Undele de puls sint atenuate in prezenta bolilor arteriale ocluzive. Obstructia arteriala determina deprimarea undei cu o panta lina, un virf rotunjit si pierderea undei dicrote (partea concava devine convexa).

Se inregistreaza simultan mai multe curbe de puls periferic si o ECG de referinta.