Durerea acută

Durerea acută reprezintă un răspuns biologic la diverși stimuli, precum o leziune sau inflamație, ce servește drept mecanism de alarmă al organismului, indicând prezența unui potențial pericol sau a unei anomali. Durere acută are un caracter brusc și o evoluție în general rapidă, diferită de a durerii cronice, care tinde să progreseze lent și să persiste pentru perioade lungi de timp. Datorită naturii sale temporare, durerea acută are tendința de a se reduce pe măsură ce cauza sa este tratată. Cu toate acestea, ignorarea durerii acute sau tratarea sa într-un mod neadecvat poate duce la tranziția către durerea cronică. (1, 2, 5)

Ce este și cum se caracterizează durerea acută?

Durerea acută este adesea descrisă ca o senzație intensă și neplăcută ce apare în urma unei leziuni sau a unei afecțiuni specifice. Se manifestă brusc și are de obicei o durată de scurtă durată, care nu depășește 3-6 luni. Intensitatea poate varia de la ușoară la debilitantă, iar durerea poate fi continuă sau intermitentă. Durerea acută este adesea însoțită de alte simptome, precum anxietate sau agitație. (3, 4, 5)

Ce cauzează durerea acută?

Durerea acută poate avea o multitudine de cauze. Leziunile fizice, precum accidentele sau traumatismele, pot declanșa durerea prin activarea receptorilor de durere din țesuturile afectate. Infecțiile, cum ar fi apendicita sau infecțiile tractului urinar, pot provoca, de asemenea, dureri acute în zone specifice ale corpului. Alte cauze comune pentru durerea acută includ:

• intervențiile chirurgicale (aproape orice intervenție chirurgicală, indiferent de complexitatea sa, poate cauza durere postoperatorie, o formă de durere acută care scade în intensitate odată cu vindecarea);
• inflamațiile organice (afecțiunile inflamatorii pot cauza durere acută în zonele afectate, durere care poate deveni cronică odată cu trecerea timpului). (1, 2, 6)

Diagnosticarea durerii acute

Determinarea cauzei durerii acute este esențială pentru a putea obține un tratament adecvat și eficient. Diagnosticarea implică de obicei o combinație de evaluări clinice și paraclinice. Examenul clinic (examenul fizic) începe de obicei cu o discuție între medic și pacient, în care se discută detaliile durerii: locul, intensitatea, durata, factorii care o agravează sau o ameliorează și orice alt simptom asociat.

După evaluarea clinică, următoarele etape pot include:

• observație (medicul va căuta semne vizibile ale leziunilor sau inflamației);
• palpare (presiunea aplicată pe anumite zone poate ajuta medicul să identifice zonele de sensibilitate sau inflamație);
• gradul de flexibilitate (se verifică amplitudinea mișcării și se identifică eventualele restricții sau disconforturi);
• auscultarea (folosind un stetoscop, medicul poate asculta sunetele produse de inimă, plămâni sau abdomen pentru a detecta anomalii).

În cazul în care investigațiile clinice sunt insuficiente pentru identificarea cauzei durerii acute, medicul specialist poate recomanda efectuarea unor teste paraclinice, efectuate în laboratoare sau folosind echipamente speciale. Dintre acestea, cele mai utile investigații în identificarea cauzei unei dureri acute sunt:

• analizele de sânge (pot identifica semne ale infecțiilor, inflamațiilor sau a altor probleme de sănătate care pot cauza durerea acută);
• evaluări de imagistică (radiografiile, tomografia computerizată, imagistica prin rezonanță magnetică și ecografia pot oferi imagini detaliate ale oaselor, mușchilor, țesuturilor și organelor, pentru identificarea oricăror leziuni sau afecțiuni care cauzează durerea acută);
• electromiografia (măsoară activitatea electrică a mușchilor și poate identifica probleme legate de nervii care controlează diverși mușchi).

În unele cazuri, biopsii sau puncții (probe de țesut sau lichid) pot fi extrase pentru analiză, pentru a identifica cauzele durerii. Într-un final, prin combinarea informațiilor obținute din examenul clinic cu cele din testele paraclinice, medicii pot indica un diagnostic și pot dezvolta un plan de tratament adaptat nevoilor specifice ale pacientului. (1, 7, 8)

Tratament

Durerea acută poate fi intensă și debilitantă, astfel că necesită atenție și tratament adecvat, pentru a preveni complicații și pentru a promova vindecarea și recuperarea optimă. Abordarea tratamentului durerii acute nu este singulară și depinde de multe variabile, inclusiv de cauza durerii, intensitatea ei și toleranța fiecărei persoane.

Tratamentul adecvat pentru durerea acută nu se rezumă la eliminarea simptomelor, ci trebuie să abordeze și cauza specifică. De exemplu, administrarea de analgezice pentru durerea postoperatorie poate ajuta la ameliorarea disconfortului, dar gestionarea inflamației și promovarea vindecării sunt la fel de esențiale. În funcție de cauze, tratamentul pentru durerea acută poate presupune:

• administrarea de medicamente analgezice sau antiinflamatoare (pentru a reduce inflamația și ameliora disconfortul asociate cu durerea acută);
• fizioterapie și exerciții de reabilitare (pentru a restabili mobilitatea și a întări zonele afectate de fracturi sau alte afecțiuni musculo-scheletice);
• intervenții chirurgicale (în cazul leziunilor grave sau pentru înlăturarea cauzelor directe ale durerii);
• masaj terapeutic (pentru relaxarea musculară);
• aplicarea de gheață sau căldură (pentru gestionarea inflamațiilor);
• tehnici de gestionare a stresului (pentru ameliorarea durerii asociate cu tensiunea musculară).

De asemenea, tratamentul pentru durerea acută poate fi unul specific bolii de bază. De exemplu, în cazul unei infecții care a determinat apariția unei dureri acute, medicul specialist poate prescrise antibiotice, antivirale sau antifungice pentru ameliorarea condiției și implicit a simptomelor sale. Pentru afecțiuni autoimune, medicamentele imunosupresoare sau modulatoare pot fi utilizate. În bolile care provoacă spasme musculare sau crampe, medicamentele antispastice pot ajuta la reducerea durerii și la îmbunătățirea funcționalității. (1, 5, 9, 10)

Prevenția durerii acute

Deoarece durerea acută este adesea rezultatul unei leziuni sau afecțiuni, prevenția este în mare parte legată de reducerea riscului de traumatism și menținerea unei stări de sănătate generale bune. Câteva măsuri preventive includ:

• evitarea situațiilor cu risc crescut de accidentare;
• practicarea regulată a exercițiilor fizice (pentru întărirea musculaturii și creșterea flexibilității);
• menținerea unei diete echilibrate și evitarea obiceiurilor dăunătoare, precum consumul de alcool sau fumatul (pentru prevenirea afecțiunilor care pot determina durerea acută);
• respectarea regulilor de igienă (pentru a preveni infecții). (1, 5, 11)

Consecințele ignorării durerii acute

Deși adesea temporară și auto-limitată, ignorarea sau tratarea inadecvată a problemei care a dus la apariția durerii poate avea implicații de lungă durată. Ignorarea durerii acute poate contribui la dezvoltarea durerii cronice, o condiție mult mai complexă și mai dificil de tratat. De asemenea, o durere acută poate duce la complicații secundare, cum ar fi deteriorarea mobilității, scăderea calității vieții și probleme asociate, cum ar fi anxietatea și depresia. (1, 12)