Efectele tenisului asupra sănătății

Tenisul reprezintă un joc individual sau de echipă complex, ce implică un efort fizic susținut și antrenează vast musculatura, având numeroase efecte asupra sănătății.

Studiile care au analizat efectele practicării acestui sport la jucători de vârste variate și cu nivele diferite de performanță au arătat că tenisul are efecte majore asupra sistemului cardiovascular, respirator, metabolic, osteoarticular, muscular, conjunctiv, la nivel psihologic, care împreună cu diverse alte efecte minore reduc mortalitatea și morbiditatea.

În continuare vom descrie modul în care tenisul influențează diversele sisteme ale organismului în vederea obținerii efectelor benefice asupra sănătății.

Tenisul și sistemul cardiovascular

Diversele studii efectuate asupra jucătorilor de tenis au remarcat că aceștia, indiferent de vârstă, au o capacitate mai mare de efort comparativ cu cei ce practică sport mai rar sau sunt sedentari. (1, 2, 4)

S-a observat că un jucător de tenis de simplu are o frecvență cardiacă în timpul unui meci care variază între 141-182 bătăi pe minut, adică 70-90% din frecvența cardiacă maximă (maximul ce poate fi atins la o anumită vârstă la efort), ceea ce denotă că tenisul reprezintă o activitate fizică viguroasă ce solicita intens organismul și pe care o vor practica doar sportivii cu capacitate de creștere a parametrilor cardiovasculari cu mult peste medie. (1, 2, 4)

Prin studierea unor loturi de jucători de simplu de vârste variate s-a constatat că aceștia prezintă în timpul unui meci valori crescute ale tensiunii arteriale sistolice (peste 140 mmHg) și mai scăzute ale tensiunii arteriale diastolice, corespunzător angrenării într-o activitate fizică de intensitate mare. În repaus aceștia au valori tensionale care se înscriu în categoria prehipertensiunii în general, sub 140/90 mmHg. Deși nu este încă demonstrată cu certitudine relația dintre tenis și menținerea unor valori tensionale normale chiar și la vârste înaintate, se știe cu siguranță că în repaus jucătorii de tenis prezintă valori ale frecvenței cardiace și tensiunii arteriale sub media populației cu o activitate fizică mai redusă. (1, 4)

La jocul de dublu frecvența cardiacă și consumul mediu de oxigen al cordului sunt mai mici decât cele întâlnite la jucătorii de simplu, însă important este nivelul acestora raportat la capacitatea fizică a individului. (1, 2, 4)

În urma studiilor efectuate s-a concluzionat că jocul de simplu are efecte benefice asupra sănătății mai ales pentru tineri, iar dublu pentru cei cu vârste mai înaintate, întrucât necesarul de oxigen și de creștere a parametrilor cardio-pulmonari este mai mare la simplu, dar totodată și mai ușor de realizat la tineri.

S-a dovedit, de asemenea, că cei cu un nivel crescut de performanță sportivă în facultate au tendința mai mare de a păstra obiceiul toată viața. Doar prin practicarea acestui sport pe termen lung se vor obține beneficii la nivel cardiovascular și nu numai. Totodată prin investigarea unui grup de jucători de tenis la diverse nivele de performanță în facultate și 40 de ani mai târziu s-a demonstrat că tenisul a fost singurul sport care a redus riscul cardiovascular la cei cu un nivel mai mare de performanță în facultate (comparativ cu golf, baseball, basket, fotbal).

În urma investigării imagistice (mai ales ecocardiografice) a sportivilor s-a observat că practicarea pe termen lung a tenisului la un nivel crescut de performanță duce la apariția cardiomegaliei ca urmare a hipertrofiei fiziologice cu rol de a asigura necesarul de oxigen al cordului raportat la gradul de efort efectuat. (1)

Hipertrofia apare ca un mecanism adaptativ al cordului, astfel încât jucătorii de tenis vor avea o capacitate mai mare de efort (prin asigurarea unui aport crescut de oxigen) cu scăderea muncii cordului la un nivel submaximal în timpul efortului indiferent de vârstă, comparativ cu cei cu un nivel mai redus de activitate fizică. (1, 4)

Tenisul și sistemul respirator

În timpul unui meci de simplu consumul mediu de oxigen al organismului are valori cuprinse între 50-80% din maximul posibil, ceea ce clasifică tenisul drept un sport viguros. (1)

Pentru a asigura acest necesar de oxigen ventilația pulmonară totală va crește, între acești parametrii existând o relație liniară. Teoretic nu există o limită superioară a aprovizionării cu oxigen a sistemului respirator, însă practic aceasta este dată de capacitatea cordului de a pompa sânge oxigenat către mușchi. (1, 4)

Rata consumului de oxigen în condiții de metabolism aerob maximal este cu atât mai crescută cu cât efortul depus este mai intens și de durată mai lungă, aceasta fiind parțial condiționată genetic (cutie toracică mai mare, mușchi respiratori mai puternici), dar putând să fie modelată și prin antrenament.

De asemenea, cresc capacitatea de difuziune a oxigenului la nivelul membranei alveolo-capilare și viteza sângelui prin capilarele pulmonare.

Tenisul și sistemul metabolic

Hiperlipidemia este cel mai important factor de risc cardiovascular (din cei 200 existenți). În urma studiilor efectuate s-a observat o modificare a profilului lipidic la jucătorii de tenis, în sensul unor valori mai scăzute decât media chiar la vârsta înaintată de 60 de ani. Astfel, se poate spune că practicarea tenisului reduce impactul celui mai important factor de risc cardiovascular asupra sănătății. (1, 3, 4)

Toate studiile au identificat valori crescute peste medie ale HDL-C la jucătorii de tenis comparativ cu persoane de aceeași vârstă, sex, educație. HDL-C reprezintă un factor protectiv cardiovascular. Au fost identificate întotdeauna valori scăzute are trigliceridelor și VLDL-C raportat la medie, ceea ce reprezintă un aspect pozitiv ținând cont că trigliceridele induc riscul cardiovascular cel mai crescut. Studiile au avut rezultate controversate în ceea ce privește valorile colesterolului total și LDL-C, unele raportând valori similare la sportivi și la persoanele sedentare, iar altele valori mai scăzute la acești sportivi. (1, 3, 4)

S-a observat de asemenea că un antrenament mai intens pentru câteva săptămâni duce la o îmbunătățire pe termen scurt a profilului lipidic cu o ușoară crestele a HDL-C și scădere a trigliceridelor și LDL-C.

Nu se poate spune cu exactitate dacă efectul favorabil asupra modificării și/sau menținerii unor valori mai bune ale profilului lipidic se datorează exclusiv practicării acestui sport. (4)

Alte efecte ale tenisului asupra sistemului metabolic:

• la jucătorii cu diabet zaharat tipul II care fac un efort fizic cel puțin moderat s-a observat o creștere a eliberării de insulină și o scădere a nivelului de glucoză după antrenament;
• sensibilitate mai crescută la insulină;
  
• toleranță mai mare la producerea de acid lactic. (1, 4)

Tenisul și sistemul osteoarticular

Tenisul are efecte benefice și asupra sistemului osteoarticular, crescând mineralizarea și densitatea osoasă și scăzând riscul apariției osteoporozei. S-a observat că aceste efecte de creștere a mineralizării și densității osoase sunt mai pregnante în membrul superior dominant, șold și coloana vertebrală lombară la ambele sexe, indiferent de vârstă. (1, 2, 4)

La juniori crește flexibilitatea anumitor articulații comparativ cu cei implicați mai puțin sau deloc în activități fizice. (4)

Tenisul și sistemul muscular și conjunctiv

Odată cu înaintarea în vârstă în mod fiziologic se dezvoltă sarcopenia (scăderea masei musculare), cu limitarea mobilității, încetinirea metabolismului cu aproximativ 2% în fiecare decadă și consecutiv creșterea masei de țesut adipos. (1, 4)

S-a dovedit că 30 de minute de tenis conduc la pierderea a 234-300 kcal, astfel încât prin practicarea acestui sport regulat, pe termen lung masa adipoasă și greutatea corporală pot fi menținute la un nivel adecvat pentru fiecare individ, fără alte modificări în dietă. Prin prevenirea apariției obezității este îndepărtat un alt factor de risc cardiovascular. Indiferent de vârstă jucătorii de tenis au prezentat în diversele studii efectuate adipozitate mai redusă comparativ persoanele mai sedentare. (1, 2)

Astfel, practicarea acestui sport previne pe termen lung apariția sarcopeniei prin antrenarea constantă a masei musculare și previne apariția obezității, cu menținerea unei greutăți corporale normale. (4)

Au fost studiate toate categoriile de vârstă în parte. La juniori practicarea regulată a acestui sport s-a asociat cu o capacitate mai mare de efort, timpi de reacție mai buni, un nivel crescut de activitate fizică și un indice de masă corporală în limite normale la majoritatea sportivilor. La tineri și la cei cu experiență rezultatele au fost similare, cu creșterea capacității de efort și nivele mai reduse ale adipozității comparativ cu media. (1)

În urma studiilor s-a observat că jucătorii de tenis veterani, dar cu o activitate fizică intensă de-a lungul săptămânii prezintă un flux sangvin crescut către mușchi în timpul efortului viguros și o creștere a extracției de oxigen comparativ cu un grup de persoane care nu joacă tenis, dintre care o parte sedentari. (4)

Tenisul și efectele la nivel psihologic

Practicarea acestui sport a fost asociată cu efecte pozitive asupra funcției cognitive. Atât sportivii tineri, cât și cei cu experiență au timpi de reacție mai buni decât persoanele mai sedentare, ceea ce dovedește că înaintarea în vârstă nu este corelată exclusiv cu o încetinire a activității cerebrale.

De asemenea, prin practicarea oricărui sport și în mod particular a tenisului este redus stresul și ca urmare diminuat efectul unuia dintre factorii de risc cardiovasculari.

Tenisul poate fi și un joc de echipă, promovând interacțiunea socială. (2, 4)

Tenisul și sănătatea funcțională

Practicarea tenisului a fost asociată cu un grad mai mare de echilibru și stabilitate, cu rol important în prevenirea unor accidentări. Acestea împreună cu creșterea densității osoase vor reduce riscul unei fracturi, mai ales în cazul vârstnicilor. (1, 4)

Ca urmare a tuturor modificărilor pozitive asupra organismului jucătorii de tenis, chiar și la vârste înaintate, sunt mai apți decât media populației să se implice în diverse activități fizice curente. (4)

Tenisul și scăderea mortalității

Persoanele care au o stare fizică bună și întreprind regulat activități fizice moderate sau intense prezintă un risc mai mic de evenimente cardiovasculare (accident vascular cerebral, infarct miocardic, moarte subită). Există diverse interpretări privind numărul minim de ore, intensitatea efortului sau tipul de joc (simplu sau dublu) care ar trebui practicate pentru obținerea efectelor benefice asupra sănătății cu scăderea mortalității. (4)

Alte efecte ale tenisului asupra sănătății

• Scade agregarea plachetară.
  
• Scade riscul apariției bolilor cronice.
  
• Scade riscul de moarte prematură.
  
• În ceea ce privește adaptarea la efort, capacitatea aerobică maximă (cantitatea maximă de oxigen pe care organismul o poate prelua și folosi în timpul activității fizice intense) este mai crescută față de cei mai sedentari de aceeași vârstă, având valori cu atât mai mari cu cât jucătorii au vârste mai tinere. (4)
• În urma unui studiu s-a dovedit că jucătorii de tenis au șanse mai mici să fie obezi, fumători, alcoolici, să încalce legile față de cei implicați în unele sporturi de echipă sau sporturi agresive. (1)

Concluzii

În concluzie, practicarea tenisului se asociază cu creșterea capacității de efort, parametri buni cardio-pulmonari, îmbunătățirea profilului lipidic, efecte favorabile la nivelul sistemului osteoarticular și un risc mai redus de morbiditate și mortalitate. (1)

Înaintarea în vârstă este asociată deseori cu scăderea capacității de efort, hipertensiunea arterială, apariția aterosclerozei, scăderea masei musculare, creșterea masei adipoase, scăderea densității osoase, artroză, injurii articulare, declin al funcțiilor cognitive. Însă de obicei aceste manifestări sunt greșit atribuite îmbătrânirii, multe dintre ele fiind asociate mai degrabă cu inactivitatea fizică. Așadar, tenisul fiind un sport care poate fi practicat toată viață, îmbunătățește acești parametrii și asigură un status al sănătății fizice și psihice mai bun comparativ cu cei care duc o viață sedentară. (1, 4)