Cromoterapia

Ce este cromoterapia?

Cromoterapia sau terapia prin culori reprezintă o modalitate de vindecare vibrațională care utilizează puterea vindecătoare a culorilor. Cromoterapia este în general utilizată alături de tratamentul medical convențional sau de alte tratamente alternative. Terapia prin culori are ca principiu de baza faptul că boala este cauzată de dezechilibre energetice care apar la nivelul sau în jurul organismului.(1), (2)

Alți terapeuți susțin că dezechilibrul s-ar datora lipsei de culori din organism, iar utilizarea culorilor ca metodă terapeutică vine să repare acest neajuns. Cromoterapia consideră că organismul uman ia naștere din culori, este stimulat prin culori și i se asigură buna funcționare tot prin culori, culorile fiind văzute ca forme de energie. (3)

De asemenea, lumina naturală care vine de la soare este esențială în cromoterapie, fiind considerată un agent curativ natural, cea mai puternică forță de vindecare din univers, care conține toate elementele necesare unei perfecte stări de sănătate, în lipsa căreia apar tot felul de tulburări și afecțiuni ale corpului. Razele soarelui sunt absorbite prin piele, ceea ce produce un impact asupra glandelor endocrine, celulelor din sânge și a întregului organism, efectele fiind vizibile sub forma îmbunătățirii digestiei, nutriției, circulației sangvine și limfatice și ajută totodată la eliminarea toxinelor din organism. (4), (5), (6)

Istoric

Utilizarea puterii terapeutice a culorilor datează din perioada antică, astfel de cazuri de vindecare fiind menționate în Egiptul antic, Grecia, China și India. Tratamentul era realizat fie prin expunerea directă la razele soarelui, fie prin metode indirecte: utilizarea de pietre, substanțe colorante sau creme. (3)

Cromoterapia a cunoscut de-a lungul timpului o evoluție datorată progreselor care s-au făcut în știință: s-au realizat hărți ce ilustrează efectul și indicațiile fiecărei culori, s-au adăugat concepte și principii noi, bazate pe descoperirile științifice (câmpurile magnetice, energia ultra-violetă, spectrul de culori etc).

Cromoterapia modernă a fost însă dezvoltată de Niels Finsen (Danemarca) care s-a dedicat studierii vindecării rănilor prin expunerea la lumină. De asemenea, a utilizat lumina roșie pentru tratamentul semnelor lăsate de vărsatul de vânt pe piele și a fondat un institut care astăzi îi poartă numele pentru tratarea tuberculozei prin cromoterapie.

Mai târziu, doi psihologi de origine americană au înaintat ideea că lumina albastră are efect de calmare asupra organismului, în timp ce lumina roșie are efect stimulant. (6)

Cromoterapia se află în prezent într-o plină dezvoltare, din ce în ce mai mulți oameni de știință fiind interesați de capacitatea de vindecare pe care o are lumina și culorile o pot avea. (4)

Mecanism terapeutic

Lumina este o formă de radiație electromagnetică, respectiv energie, iar culoarea este rezultatul interacțiunii dintre această energie și materie. Fiecare culoare are caracteristici fixe: lungimea de undă, frecvența și cantitatea de energie, respectiv de lumină pe care o reflectă. Ochiul uman are o capacitate limitată de percepție a culorilor, iar culorile pe care le poate percepe reprezintă spectrul vizibil. (3)

Susținătorii acestei terapii consideră că fiecare culoare are efectul său terapeutic unic și corespunde unui anumit organ, stare de spirit sau zonă a corpului. Există numeroase hărți disponibile pe internet sau în magazinele specializate în medicina alternativă, care ilustrează culorile și efectele benefice pe care le au asupra organismului.(2) Culorile provoacă reacții diferite din partea persoanelor, o atracție spre anumite culori putând indica o anumită necesitate sau dezechilibru la nivelul unei zone a corpului nostru. (1)

Terapeuții culorilor consideră că roșul trebuie utilizat în tratarea afecțiunilor circulatorii, deoarece are capacitatea de a îmbunătăți presiunea sângelui, pulsul și respirația. Albastrul este culoarea asociată cu relaxarea, de aceea se folosește preponderent pentru vindecarea durerii, crampelor, migrenelor, înlăturarea stresului. (8)

Cromoterapia consideră că și starea noastră de spirit este influențată direct de culorile cu care venim în contact, unele ne stimulează mental, altele ne relaxează. (4)

Diverse teorii au încercat să explice modul de acțiune al culorilor asupra organismului uman. Una dintre acestea susține că acele culori deschise care au frecvențe diferite (400-700 nm) acționează asupra melatoninei și serotoninei, neurotransmițători ai sistemului nervos central, însă nu se cunosc detalii despre această acțiune. Alte teorii consideră că moleculele de apă din organism joacă un rol important în cromoterapie: frecvențele diferite de culoare influențează structura apei, remodelând legătura dintre atomii de oxigen și cei de hidrogen. (10)

La nivel neurologic, culorile activează sau inhibă anumite zone ale creierului, zone care în general răspund diferit la lumină și la lungimile de undă ale spectrului luminii. Culorile acționează la nivelul hipotalamusului, glandelor pituitară și pineală prin transducția câmpurilor electromagnetice de-a lungul căii vizuale către tractul retino-hipotalamic. (10)

Tratamentul prin cromoterapie

Efectul culorilor se consideră că se poate obține fie prin „băi de culoare” în care pacientul este introdus, fie prin purtarea vestimentației sau a unor obiecte de o anumită culoare sau chiar prin stimularea pacientului la nivel cognitiv (i se cere să se gândească la anumite culori). Terapia directă cu culori presupune expunerea pacientului la o lumină colorată, prin utilizarea unei lămpi cu halogen care eliberează culoarea respectivă în cantități diferite, constant sau ritmic, în funcție de necesitatea culorii respective pentru tratament. Culoarea se aplică fie asupra întregului corp, fie asupra unei zone afectate sau asupra punctelor de acupunctură sau centrelor de energie, numite „chakra”(2), (7)

Mai există și metoda apei solarizate, în care se introduce pacientul. Este vorba despre o cantitate de apă lăsată la soare cel puțin o oră într-un recipient colorat. Apa ar prelua astfel din vibrațiile culorii recipientului în care a fost depozitată, iar pacientul ar beneficia în acest mod de efectele culorii respective. (9)

Terapia prin culori este utilizată și în cabinetele sau camerele unde se fac tratamente bazate pe medicina alternativă.

Terapia debutează cu stabilirea dignosticului și a cauzelor care au produs condiția respectivă, pacientul fiind examinat pentru a se evalua lipsa unei anumite culori din organismul său. Această verificare se face observând culoarea pleoapelor, unghiilor, urinei și materiei fecale. În cazul în care acestea au o culoare albăstruie, înseamnă că există un deficit al culorii roșii, iar o culoare roșiatică sau gălbuie ale acestora sugerează lipsa culorii albastre. (6), (4) Nu există însă un consens între terapeuți în ceea se privește semnificația culorilor (alții consideră că de exemplu o culoare gălbuie a feței este un semn al deficienței culorii galbene în organism). (5)

Terapeutul se folosește de lumină și culori prin anumite instrumente (lămpi, proiectoare), sugestii verbale și vizualizări, indicând pacientului să balanseze energia spre acele zone ale corpului cărora le lipsește vitalitatea, energia și culoarea. (1) Culorile sunt aplicate de obicei asupra unor puncte specifice ale corpului numite „chakras”. (8)

Utilizare terapeutică

Cromoterapia este folosită în tratamentul a numeroase tulburări și afecțiuni, de obicei ca metodă adjuvantă la un tratament principal, fie convențional, fie aparținând medicinei alternative. Afecțiuni precum anxietatea, depresia, deficitul de atenție, oboseala, durerea, afecțiuni dermatologice, tusea, reumatismul, astmul, diabetul și altele se consideră că pot beneficia de efectul curativ al culorilor. (8), (7)

Efectul culorilor este utilizat astăzi nu doar în medicină, ci și în decorațiunile interioare, cosmetică, moda vestimentară, gastronomie sau chiar exploatate în marketing (sunt numeroase studiile care arată o modificare a comportamentului cumpărătorilor atunci când sunt folosite anumite culori pentru decorarea magazinelor, a zonelor de expunere a produselor sau a modului în care produsele sunt așezate).

Dovezi științifice

În ceea ce privește descoperirea elementelor și principiilor științifice care stau la baza cromoterapiei s-au realizat puține studii, iar acestea nu au utilizat metode cantitative. Cele mai multe cercetări s-au axat pe tratamentul vindecător al culorilor și pe relația dintre culori și organismul uman. (3)

În general studiile au arătat o influență a culorilor asupra comportamentelor umane, însă ipoteza conform căreia ar exista o relație de cauzalitate între acestea a rămas până acum nedemonstrată.

În prezent majoritatea studiilor privind impactul culorilor asupra comportamentului uman ia în considerare evaluarea subiectivă a participanților și mai puțin sunt folosite metode obiective de diferențiere între reacții și comportamente în funcție de tipul culorii. De obicei stimulii sunt prezentați sub forma unor catonașe colorate, iar participanții evaluează emoția sau reacția pe care culoarea respectivă le-o trezește. (11)

În cadrul unui studiu privind efectul culorilor asupra dispoziției emoționale au fost aplicați participanților stimuli colorați (roșu și albastru) la nivel subconștient. Măsurători la nivelul creierului prin electroencefalogramă au arătat modificări la nivelul stării emoționale ale participanților în funcție de culoare, chiar dacă stimulii nu au fost percepuți la un nivel conștient. (11)

Pentru a verifica dacă acele caracteristici opuse ale culorilor roșu și albastru vor provoca efecte diferite asupra consumatorilor în cadrul unor magazine (roșul este perceput în general ca fiind stimulant, tensionat, în timp ce albastrul induce starea de relaxare și de calm), s-au realizat două teste în care magazinele au fost decorate cu cele două culori predominante. Comparând rezultatele, cercetătorii au observat că sub influența culorii albastre indivizii au cumpărat mai multe produse, au amânat mai puține cumpărături și au avut tendința de a petrece mai mult timp în magazin comparativ cu cei expuși la culoarea roșie. Explicația pe care au găsit-o cercetătorii este că efectul culorilor se datorează mai degrabă percepției afective a fiecărei culori și a simbolisticii asociate (roșu-asociat cu efecte negative, albastru-asociat cu efecte pozitive), și nu datorită dimensiunii stimulante a culorilor. (12)

Un studiu realizat în Japonia a arătat că expunerea corpului la diferite culori în timpul realizarii unor activități mentale produce modificări la nivelul temperaturii pielii nasului. Cercetătorii au ales măsurarea temperaturii nasului ca obiect de măsură pentru că temperatura aici are tendința de a se modifica mai lent, comparativ cu alte funcții sau zone din organism, cum ar fi bătăile inimii sau undele creierului, care se modifică și se adaptează rapid sub acțiunea stimulilor. Temperatura la nivelul nasului a fost măsurată printr-un sistem de termografie infraroșie, autorii încercând să vadă astfel influența modificărilor la nivel mental oglindite în această temperatură, în timp ce participanții realizau o activitate cognitivă. Rezultatele au arătat că sub influența luminii roșii temperatura pielii nazale s-a modificat semnificativ comparativ cu celelalte culori utilizate (galben și albastru). (13)

Rezultate contradictorii au fost obținute în urma unor cercetări care au vizat efectul culorilor cu lungime de undă scurtă versus culorile cu lungine de undă lungă asupra organismului uman: unele studii au demonstrat, iar altele au infirmat faptul că acele culori cu lungime scurtă (roșu, galben) stimulează corpul, în timp ce culorile cu lungime scurtă (albastru, verde) au un efect sedativ. (13)

Într-un studiu de caz un copil de zece ani suferind de Leishmaniasis cutanată (infecție care se manifestă prin erupții la nivelul pielii, care se vindecă în câteva luni și lasă în urmă cicatrici), a fost tratat prin cromoterapie, fiindu-i aplicate succesiv mai multe culori la nivelul rănii, în funcție de necesitatea stadiului în care ajungea rana: verde în primele zece zile, albastru în următoarele cinci zile și roșu în următoarele cincisprezece. Cercetătorii au obținut rezultate pozitive încă din primele zile, semnele vindecării fiind vizibile de la început. În final, aceștia susțin că au reușit să vindece afecțiunea prin cromoterapie, niciun alt tratament nemaifiind urmat de pacient concomitent cu terapia prin culori. Acesta este însă doar un studiu de caz, care nu se încadrează în rigorile testelor clinice și ale studiilor științifice, astfel încât rezultatul obținut să poată fi generalizat. (14)

Polemica privind cromoterapia

La fel ca celelalte tipuri de terapii alternative, terapia prin culori este controversată, stârnește polemici în rândul oamenilor de știință și medicilor și nu este acceptată unanim. Individul, datorită unicității sale, reacționează diferit la orice tip de stimuli, inclusiv la culori. Necesitatea realizării unor studii experimentale de calitate care să demonstreze efectul terapeutic al culorilor și ale căror rezultate să poată fi generalizate ar putea pune capăt polemicilor.

Argumente pro

• Este o terapie sigură, simplă, accesibilă din punct de vedere financiar. (3)
• Lumina soarelui, sursa centrală de energie și vindecare în cromoterapie, este la îndemâna fiecăruia dintre noi și are efecte benefice asupra organismului: ajută la asimilarea vitaminei D, întărește oasele, iar razele de dimineață stimulează glanda pituitară. (5)
• Cromoterapia ține cont de unicitatea fiecărei persoane în decelarea cauzelor care duc la dezechilibre și în tratamentul aplicat (4)
• Constă într-o metodă non-invazivă de vindecare și se axează pe echilibrul între minte, corp și spirit. (4)
• Nu are efecte adverse și nu produce durere (5)
• Cromoterapia presupune cea mai naturală metodă de tratament, întrucât reunește efectele luminii cu ale culorilor pentru a vindeca (5)

Argumente contra

• Nu s-a demonstrat până acum existența punctelor „chakra” la nivelul organismului uman, acele centre de energie, responsabile fiecare de câte o culoare diferită.
• Studiile realizate până în prezent fie au ajuns la rezultate contradictorii, fie nu au respectat normele minime de realizare a unei cercetări științifice pentru a putea fi de încredere, astfel că nu există susținere științifică pentru efectul terapeutic al culorilor.
• Metoda de diagnostic conform căreia prin examinarea culorilor anumitor organe și zone ale corpului terapeutul își dă seama de lipsa unei anumite culori din organism este simplistă și specifică mai degrabă perioadei evului mediu. Multitudinea de simptome și boli existente astăzi nu poate fi explicată și redusă doar la un număr limitat de culori.
• Simbolismul culorilor este învățat din copilărie; încă de mici începem să asociem culorile cu diferite emoții, stări, simboluri etc. (să nu uităm că există practica de a îmbrăca bebelușii în haine de culori diferite în funcție de gen: roz și roșu pentru fetițe și albastru pentru băieți). În acest caz în ce măsură putem pune presupusele efecte ale cromoterapiei pe seama acțiunii veridice a culorilor și nu pe seama efectului placebo sau pe asocierile învățate?
• Cromoterapia se recomandă a fi utilizată alături de un tratament principal, însă în aceste condiții nu se poate ști cu exactitate dacă vindecarea unei afecțiuni se datorează și terapiei prin culori.

Cromoterapia este utilizată în multe domenii din viața noastra, uneori chiar fără să ne dăm seama. Fie că ne vopsim pereții casei sau ai biroului în anumite culori, fie că purtăm anumite nuanțe în vestimentație sau în machiaj, alegem culorile care ne plac și care simțim că ne creează o stare plăcută. Însă de aici până la a folosi culorile ca tratament pentru bolile și afecțiunile de care suferim este un drum lung și periculos de care trebuie să fim conștienți înainte de a-l urma.