Când să chemi ambulanța (apelul 112)

Știți când e necesar să sunați la ambulanță? Adesea, apar confuzii când vine vorba de apelarea serviciului unic de urgență. E necesar să recunoaștem rapid urgențele medicale, pentru a solicita ajutor medical în cel mai scurt timp, cât și să știm când nu este cazul să apelăm 112.

Din păcate, conform unui sondaj desfășurat în 2013 de către Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS), peste 70% din apelurile la 112 sunt false.
În aceste condiții, trebuie să fim reponsabili când sunăm la ambulanță, pentru că putem pune în pericol viața unor persoane aflate în pericol real, atunci când trimitem medicii pe piste false sau solicităm ambulanța inutil.

Așadar, care sunt urgențele medicale pentru care e necesar să chemăm Salvarea?

• observăm o persoană inconștientă, ce nu răspunde atunci când este strigată, mișcată sau lovită ușor;
• dacă observăm căderea într-o stare de inconștiență, manifestată prin amețeală, temperatură ridicată sau scăzută, lentoare în mișcări, schimbare a culorii pielii;
• dacă găsim persoane inconștiente sau pe cale să-și piardă cunoștința, în urma inhalării de vapori chimici sau de dioxid de carbon provenit de la instalații de încălzire improvizate sau defecte;
• în cazul în care o persoană are febră mare – peste 38-39 de grade, în special în cazul copiilor mici și al bătrânilor;
• când experimentăm noi înșine sau observăm o altă persoană ce se confruntă cu dureri puternice, ascuțite în piept, care persistă mai mult de cinci minute și extind spre brațe sau spre maxilar; aceste semne pot prevesti un atac de cord;
• dacă observăm semnele unui atac cerebral: persoana vorbește cu mare dificultate sau nu poate rosti corect niciun cuvânt, este incapabilă să zâmbească sau să fluiere, i se slăbesc mușchii mimici (nu mai are expresii faciale – pe tot chipul sau doar pe jumătate), resimte amorțeli ale brațelor, dureri bruște și foarte intense ale capului;
• dacă observăm că o persoană respiră cu mare dificultate, i se învinețesc buzele și/ sau devine incapabilă să rostească mai mult de câteva cuvinte;
• în cazul durerilor abdominale insuportabile apărute „de nicăieri”, mai ales în cazul în care nu se cunoaște existența unei posibile afecțiuni;
• când apar dureri acute în zona inferioară a abdomenului, suspectate a fi cazuri de apendicită sau peritonită;
• în cazul în care apar sângerări abundente și necontrolate, care persistă timp de mai mult de 10 minute, în care s-a încercat stoparea sângerării; situația este valabilă și pentru sângerările vaginale ce apar din senin sau în contextul unei sarcini;
• în cazul dezhidratărilor puternice apărute în urma vărsăturilor sau diareei severe, în special la copii, asociate cu următoarele simptome: urinări reduse cantitativ, ochi înfundați în orbite, buze uscate;
• dacă se instalează dureri puternice de spate, ce fac aproape imposibilă mișcarea; acestea pot reprezenta o urgență mai ales în cazul persoanelor trecute de 50 de ani;
• dacă în urma unei căderi bruște sau de la înăltime, persoana acuză dureri insuportabile de spate și nu se poate mișca;
• dacă o persoană prezintă arsuri severe, în urma unui incendiu, incident casnic sau manipulare a unor substanțe chimice. Arsurile severe sunt cele de gradul II și III, când pe lângă durere, umflare, beșicare și înroșire, apar porțiuni amorțite sau chiar carbonizate;
• în cazul în care observăm înecarea cu alimente sau băuturi: persoana nu poate respira, nu poate vorbi și se învinețește la față. Este esențial ca până la venirea ambulanței, să știm să executăm corect manevra Heimlich, ce poate face diferența dintre viață și moarte, în multe dintre cazuri;
• dacă observăm convulsii în cazul unei persoane ce nu suferă de epilepsie;
• în cazul în care cineva manifestă tuse sau vărsături cu sânge;
• în cazul vărsăturilor severe, durerilor de cap, amețelilor, sângerărilor, stării de amețeală ce apar în contextul administrării de medicamente sau suplimente nutritive (în doza recomandată sau supradoză), cât și atunci când găsim în preajma unei persoane inconștiente flacoane sau folii cu medicamente ori substanțe chimice;
• dacă observăm o persoană ce are dintr-odată dificultăți de vorbire, în condițiile în care nu se află sub influența alcoolului sau drogurilor;
• în cazul unor reacții alergice grave, ce au apărut în urma contactului cu anumite substanțe chimice, în contexul unor alergii personale (arahide, fructe de mare) sau după consumul de ciuperci. Alergiile pot fi adesea recunoscute prin dificultăți de respirație și vorbire, umflarea buzelor și a cavității bucale, înroșirea pielii);
• dacă cineva a fost mușcat de un șarpe, de un animal care ar putea avea rabie, înțepat de albine sau viespi și prezintă semnele unei alergii severe (dificultăți respiraturii, umflarea gâtului și a limbii, creșterea pulsului, urticarie, amețeli, grețuri și vărsături și chiar leșin, pierdere a cunoștinței);
• dacă sunt prezente semnele unei toxinfecții alimentare grave cu toxina botulinică, salmonella sau cu ciuperci otrăvitoare;
• în cazul în care o femeie însărcinată are dureri abdominale foarte puternice între contracții, dificultăți respiratorii sau dureri acute în piept;
• dacă observăm, în cazul diabeticilor, simptomele unei come cauzate de hiopoglicemie: palpitații ale inimii, slăbiciune generală, tremur, transpirație, foame intensă, amețeli, comportament neobișnuit, inconștiență;
• în cazul în care o persoană s-a electrocutat, indifent dacă a folosit echipamente improvizate, a utilizat electrocasnice și electronice sau a atins cablurile de înaltă tensiune;
• atunci când observăm persoane rănite grav (în special în zona capului, gâtului, pieptului sau abdomenului), cu sângerare vizibilă și abundentă, fie din cauza unui accident, fie pentru că au fost victimele unei agresiuni;
• dacă cineva a suferit o fractură (fie închisă, fie la vedere – cu perforare a pielii) și are dureri puternice, acute;
• în cazul în care am fost martorii unor accidente grave: accidente de mașină, motocicletă, feroviare sau de metrou, accidente montane, accidente de muncă sau prăbușirea unor obiecte peste persoane – atunci când observăm persoane rănite, incapabile să se miște sau să vorbească sau captive sub vehicule/dărâmături;
• dacă am fost martorii unui accident nautic sau observăm că o persoană este pe cale să se înece;
• dacă obvservăm persoane rănite grav după producerea unui cutremur de mare intensitate;
• atunci când observăm persoane care prezintă semnele unei hipotermii, în urma expunerii prelungite la temperaturi foarte scăzute: extremități (mâini, picioare, nas, urechi) reci, paloare a pielii, comportament somnolent și confuz, stare de iritabilitate, mișcări lente, dificultăți de vorbire și de deplasare și, în cazurile avansate, puls scăzut, respirație superficială și foarte lentă și chiar stare de inconștiență;
• dacă am observat o tentativă de sinucidere sau am găsit o persoană în stare de inconștiență după o încercare de a-și lua viața;
• când există suspiciunea unor boli infecțioase grave: meningită bacteriană, boala Lyme, malarie, rabie;

Când nu e necesar să apelăm la ambulanță?

Pentru a nu suprasolicita linia de urgență și a nu irosi timpul echipelor de urgență care sunt pregătite să salveze vieți, nu trebuie să apelăm Salvarea în următoarele situații:

• avem simptomele clasice ale unei răceli (tuse, dureri în gât, frisoane, stare generală de slăbiciune);
• am suferit tăieturi sau arsuri minore în locuință (ne-am tăiat superficial la deget când tăiam legumele, ne-am fript când am atins ușa cuptorului ș.a.);
• credem că ne-am rupt un deget – în acest caz, ne putem prezenta direct la spital, pentru investigații și asistență medicală;
• avem dureri cronice și am rămas fără medicamente;
• manifestăm dureri de cap trecătoare sau dureri menstruale obișnuite;
• ne-am lovit, am căzut și avem vânătăi minore, în lipsa altor simptome;
• constatăm cazuri singulare de sânge în urină;
• ne curge sânge din nas;
• avem stări depresive;
• avem nevoie de un control medical de rutină;
• avem nevoie să transportăm o femeie însărcinată la spital, aflată în starea inițială a travaliului, fără a prezenta complicații – „ruperea apei” nu este o urgență medicală;
• am fost protagoniștii sau martorii unui accident rutier fără victime;

Oficialii Servicului pentru Telecomunicații Speciale (STS) recomandă ca aprecierea urgențelor medicale să se bazeze pe intuiția individuală; dacă suspectați că este vorba despre o urgență, însă nu puteți fi siguri, este indicat să sunați la 112, iar operatorii vor decide gravitatea situației descrise.

Rețineți că atunci când decideți că este cazul să solicitați o ambulanță, e important să vă păstrați calmul și să comunicați operatorului toate detaliile necesare.
Comunicați clar adresa la care vă aflați, sexul și vârsta victimei, precum și dacă aveți informați privind bolile cronice suferite de aceasta.
Descrieți cât mai clar situația de urgență și continuați să răspundeți la întrebări; în timp ce vorbiți cu operatorul, o ambulanță se îndreaptă deja spre locul în care vă aflați, iar operatorul va transmite echipei de urgență toate detaliile privind circumstanțele și manifestările, pentru a putea acționa cât mai eficient și rapid.

De asemenea, operatorul v-ar putea oferi anumite recomandări privind manipularea sau primul ajutor al persoanei care se află în pericol, până la sosirea ambulanței.