Durerea la bebeluși - cum o identificăm

Pentru proaspeții părinți, identificarea durerii sau a stării fizice de disconfort a bebelușului reprezintă în unele cazuri o adevărată provocare și poate constitui motivul vizitelor repetate la medicul pediatru pentru motive mai mult sau mai puțin justificate. Acest articol vine în ajutorul mămicilor, respectiv al tăticilor și are menirea de a prezenta atât diversele moduri de manifestare ale durerii celor mici, cât și anumite situații care ar putea reprezenta semne de alarmă pentru părinți.

Cum diferă durerea bebelușilor față de cea a adulților?

În primele luni de viață, bebelușii sunt supuși unei multitudini de senzații noi, plăcute sau neplăcute, însă din păcate, multe dintre primele experiențe ale micuțului pot fi dureroase. Din acest motiv, este importantă conștientizarea de către părinți a modului în care un bebeluș percepe anumite senzații și înțelegerea faptului că cel mic poate simți diferit durerea față de cei mari.

În anul 2015 a fost realizat un studiu comparativ între nivelul de durere resimțit de un nou născut față de un adult, analizând activitatea cerebrală prin intermediul rezonanței magnetice nucleare. În urma analizei s-a constatat o similitudine de 90% între răspunsurile cerebrale ale celor două categorii de vârstă, însă nou născuții au prezentat activarea centrilor dureroși în urma aplicării unor stimuli de intensitate mult mai mică decât în cazul adulților. Așadar, contrar credinței generale, bebelușii simt durerea la fel de intens precum cei mari și mai mult decât atât, senzația dureroasă poate fi provocată de situații pe care adulții nu le percep drept cauzatoare ale disconfortului.

Un alt factor care determină răspunsul la durere din partea bebelușului este vârsta gestațională la care a avut loc nașterea, nou născuții prematur prezentând o sensibilitate accentuată la durere din cauza imaturității mecanismelor cerebrale de inhibiție a durerii. De asemenea, bebelușii integrează durerea fizică în asociere cu contextul emoțional, de exemplu frica sau anxietatea sa, precum și emoțiile manifestate de părinte în acel moment. (1), (2), (3)

Care sunt principalele semne ale durerii bebelușului?

În primul an de viață, capacitatea de comunicare a bebelușului este extrem de limitată, iar acesta folosește o serie de manifestări precum plâns, țipăt, râs sau gâgurit pentru a exprima principalele stări pe care le experimentează. Primul pas în identificarea durerii îl reprezintă cunoașterea indicatorilor nonverbali ai senzației dureroase din care fac parte:

• Iritabilitatea sau incapacitatea de a se menține liniștit pe perioade mai lungi de timp;
• Plânsul cu tonaltate înaltă sau țipătul intens, fără o cauză aparentă;
• Perturbarea programului de somn, bebelușul fiind capabil să adoarmă doar după finalizarea crizelor de plâns;
• Diminuarea sau pierderea apetitului, refuzul de a fi alăptat;
• Modificarea aspectului pielii, de la o tentă palidă la roșeață sau cianoză;
• Transpirația excesivă, în special la nivelul scalpului;
• Expresia facială caracterizată prin încrețirea sprâncenelor, închiderea ochilor și contracția pleoapelor, lărgirea gurii și tremurul bărbiei;
• Aspectul general tensionat, cu membrele superioare și inferioare flexate, pumnii încleștați și degetele de la picioare contractate;
• Modificarea ritmului sau frecvenței respirației, în sensul creșterii sau scăderii;
• Comportamentul agitat sau dimpotrivă, lipsa de energie.

Așadar, părinții trebuie să fie capabili să realizeze o minimă evaluare a stării bebelușului pe baza indiciilor oferite de acesta. Cu alte cuvinte, adultul are datoria de a „scana” și interpreta semnalele micuțului, precum și de a conștientiza potențialele cauze ale durerii. (3), (4), (5)

Care sunt situațiile în care bebelușul poate simți durere?

Perioada de creștere a micuților implică o mulțime de situații noi, mai mult sau mai puțin fiziologice, care de cele mai multe ori cauzează un anumit grad de durere; dintre acestea, cele mai frecvente sunt:

• Erupția dentară;
• Colicile;
• Iritația cauzată de scutec;
• Imunizările;
• Infecțiile cutanate;
• Procedurile medicale precum recoltarea de sânge;
• Excesul de gaze;
• Intoleranța alimentară;
• Imobilizarea prelungită în pătuț;
• Deficitul de vitamine;
• Manipularea inadecvată sau alt tip de leziune fizică. (4), (5), (6)

Cum putem alina durerea bebelușului?

Fiind puși în situația în care bebelușul simte durere, este crucial ca părinții să fie informați cu privire la potențialele măsuri de ameliorare a acesteia:

• Contactul direct în maniera „piele pe piele”;
• Înfășarea, care oferă o senzație de confort și poate avea acțiune analgezică;
• Alăptarea sau simpla poziționare a bebelușului la sân;
• Plasarea bebelușului într-o încăpere liniștită, fără lumină sau zgomote puternice;
• Alinarea prin intermediul vocii părintelui, spre exemplu cu ajutorul unui cântec de leagăn;
• Masarea ușoară a spatelui bebelușului;
• Folosirea unor mișcări repetitive precum legănatul;
• Asigurarea confortului termic;
• Utilizarea suzetei sau biberonului;
• Menținerea contactului fizic între părinte si bebeluș, de exemplu permițându-i să vă țină de mână. (2), (3), (5)

Având în vedere mijloacele prezentate anterior, este important de conștientizat faptul că fiecare micuț este diferit, iar în timp ce majoritatea bebelușilor pot răspunde favorabil la aceste măsuri, există situații în care părinții pot fi nevoiți să caute propriile modalități personalizate în funcție de nevoile celui mic.

În ce situații durerea bebelușului trebuie să ne alarmeze?

• Refuzul persistent al alimentației;
• Asocierea de febră, vărsături sau modificarea consistenței scaunelor;
• Starea de letargie, confuzie sau somnolență prelungită;
• Crize incontrolabile de plâns;
• Tegumente reci, palide, transpirate;
• Abdomen sensibil sau dureros la atingere;
• Dificultăți de respirație;
• Învinețirea feței sau a buzelor;
• Scăderea cantității de urină eliminată pe parcursul zilei.

Dacă bebelușul dumneavoastră se află în una sau mai multe dintre aceste situații, este important să luați legătura cu medicul dumneavoastră, întrucât este posibil să vă aflați în fața unei afecțiuni care necesită tratament medical. (7), (8)