Copilul cu ADHD - sfaturi pentru părinți și opțiuni de tratament

ADHD sau sindromul hiperkinetic cu deficit de atenție, este o tulburare psihică ce afectează îndeosebi copiii dar de multe ori și adulții. Este caracterizat prin lipsă de atenție, hiperactivitate și impulsivitate.

La unii copii, simptomele apar în jurul vârstei de 3 ani, cu toate acestea unele evenimente, probleme psihologice și boli pot genera anumite caracteristici ale ADHD. Nu există un test specific pentru diagnosticarea ADHD. Medicul va realiza o examinare pentru a identifica anumite cauze, ca de exemplu anxietatea sau depresia ce pot avea simptome asemănătoare.

Nu se cunoaște cauza exactă a apariției, se consideră ca este transmis genetic, de asemenea expunerea la alcool, tutun, anumite toxice în timpul sarcinii, nașterea prematură și unele leziuni traumatice la nivelul creierul, pot reprezenta un potențial risc pentru apariție. (4)

Creșterea unui copil cu ADHD este mai specială. Majoritatea activităților care sunt considerate de rutină într-o familie devin dificil de realizat, în funcție de severitatea simptomelor pe care le are copilul, astfel fiind necesară o abordare diferită. Uneori, poate deveni frustrant, însă există metode prin care activitățile să devină mai ușor de realizat.

Se apelează adesea la terapiile comportamentale, care promovează în primul rând recompensa comportamentului bun, pozitiv, a doua abordare fiind cea de a înlătura orice comportament neadecvat. Copiii trebuie să înțeleagă că orice acțiune are și consecințe, astfel fiind necesară impunerea unui set de reguli atât acasă cât și în societate.

Deși este o afecțiune în care simptomul principal este deficitul de atenție, copilul cu ADHD este capabil să își mențină concentrarea și să acorde atenție asupra lucrurilor sau activităților care îi fac plăcere ca de exemplu, poate acorda o atenție deosebită unui joc, dar nu-și poate concentra atenția atunci când își face temele. Faptul că își canalizeaza toată atenția asupra unei activități la un moment dat, dar nu se poate concentra pe lucruri mărunte, rezultă de multe ori în situații conflictuale între copil și părinți.

Pentru copiii cu ADHD viața socială poate fi afectată, din cauza impulsivității nu își pot crea relații de prietenie cu alți copii sau chiar cu frații și membri ai familiei, pentru că le este dificil să se joace cu un grup de copii sau să desfășoare unele activități în cadrul unei echipe, mai ales dacă există și anumite reguli în cadrul acelui grup.

Cu timpul, copilul cu ADHD devine adolescent, iar comportamentul impulsiv poate duce la acțiuni și activități periculoase. La adulți, comportamentul se menține atunci când simptomele din copilărie au fost severe și, de asemenea, dacă există și alte afecțiuni psihice precum anxietatea sau depresia. (6)

Sfaturi pentru părinții copilului cu ADHD

• Părinții trebuie să înțeleagă faptul că la acești copii creierul fucționează diferit, în consecință nu toate acțiunile pe care le desfășoară sunt întotdeauna sub controlul lor.
• Este important ca părinții sa dețină cât mai multe informații despre această tulburare, astfel încât să înțeleagă comportamentul copilului cu ADHD.
• Este necesară realizarea unei rutine ce trebuie respectată în fiecare zi. În această rutină sunt incluse mesele, temele, timpul de joacă și cel de somn. De asemenea, copilul trebuie să fie implicat în activitățile zilnice ale casei.
• Regulile impuse trebuie să fie simple și clare, astfel încât copiii să le înțeleagă pe deplin și să le urmeze cât mai ușor.
• Se poate realiza un calendar în care să fie scrise toate atribuțiile și activitățile pe care copilul trebuie să le urmeze, acesta poate fi făcut într-o manieră colorată, veselă, cât mai atractivă pentru copii.
• Camera copilului trebuie să fie organizată, curată, să fie un spațiu cât mai liniștit pentru a nu fi distras de la orice activitate pe care o desfășoară. Este indicat ca timpul petrecut la calculator sau televizor sa fie cât mai limitat, iar timpul să fie valorificat prin activități în natură, unde totodată își pot consuma energia prin diverse jocuri.
• Activitatea fizică este încurajată, copilul va consuma energie dar totodată îl poate ajuta să-și concentreze atenția la anumite mișcări. Astfel, poate scădea și impulsivitatea, anxietatea, dar se obține și o stimulare a creierului benefică.
• Somnul este foarte important. Copiilor cu ADHD le va fi mai greu să meargă la culcare, iar lipsa de somn va crește lipsa de atenție și hiperactivitatea. Este necesar să se elimine orice stimul din jurul copilului, să se elimine zahărul din alimentație și să se organizeze un ritual al somnului.
• Adesea, copiii cu ADHD acționează înainte de a gândi, astfel trebuie încurajată verbalizarea oricărui gând, este important să se înțeleagă procesul de gândire al copilului, pentru a-l ajuta să înlăture orice comportament considerat a fi negativ.
• Este de ajutor să se apeleze la sprijinul unui terapeut; mulți părinți se pot speria uneori de comportamentul copilului, astfel că un ajutor poate fi benefic, atât pentru copil, cât și pentru părinte.
• De asemenea sunt încurajate activitățile relaxante și plimbările, cu cât un părinte este mai calm, cu atât și copilul va fi calm.
• Deoarece este o boală transmisă genetic, părinții sau alți membri ai familiei ar putea avea la rândul lor această afecțiune, un control medical fiind astfel necesar. (1, 3, 5)

Opțiuni de tratament pentru copilul cu ADHD

Tratamentul se bazează pe medicație combinată cu terapie, această combinație pare a fi cea mai benefică pentru ameliorarea simptomelor.

Pentru copiii de 6 ani și mai mari, este recomandată terapia comportamentală asociată cu medicația, iar pentru copiii mai mici de 6 ani, se recomandă a se începe cu terapia comportamentală, după care se vor încerca și medicamentele.

În cazurile cu simptome moderate spre severe, tratamentul se bazează în special pe medicație. Medicamentele utilizate sunt denumite psihostimulante, acestea cresc cantitatea unor anumite substanțe chimice din creier și ajută copilul cu ADHD să-și mențină concentrarea și sa-și controleze gradul de impulsivitate și hiperactivitate. Studiile au arătat că peste 80% dintre cazurile cărora li s-au administrat astfel de medicamente, au avut un răspuns pozitiv. (6)

Medicamentele pot ameliora simptomele copilului și pot ajuta la controlul unor probleme comportamentele, medicul va încerca diferite medicamente și doze astfel încât să se ajungă la combinația cea mai eficientă. Deși pot fi foarte eficiente, psihostimulantele pot determina efecte adverse precum:

• greață și dureri de cap,
• insomnii,
• dezvoltarea unor ticuri,
• schimbări de dispoziție,
• afectarea apetitului și a dezvoltării corporale corespunzătoare.

Terapia are rolul de a întări comportamentul pozitiv și de a elimina orice probleme comportamentale. Această terapie va veni și în sprijinul părinților. De asemenea, profesorii vor putea aplica diverse metode la școală, pentru integrarea cât mai eficientă a copilului.

Terapia poate ajuta copilul să învețe să-și exprime sentimentele în diferite moduri astfel încât să nu creeze probleme copilului și celor din jur. În această terapie trebuie inclus și un program de instruire al părinților, terapia bazată pe interacțiunea dintre părinte-copil, îi învață pe părinți cum să gestioneze comportamentul copilului și de asemenea cum să cultive comportamentul bun și în același timp să îl diminueze pe cel impulsiv. Atunci când copiii cresc, se poate apela la terapie comportamental-cognitivă, care îi poate învăța cum pot să-și controleze comportamentul și să înțeleagă gândurile și sentimentele ce îi pot influența. (2, 6)

Adoptarea unui stil de viață cât mai sănătos poate ajuta la ameliorarea simptomelor. Hrana trebuie să fie nutritivă și de bună calitate, în plus este necesar să se adopte un program de activitate fizică pentru ca acești copii să-și poată canaliza și consuma energia. De asemenea, să se asigure condițiile pentru implementarea unui program de somn și a unui spațiu liniștit, astfel încât somnul să fie cât mai calitativ.