Constipația

Constipația este definită de emiterea de scaune mai rar decât în mod normal, de obicei mai rar de 3 pe săptămână. Poate fi vorba și despre scaunele foarte dure sau emise cu dificultate. Constipația apare deseori din cauze incomplet cunoscute, dar uneori are un motiv clar (este rezultatul unei boli). Constipația este în general privită ca un simptom și nu o afecțiune în sine.

Constipația poate afecta persoanele de toate vârstele, dar afectează femeile de două ori mai des decât bărbații. Cel mai frecvent este episodică (durează o perioadă scurtă); există însă și constipație cronică, ce se întinde pe o perioadă lungă de timp. Deseori, constipația apare în urma unui regim alimentar cu prea puține fibre sau lichide. Există însă și cauze importante ale constipației:

• Sindrom de colon iritabil
• Anumite medicamente
• Hipotiroidism
• Cancer de colon
• Fibroză chistică

Din acest motiv, constipația tratată acasă și care nu cedează necesită investigații medicale. Apariția constipației la un sugar necesită și ea o vizită la medicul de familie. Constipația în sine produce rareori probleme, în afara neplăcerilor de ordin psihologic. Totuși, poate precipita apariția hemoroizilor sau a incontinenței fecale (pierderea de materii fecale împotriva voinței).

Atunci când se cunoaște o cauză, tratarea acesteia este pasul esențial pentru a vindeca și constipația. Optimizarea regimului alimentar și activitatea fizică regulată se impun în toate tipurile de constipație. Când aceste modificări nu sunt suficiente, se poate apela la laxative ușoare, care înmoaie scaunul și îl ajută să se formeze mai bine. Abia în ultimă instanță, se poate apela la laxative puternice sau clisme. Nu administrați copiilor laxative sau clisme fără a consulta medicul. (1, 2)

Tractul digestiv și constipația

Tractul digestiv este traseul pe care îl urmează alimentele și lichidele, astfel încât corpul să le digere și să absoarbă nutrienții și apa necesare vieții. Tubul digestiv este alcătuit din mai multe segmente:

• Cavitatea orală (gura)
• Esofagul
• Stomacul
• Intestinul subțire
• Intestinul gros (colonul)
• Rectul și anusul

Alimentele sunt împinse dintr-un capăt în altul al tubului digestiv cu ajutorul contracțiilor musculare de la acest nivel, care se realizează pe segmente. Această activitate este coordonată de către sistemul nervos în mod automat, fără a fi sub control voluntar. Substanțe acide și enzime „macină” alimentele în stomac și intestinul subțire, reducându-le la componente cât mai mici, care sunt apoi absorbite. Astfel, în colon ajung resturi alimentare, care vor suferi procese de putrefacție și fermentație, sub acțiunea bacteriilor de aici. În plus, în colon se absoarbe mare parte din apă. Aceste procese continuă de-a lungul colonului, ducând la formarea în final a materiilor fecale, care sunt depozitate în rect. Atunci când există o contracție mai importantă a mușchilor de la acest nivel, scaunul trece din rect în canalul anal, semnalând nevoia de defecație. Sunt apoi eliminate în mod voluntar, prin deschiderea anusului, care are la capăt un grup de mușchi (un sfincter) care este controlat conștient.

Principalul motiv incriminat în apariția constipației este că scaunul stă prea mult timp în colon. Astfel, este absorbită mai multă apă decât în mod normal, ceea ce face ca materiile fecale să fie uscate și dure. (2)

Cum este tranzitul normal și când este vorba despre constipație?

Adulți

Constipația este un termen relativ, care se raportează la obiceiurile fiecărei persoane. Pentru cineva poate fi normal să folosească toaleta o dată la 2 zile, iar pentru altcineva să aibă scaun de două ori pe zi. În general, mai puțin de 2-3 scaune pe săptămână pot semnala constipația. În fapt, puteți percepe ca fiind constipație orice alungire persistentă a perioadei dintre scaune, însoțită sau nu de un efort de defecație. Uneori, constipația poate fi însoțită și de balonare, crampe abdominale sau greață.

Copii

La copii, se aplică aceeași regulă, atât timp cât scaunul este moale, bine format și ușor de eliminat. La nou-născuți, frecvența normală a scaunului este foarte variabilă. Este normal ca un nou-născut hrănit la sân să aibă scaun după fiecare masă, dar și să treacă până la o săptămână fără a avea scaun. Cei hrăniți cu formule ce înlocuiesc laptele matern tind să aibă scaune zilnice și mai bine formate (mai asemănătoare cu ale adulților). Este normal ca aspectul și consistența scaunului să varieze; o întărire a scaunului ce nu este un eveniment unic poate semnala constipația. La majoritatea copiilor, se poate bănui apariția constipației dacă:

• Defecația este mai rară de 3 scaune pe săptămână (semnificativ în funcție de rutina copilului respectiv)
• Dificultate de a evacua materiile fecale, durere la defecație
• După ce a avut scaun, apare o cantitate foarte mică de sânge în scutec sau pe hârtia igienică (scaunul dur și voluminos a lezat anusul)
• Scaunele sunt dure, voluminoase sau mici, ca niște bobițe
• Copilul murdărește lenjeria cu scaune apoase sau mucus amestecat cu materii fecale. Uneori, o cantitate mare de materii fecale dure este prezentă în rect fără a putea fi eliminată, situație numită impactare fecală. Pe lângă această masă de fecale, se pot pierde involuntar materiile fecale de „deasupra” obstacolului. Deseori, părinții confundă această situație cu diareea.
• Apar manifestări nespecifice: dureri de burtă, scăderea poftei de mâncare, iritabilitate sau nefericire (4, 5)

Cauze de constipație

În cele mai multe cazuri, constipația apare din cauza unei asocieri de factori, fără a se putea numi un motiv clar, caz în care se numește primară sau idiopatică. Poate constitui, însă și un simptom al unei alte boli, caz în care se numește constipație secundară. Deși anumite condiții dietetice sau boli pot produce constipație la orice vârstă, există și situații sau afecțiuni specifice pentru anumite vârste.

Adulți

Factorii care pot contribui la apariția constipației primare sunt:

• Dieta săracă în fibre (fructe, legume, cereale)
• Consumarea de lichide insuficiente
• Modificarea obiceiurilor alimentare (de exemplu, sărirea unor mese sau ținerea unui regim)
• Lipsa de intimitate când folosiți toaleta
• Ignorarea sau amânarea nevoii de a merge la toaletă
• Greutatea prea mică sau prea mare față de normalul vârstei și a înălțimii
• Traume, implicarea în situații violente

Bolile și situațiile care pot determina constipație la adult includ:

• Sarcina - mai ales în primul trimestru, aproape jumătate din femeile însărcinate se confruntă cu această problemă. Constipația din această situație se datorează cantității mari de progesteron circulant, hormon cu un rol important în sarcină, dar care relaxează și musculatura tubului digestiv, încetinind tranzitul.
• Anumite medicamente: antacide cu aluminiu, unele antidepresive, antiepileptice, antipsihotice, suplimentele cu calciu, medicația puternică împotriva durerii, diuretice, suplimente de fier
• Sindromul de colon iritabil - această boală funcțională este incomplet elucidată; deși nu există anomalii de structură, tranzitul intestinal nu funcționează cum ar trebui și este ori mai rapid, ori mai lent, ori o alternanță a celor două stări. Astfel, există o formă de colon iritabil în care predomină constipația. Alimentația pare avea un rol în apariția episoadelor de durere abdominală și constipație.
• Diabet zaharat - hiperglicemia poate afecta nervii din corp, inclusiv cei cu funcție autonomă, cum sunt cei care coordonează mișcările intestinelor.
• Hipotiroidism - hormonii tiroidieni controlează metabolismul și au un impact și asupra motilității intestinale; când nivelul lor este prea scăzut, tranzitul este încetinit.
• Cancer de colon sau de rect - o masă tumorală crește în interiorul ultimei porțiuni a tubului digestiv și împiedică eliminarea scaunului bine format
• Hipercalcemie, hipopotasemie
• Intervenții chirurgicale
• Fisuri anale
• Distrofii musculare
• Boala Parkinson
• Boli inflamatorii cronice ale tubului digestiv

Copii

La sugar și copilul mic, factorii care pot contribui la apariția constipației primare sunt:

• Dietă inadecvată - ca și la adult, după ce s-a finalizat diversificarea, este necesară o cantitate suficientă de apă (ceai) și fibre în fiecare zi. Copiii hrăniți mai mult decât au nevoie sau care consumă prea mult lapte au o șansă mai mare de a fi constipați. Sugarii hrăniți cu lapte matern suferă mai rar de constipație, acesta conținând echilibrul perfect de nutrienți și lichid pentru un scaun ușor de eliminat.
• Modificarea dietei - perioadele de tranziție în tipul de alimentație, la sugar sau copilul mic, pot cauza constipație temporară. De exemplu: diversificarea, schimbarea formulei de lapte, introducerea laptelui de vacă în dietă.
• Probleme în folosirea toaletei - la copiii mici este foarte important cât de bine au deprins utilizarea oliței sau a toaletei. Dacă îi stresați, grăbiți sau nu îi încurajați să încerce să fie cât mai independenți, se pot simți presați și stresați, contribuind la apariția constipației. Unor copii le poate fi frică să folosească toaleta din locuri publice (de exemplu, la școală), iar ignorarea nevoiei de a avea scaun în acel moment să ducă la constipație.
• Durere la eliminarea scaunului - este posibil ca un copil să se abțină de la eliminarea scaunului deoarece a avut dureri în trecut, legate de acest act. Uneori, este vorba despre un cerc vicios, în care un episod de constipație dureroasă provoacă abținerea de la defecație, care întreține constipația.

Rar, constipația poate apărea ca o consecință a unei boli:

• Boala Hirschprung - nervii dintr-o porțiune a colonului sunt afectați de la naștere, iar musculatura nu funcționează bine; materiile fecale se adună la acel nivel și sunt eliminate rar și în cantitate mare. Boala este de obicei diagnosticată la naștere.
• Malformații anorectale (de obicei diagnosticate la naștere)
• Fibroză chistică - o boală genetică în care corpul produce mucus gros în plămâni și tubul digestiv, cauzând inclusiv constipație.
• Malformații ale măduvei spinării
• Boli comune cu ale adultului: hipotiroidism, hipercalcemie, diabet, administrarea anumitor medicamente, etc. (4, 5)

Poate fi constipația o urgență?

În rare cazuri, constipația poate semnala o urgență medicală: atunci când se datorează unei opriri complete a tranzitului intestinal. Această situație se numește obstrucție intestinală și poate apărea în mai multe situații sau afecțiuni. Apare mai ales la persoanele care au avut o intervenție chirurgicală în abdomen. În obstrucția intestinală, constipația apare brusc (acut). Totuși, în această situație, constipația trece în scurt timp pe planul secund, apărând alte semne și simptome mai importante:

• Balonare foarte importantă, vizibilă (abdomenul este mult „umflat”)
• Durere abdominală severă, care se înrăutățește
• Greață, vărsături
• Febră

Dacă dvs. sau copilul dvs. aveți aceste simptome, apelați numărul de urgență 112. (7)

Când te prezinți la medic

Constipația necesită investigație medicală atunci când:

• Disfuncția este nou instalată și simptomele durează mai mult de 3 săptămâni
• Ați remarcat apariția de sânge în materiile fecale
• Scaunele au aspect ascuțit, ca un creion
• Remediile încercate la domiciliu nu au fost eficiente
• Ați scăzut în greutate
• Constipația alternează cu diaree
• Un sugar de sub 2 luni suferă de constipație
• Un sugar care nu este hrănit la sân nu are niciun scaun timp de 3 zile; dacă sugarul este iritabil sau varsă, contactați medicul în scurt timp
• Copilul dvs. suferă de constipație persistentă (1, 4, 8)

La ce medic te adresezi și la ce să te aștepți

Dacă nu este o urgență (caz în care veți apela numărul de urgență 112), constipația este inițial investigată de către medicul de familie. Atunci când riscul ca alte boli să fie prezente este foarte mic, medicul de familie poate pune diagnosticul și face recomandări privind dieta și/ sau medicația necesare pentru constipație. Acesta va adresa numeroase întrebări privind apariția constipației (de cât timp, cât de dese sunt scaunele, dacă este legată de un eveniment), dieta alimentară, alte simptome care pot fi prezente, istoricul medical familial și personal al dvs. sau copilului. Chiar dacă este posibil să vă simțiți inconfortabil, răspundeți cât mai detaliat la aceste întrebări și completați dacă ați mai remarcat ceva. Acestea date sunt foarte importante pentru realizarea unui diagnostic, eventual excluderea unei boli mai grave.

De obicei, medicul de familie va realiza un examen clinic. Inițial, va palpa abdomenul pentru a detecta prezența de anomalii sau zone dureroase. Medicul poate examina regiunea anală, mai ales dacă sunt prezente dureri sau sângerări. Apoi va realiza un tușeu rectal, prin introducerea unui deget (cu mănușă) prin anus, în rect și palparea acestei regiuni. Această examinare se realizează folosind degetul mic la sugari și copii. Nu vă sfiiți de această examinare, întrucât poate oferi date valoroase despre diagnostic.

Atunci când medicul de familie consideră că simptomele dvs. nu sunt explicate de situațiile comune care cauzează o constipație primară sau de o boală pe care v-o cunoaște, vă poate recomanda un consult de specialitate. Acesta poate fi cu un medic internist sau un gastroenterolog, care pot realiza investigații suplimentare. (1, 4, 5)

Cum se pune diagnosticul

În situațiile necomplicate, diagnosticul poate fi realizat pe baze clinice, de către medicul de familie.

 

Atunci când există suspiciunea unor alte cauze care duc la constipație, se pot recomanda investigații suplimentare, precum:

• Radiografie abdominală - realizată de urgență în obstrucția intestinală. În alte situații, poate arăta prezența unei mase de materii fecale în rect. Dacă se administrează pe gură o substanță care opacifiază intestinul, se poate urmări traseul său realizând mai multe radiografii, una după alta. Acest lucru se poate face și introducând substanța de contrast direct în colon, printr-o clismă.
• Manometrie anorectală - cu ajutorul unor senzori de presiune, se verifică eficiența mușchilor care expulzează materiile fecale.
• Colonoscopie - folosind un tub lung, flexibil și subțire, cu o cameră video și lumină la un capăt, se vizualizează interiorul colonului pentru a detecta eventualele leziuni (din boli intestinale cronice, polipi, tumori). Investigația este neplăcută deoarece este necesară să se introducă aer pentru a destinde colonul; de obicei, este disponibilă o formă de sedare.
• Tomografie computerizată - acest test este mai sensibil decât radiografia și este folosit pentru a vizualiza mai în detaliu structura anatomică a anumitor zone. Poate fi recomandat când se suspectează o boală mai gravă a colonului. (2, 3)

Dietă și mod de viață

Optimizarea dietei și a stilului de viață reprezintă prima linie de tratament împotriva constipației, la majoritatea pacienților. Deseori, acestea pot fi suficiente pentru a obține normalizarea tranzitului intestinal.

Consumul de fibre și lichide

Fibrele sunt nutrienți din plante care nu sunt digerați de către organismul uman. Ele trec în materiile fecale suferind puține modificări, crescând masa scaunului și făcându-l mai moale. Există două tipuri de fibre, cu acțiuni diferite în organism:

• Fibre insolubile - acestea trec practic nemodificate în materiile fecale, absorb o cantitate mare de apă (ca un burete) și cresc volumul scaunului, care este eliminat și mai repede. Acestea se găsesc în pielea fructelor și a legumelor, grâu, tărâțe, cereale integrale, nuci și semințe.
• Fibre solubile - acestea se dizolvă în apă, sunt modificate sub acțiunea bacteriilor din tubul digestiv și cresc volumul și scad consistența scaunului. Amestecate cu apă, fibrele solubile formează un „gel” în intestin, care leagă excesul de colesterol și îl elimină. Aceste fibre se găsesc în legume și fructe, nuci și semințe, ovăz, orz, psyllium.

Academia de Nutriție și Dietetică din SUA recomandă adulților să consume 20-35 de grame de fibre în fiecare zi. Consumând alimente intens procesate sau rafinate, ori alimente sărace în fibre (brânzeturi, carne) necesarul zilnic de fibre nu este atins. Alimentele bogate în fibre includ:

• Fasole gătită, jumătate de cană - 6,2-9,6 grame de fibre
• Cereale 100% din tărâțe, jumătate de cană - ~9,1 grame
• Pâine de secară, 1 felie - ~1,8 grame
• Spaghetti din făină integrală, 1 cană - ~2,7 grame
• O lingură se semințe de in - ~3,3 grame
• Mazăre verde, gătită, jumătate de cană - ~3,5-4,4 grame
• Legume cu frunze verzi, gătite (spanac) - ~2,5-3,5 grame
• Legume amestecate, gătite, jumătate de cană - 4 grame
• pară medie, cu tot cu piele - ~5,5 grame
• Două prune, cu tot cu piele - ~2,4 grame
• Un măr mic, cu tot cu piele - 3,6 grame

Consumați cel puțin 5 porții de fructe și legume variate, în fiecare zi. Beți cel puțin 8-10 pahare de apă pe zi (cantitatea poate varia în funcție de vârsta și greutatea dvs.). Fiți în mod deosebit atent la cantitatea de apă pe care o beți dacă ați crescut aportul de fibre din dietă. Deși rar, când este insuficientă apă prezentă în intestine, fibrele în cantitate mare pot cauza o obstrucție intestinală.

Dacă doriți să creșteți fibrele din dietă, faceți acest lucru gradat, introducând câte un aliment bogat în fibre o dată la 2-3 zile. În primele zile, puteți remarca apariția balonării și a flatulenței. Acest lucru neplăcut este temporar și va dispărea în următoarele săptămâni, pe măsură ce tractul digestiv se adaptează la noul regim. (3, 9, 10)

Activitatea fizică

Nu se știe exact prin ce mecanism, dar activitatea fizică regulată pare a stimula tranzitul intestinal. Încercați să fiți activi în fiecare zi sau cel puțin 30 de minute, de 5 ori pe săptămână. Mersul pe jos în pas rapid este o activitate sportivă pe care o poate practica majoritatea persoanelor, indiferent de vârstă.
Lipsa activității fizice este considerată una dintre principalele cauze de constipație la persoanele adulte. În plus, cei care suferă de o boală ce le limitează mișcarea au un risc mai mare de a suferi de constipație, fapt care trebuie conștientizat de îngrijitorii lor. (2, 3)

Stabilirea unei rutine

Pentru a evita constipația, încercați să mergeți la toaletă imediat când simțiți nevoia (și încurajați copiii să facă la fel, în loc să se abțină). Dacă vă abțineți, poate fi mai dificil să aveți tranzit intestinal normal mai târziu în cursul zilei. Puteți să vă stabiliți un „program” pentru a merge la toaletă. În general, tranzitul este mai accentuat în prima oră după trezire sau la câteva minute după masă. Acest lucru se datorează reflexului gastro-colic: atunci când stomacul se distinde sub acțiunea alimentelor, trimite semnale nervoase către colon să își contracte musculatura.

Toaletele „standard” nu constituie de fapt opțiunea cea mai bună pentru a avea un tranzit fără efort. Statul pe vine este o poziție mai corectă, care menajează mușchii din regiune (planșeul pelvin). Puteți obține acest efect plasând un scaun jos sub picioare și aplecându-vă înainte, atunci când folosiți toaleta. Nu vă țineți respirația și nu vă forțați pentru a avea un scaun. (4)

 

Ce trebuie să știi despre tratament

Atunci când există o altă cauză pentru apariția constipației, este esențială detectarea și tratamentul acesteia (atunci când este posibil).
Concomitent cu tratamentul cauzal sau în absența acestuia (când constipația este primară), se poate apela la tratamentul medicamentos, atunci când măsurile de optimizarea a stilului de viață nu au fost suficiente. Există mai multe medicamente pentru constipație (laxative), care acționează diferit asupra sistemului digestiv. De obicei, se începe cu un laxativ mai ușor, care crește volumul scaunului, iar cele mai puternice, care pot da și dependență, se recomandă în caz de eșec.

Principalele tipuri de laxative sunt:

• Laxative care formează scaunul - acestea rețin mai multă apă în materiile fecale și le fac mai moi și mai ușor de eliminat. Laxativele de acest tip conțin fibre în cantitate mare sau acționează similar cu acestea. Acestea se asociază cu riscul de a faca impactare fecală, motiv pentru care trebuie consumate împreună cu o cantitate mare de apă. Exemple: pulbere de tărâțe, psyllium, metilceluloză, inulină. Aceste tratamente sunt disponibile fără rețetă.
• Laxative osmotice - acestea acționează prin reținerea lichidului în colon (în loc să se absoarbă), astfel încât scaunul va fi mai moale și ușor de eliminat. Opțiunile includ lactuloza și macrogoli, care sunt disponibile fără rețetă.
• Laxative stimulante - acestea stimulează nervii care controlează musculatura tubului digestiv, crescând frecvența/ intestinatea contracțiilor și expulzând mai rapid scaunul. Acționează în 8-12 ore, motiv pentru care se iau de obicei înainte de culcare. Deși foarte eficiente, acestea pot avea ca efect secundar reducerea mișcărilor intestinale autonome (fără ajutorul medicației), ducând la dependență de laxative. Substanțele utilizate includ: bisacodil (dulcolax), docusat, senna.

Dacă simptomele s-au instalat de puțin timp (constipație acută), medicul vă poate recomanda utilizarea laxativelor doar până când scaunele se normalizează. Dacă suferiți de constipație cronică (de obicei din cauza unei alte boli), poate fi necesară utilizarea laxativelor timp îndelungat (luni-ani de zile). Renunțarea la un laxativ utilizat o perioadă mai lungă de timp se realizează gradat, pentru a permite sistemului nervos să „intre în acțiune” fără stimularea medicamentoasă.

Femeile însărcinate sau care alăptează, care suferă de constipație pot beneficia de următoarele tratamente:

• Optimizarea regimului alimentar și creșterea activității fizice
• Administrarea de laxative osmotice, care nu se absorb deloc din intestin (nu ajung la făt sau în lapte)
• Când niciun alt tratament nu este eficient, medicul poate recomanda o doză mică de bicasodil sau alt laxativ stimulant

Sugarii și copiii mici, în funcție de vârstă și alimentație, sunt tratați diferențiat:

• Sugarii care nu au fost diversificați - li se oferă apă suplimentară între mesele de lapte și nu se sare peste gimnastica și masajul zilnice
• Sugarii care mănâncă alimente solide - li se oferă o cantitate mai mare de apă, sucuri de fructe sau fructe făcute piure.
• La copiii mari, se recomandă un regim alimentar bogat în fibre și activitate fizică regulată, cât și corectarea obiceiurilor legate de toaletă.
• Dacă măsurile dietetice nu au fost suficiente, medicul poate recomanda administrarea de laxative osmotice sau doze mici de laxative stimulante. (3, 4)

 

Complicații

În general, tratamentul pentru constipație este eficient. Există însă și persoane care suferă de constipație cronică. Chiar dacă rare, există riscul unor complicații asociate cu această afecțiune:

• Hemoroizii pot apărea din cauza eforturilor repetate de defecație și pot deveni inflamați sau iritați, ceea ce cauzează durere ori sângerare rectală. Chiar dacă presupuneți că sângele din scaun se datorează hemoroizilor, dacă aceștia nu au fost investigați niciodată, este timpul să vă prezentați la medic.

 

• Pot apărea fisuri anale. Acestea sunt mici rupturi ale pielii din preajma anusului, care cauzează durere intensă la eliminarea materiilor fecale.
• Poate apărea prolapsul rectal (când o parte din rect iese prin anus),
• Poate apărea impactarea fecală. Aceasta, la rândul său, poate cauza incontinență pentru fecale, sângerare rectală, inflamarea anusului sau prolaps rectal (2)

Concluzii - de reținut

• Constipația reprezintă o creștere a perioadei dintre scaune, expulzia cu dificultate a scaunului, care poate fi dur și prea mare sau prea mic. Punctul de referință când evaluați dacă dvs. sau copilul dvs. suferă de constipație este regimul normal de a merge la toaletă, întrucât există variații mari de la o persoană la alta.
• Constipația este foarte frecvent un simptom funcțional și tranzitoriu (apare fără a fi prezentă vreo boală și trece în scurt timp). Poate fi însă și o formă de manifestare a unei boli, cum sunt sindromul de colon iritabil sau cancerul de colon.
• Când constipația nu cedează în câteva săptămâni sau se asociază cu alte simptome (sânge în scaun, febră, scădere în greutate), contactați-vă medicul de familie. Dacă apare la un nou-născut sau sugar sub 2 luni, acesta necesită atenție medicală rapidă.
• În cazul în care constipația s-a instalat brusc și este însoțită de dureri severe de abdomen, vărsături, balonare marcată, contactați serviciul de urgență 112.
• Tratamentul constipației se realizează în primul rând prin creșterea aportului de fibre și apă din dietă și activitatea fizică regulată.
• Tratamentul medicamentos include laxative cu acțiune diferită, recomandate în funcție de severitatea constipației, atunci când modificarea stilului de viață nu a fost suficientă. Administrarea anumitor laxative timp îndelungat poate cauza o scădere a activității intestinale, când acestea sunt întrerupte. (2)