De ce și cum afectează dieta sănătatea orală?

©

Autor:

De ce și cum afectează dieta sănătatea orală?

Caria dentară și boala parodontală, unele dintre cele mai frecvente afecțiuni ale cavității bucale, pot fi prevenite foarte ușor utilizând diverse măsuri preventive la îndemâna oricui.

Care sunt cele mai importante măsuri preventive și de ce este necesar să le folosim?

Există o multitudine de metode prin care se poate obține și, ulterior, menține sănătatea dinților și a țesuturilor parodontale, precum:

  • Periajul dentar efectuat zilnic, împreună cu mijloacele auxiliare de control al plăcii dentare (folosirea aței dentare, a apelor de gură cu substanțe chimice antiplacă, a răzușelor de limbă);
  • Fluorizarea repetată a dinților;
  • Sigilarea șanțurilor și fosetelor ocluzale. (1)


Toate cele menționate sunt indispensabile fiecărui om pentru a avea o igienă orală corectă, însă unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face pentru a avea grijă de dinții noștri este adoptarea unei diete echilibrate în ceea ce privește consumul de zahăr.

Acesta, în exces, nu poate produce doar afecțiuni sistemice ale organismului, precum diabetul, obezitatea sau arterioscleroza, ci este principalul responsabil pentru apariția patologiei oro-dentare. (2)

Ce se întâmplă cu zahărul ajuns la nivelul dinților?

Dintele, de la eruperea în cavitatea orală, este acoperit permanent de pelicula dobândită, un depozit ce se reface după fiecare periere, și care este colonizat ulterior de anumite microorganisme (bacterii). Atunci când moleculele de zaharoză ajung la nivelul ei, bacteriile o degradează și folosesc diverșii compuși care rezultă (monozaharide) pentru a se hrăni. Din acest proces rezultă cantități mari de acizi și polizaharide extracelulare, care îndeplinesc mai departe roluri importante în apariția cariilor și a parodontozei. (3, 4)

De ce este esențial să ne periem dinții după ce mâncăm dulciuri?

Acizii rezultați virează pH-ul de la suprafața dintelui spre unul mai mic, de demineralizare, mai exact de 5,5, astfel apărând leziunea carioasă incipientă, denumită pată albă cretoasă. În acest stadiu, dintele încă mai poate fi salvat fără o intervenție prin care să își piardă substanță proprie (smalț), prin aplicare de substanțe remineralizante, în urma cărora smalțul devine și mai rezistent. (5)

Pe de altă parte, polizaharidele extracelulare, glucanii și fructanii, îndeplinesc mai departe două funcții importante la nivelul dintelui:

  • Sunt folosiți de microorganisme ca sursă de energie;
  • Au o structură chimică de așa natură încât asigură fixarea și o stabilitate mai bună a plăcii dentare la suprafața dintelui.


Astfel, în urma consumului de zahăr, microorganismele se ancorează și mai strâns de dinte și, în același timp, produc cantități de acizi ce erodează smalțul, ducând la apariția cariei dentare. Iar, în lipsa îndepărtării plăcii de pe dinte, aceasta se va îngroșa cu timpul și mineraliza, transformându-se în tartru, îndepărtabil doar cu ajutorul medicului dentist. (6, 7)

De la consum de zahăr la boala parodontală

Placa dentară apare inițial deasupra gingiei, în vecinătatea ei. Cu cât aceasta stagnează mai mult și se îngroașă, cu atât devine mai periculoasă și crește riscul să pătrundă subgingival. Odată ajunsă la acest nivel, dintre bacteriile care au colonizat inițial placa mai rămân doar cele anaerobe, făcând placa dentară subgingivală mult mai patogenă decât cea supragingivală. Acestea produc, de asemenea, inflamația gingiei, îndepărtând-o de rădăcina dintelui, ceea ce în timp duce la parodontoză și, în final, la mobilizarea dentară și la pierderea ligamentelor de suport ale dintelui. (8)

Cele mai bune alternative la zahăr

Chiar dacă zahărul este dăunător organismului din mai multe considerente, există numeroase substanțe care îl pot înlocui, pentru a nu resimți lipsa lui. Acestea poartă numele de îndulcitori, care pot fi naturali (sorbitol, xilitol, manitol), sau artificiali (zaharina, aspartam). Unii dintre ei au putere de îndulcire chiar mai mare decât zahărul, iar alții pot avea și efecte benefice pentru dinți, precum creșterea fluxului salivar și a cantității de ioni de calciu. (2)


Data actualizare: 02-09-2021 | creare: 02-09-2021 | Vizite: 543
Bibliografie
1. Rugg-Gunn A. Dental caries: strategies to control this preventable disease. Acta Med Acad. 2013 Nov;42(2):117-30. doi: 10.5644/ama2006-124.80. PMID: 24308392.
2. Wölnerhanssen BK, Meyer-Gerspach AC. Effekte von Zuckerkonsum auf die Gesundheit und mögliche Alternativen [Health effects of sugar consumption and possible alternatives]. Ther Umsch. 2019 Sep;76(3):111-116. German. doi: 10.1024/0040-5930/a001070. PMID: 31498044.
3. Hujoel PP, Lingström P. Nutrition, dental caries and periodontal disease: a narrative review. J Clin Periodontol. 2017 Mar;44 Suppl 18:S79-S84. doi: 10.1111/jcpe.12672. PMID: 28266117.
4. Marsh PD, Bradshaw DJ. Dental plaque as a biofilm. J Ind Microbiol. 1995 Sep;15(3):169-75. doi: 10.1007/BF01569822. PMID: 8519474.
5. pH balance and your teeth, https://perdidobaydental.com/ph-balance-and-yourteeth#:~:text=At%20a%20pH%20of%205.5,food%20and%20drink%20weakens%20teeth.
6. Rozen R, Bachrach G, Bronshteyn M, Gedalia I, Steinberg D. The role of fructans on dental biofilm formation by Streptococcus sobrinus, Streptococcus mutans, Streptococcus gordonii and Actinomyces viscosus. FEMS Microbiol Lett. 2001 Feb 20;195(2):205-10. doi: 10.1111/j.1574-6968.2001.tb10522.x. PMID: 11179653.
7. Tinanoff N, Palmer CA. Dietary determinants of dental caries and dietary recommendations for preschool children. J Public Health Dent. 2000 Summer;60(3):197-206; discussion 207-9. doi: 10.1111/j.1752-7325.2000.tb03328.x. PMID: 11109219.
8. Kinane DF, Stathopoulou PG, Papapanou PN. Periodontal diseases. Nat Rev Dis Primers. 2017 Jun 22;3:17038. doi: 10.1038/nrdp.2017.38. PMID: 28805207
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune: