CANCERUL MAMAR

Termenul de cancer se refera la un grup de afectiuni caracterizate prin cresterea anormala si necontrolata a unor celule, care invadeaza tesuturile înconjuratoare si se pot împrastia (metastaza) la distanta de tesutul sau organul din care s-au format, pe cale sangvina, limfatica sau pe alte cai. Diferitele forme de cancer pot fi clasificate în functie de tipul celular implicat, de tesutul sau organul afectat.

Un alt sinonim pentru cancer este acela de tumora maligna (deci tumorile canceroase sunt maligne). Dar nu toate tumorile înseamna cancer. O tumora necanceroasa este benigna, ea nu creste si nu se întinde, asa cum face cancerul. În general, tumorile benigne nu sunt un pericol pentru viata. Putine cancere, cum ar fi cancerul sângelui (leucemia sau hemopatiile maligne), nu formeaza tumori.
Ce este cancerul mamar?

Majoritatea cancerelor sunt numite dupa partea corpului pe care o afecteaza când se declanseaza. Cancerul mamar se dezvolta în tesutul sânului. El apare atât la femei, cât si la barbati în tesutul mamar, dar cancerul sânului la barbati este mai rar.


În interiorul sânului se gasesc glandele care, dupa ce o femeie a nascut, produc si elibereaza laptele. Glandele ce produc laptele se numesc lobuli, iar tuburile care le leaga de mamelon se numesc ducte. Sânul însusi este format din lobuli, ducte si tesut gras, limfatic si conjunctiv (de legatura).


Limfa este un fluid clar care contine celule ale sistemului imunitar. Transportul limfei catre ganglionii limfatici, care au marimea unui bob de mazare, se realizeaza prin vasele limfatice. Majoritatea ganglionilor limfatici ai sânului sunt localizati în axila. Acestia sunt numiti ganglioni axilari.


Când celulele canceroase ajung în ganglionii limfatici, ele continua sa creasca si cauzeaza marirea acestor ganglioni. Daca celulele canceroase au atins acesti ganglioni, este foarte probabila împrastierea lor si în alte parti ale corpului.
Exista mai multe tipuri de tumori ale sânului. Marea majoritate sunt benigne, ceea ce înseamna ca nu sunt canceroase. Aceste tumori (umflaturi) sunt deseori cauzate de modificari fibrochistice. Chisturile sunt pungi pline cu fluid. Termenul de "fibros" se refera la faptul ca acesta formeaza tesutul de legatura sau tesutul cicatrizat. Modificarile fibrochistice determina aparitia tumorilor si a durerii. Acestea sunt tumori benigne, deci tumori care apar în interiorul sânului, dar nu metastazeaza. Ele trebuie însa tratate chirurgical. Vor fi discutate în capitolul urmator.

Pe de alta parte, cancerul mamar implica tumorile maligne. Sunt descrise mai multe tipuri histologice (în functie de tipul celular) de cancere.
SUPRAVIETUIREA PACIENTELOR CU CANCER DE SÂN



CINE SUPRAVIETUIESTE CANCERULUI DE SÂN?

RATELE RELATIVE DE SUPRAVIETUIRE


În mod obisnuit, pentru a se aprecia progresul facut în depistarea precoce si tratamentul cancerului, se utilizeaza rate de supravietuire relativa la 5 ani.

Rata de supravietuire relativa este rata observata în rândul unui grup de pacienti cu cancer comparativ cu rata de supravietuire pentru persoanele din populatia generala, care sunt identice cu grupul anterior din punct de vedere al vârstei, sexului, rasei si anului calendaristic de observatie.

Ratele de supravietuire ar trebui interpretate cu precautie. În primul rând, ratele relative de supravietuire la 5 ani se bazeaza pe pacienti care au fost diagnosticati si tratati cu cel putin 8 ani anterior si nu reflecta exact cele mai noi progrese în tratament. În al doilea rând, în datele de raportare a cancerului, nu sunt disponibile informatii despre: metodele de depistare, protocolul de tratament, afectiunile sau bolile asociate si comportamentele care influenteaza supravietuirea. Astfel, ratele de supravietuire relative nu sunt adaptate acestor factori care influenteaza durata supravietuirii.

Ratele de supravietuire pentru femeile diagnosticate cu cancer de sân (toate studiile combinate) sunt de:



84% la 5 ani de la diagnostic;

67% dupa 10 ani;

56% dupa 15 ani.


SUPRAVIETUIREA ÎN FUNCTIE DE VÂRSTA, ÎN MOMENTUL STABILIRII DIAGNOSTICULUI

Ratele de supravietuire relative cresc cu vârsta din momentul diagnosticarii. Femeile care dezvolta cancerul de sân la o vârsta mai tânara de 45 de ani au o rata de supravietuire relativa la 5 ani de 79%. Aceasta rata creste la 84% pentru femeile cu vârsta cuprinsa între 45 si 64 de ani si la 87% pentru femeile cu vârsta de 65 de ani sau mai mult.


Cercetatorii fac speculatii asupra faptului ca femeile mai tinere au rate de supravietuire mai reduse deoarece tumorile lor ar fi mai agresive si mai putin raspunzatoare la terapia hormonala.


SUPRAVIETUIREA ÎN FUNCTIE DE STADIUL TUMORII ÎN MOMENTUL DIAGNOSTICARII

În general, supravietuirea este într-o relatie invers proportionala cu stadiul bolii în momentul depistarii - astfel încât, cu cât stadiul este mai avansat, cu atât rata de supravietuire este mai redusa.

Conform celor mai recente date publicate, ratele de supravietuire relative la 5 ani, în functie de stadiul bolii la diagnosticare, sunt:

96,8% când cancerul este diagnosticat într-un stadiu local (limitat la sân). Numai 60% dintre cancerele mamare sunt diagnosticate în acest stadiu. Mamografia obisnuita asociata cu examenul clinic regulat al sânului ofera cea mai buna oportunitate de crestere a acestor procente.
75,9% când cancerul este diagnosticat într-un stadiu regional (cancerul a diseminat la tesutul înconjurator); 31% dintre cancere sunt diagnosticate în acest stadiu.
20,6% când cancerul este diagnosticat într-un stadiu mai avansat (cancerul a metastazat la distanta); numai 6% dintre cancere sunt diagnosticate în acest stadiu.

Ce anume cauzeaza cancerul de sân?

Nu se stie înca cu exactitate ce anume cauzeaza cancerul de sân, dar stim ca anumiti factori de risc sunt legati de aceasta boala. Un factor de risc este ceva care creste sansa persoanei de a face boala. Diferitele forme de cancer au diferiti factori de risc. Anumiti factori de risc, ca fumatul, pot fi schimbati, dar altii, ca vârsta persoanei sau istoria familiala, nu pot fi schimbati.

CINE PREZINTA RISCUL DE A DEZVOLTA CANCER DE SÂN?


Epidemiologii utilizeaza cuvântul "risc" în multe moduri.

Riscul de viata, "lifetime risk", se refera la probabilitatea ca un individ, pe parcursul vietii sale, sa fie diagnosticat cu cancer sau sa decedeze datorita acestuia.

Riscul relativ este o masurare a puterii relatiei dintre factorii de risc si cancer. În ceea ce priveste cancerul de sân, el compara riscul de aparitie a cancerului mamar la femeile cu o anumita expunere sau caracteristica, cu riscul de dezvoltare a cancerului de sân la femeile fara aceasta expunere sau caracteristica.

Riscul atribuibil, cunoscut de asemenea ca risc absolut, se refera la diferenta absoluta în incidenta cancerului mamar la femeile cu o anumita expunere sau caracteristica, si la cele fara aceasta expunere (care nu prezinta aceasta expunere sau caracteristica). Spre exemplu: femeile care utilizeaza în mod curent contraceptive orale si cele care le-au folosit prima data la vârsta de 25-29 de ani au un risc relativ de dezvoltare a cancerului de sân egal cu 1:16. Aceasta înseamna ca ele au o probabilitate de a dezvolta cancer de sân cu 16% mai mare decât cele care nu au utilizat niciodata contraceptive orale.

Printre 10 000 de femei care au început sa utilizeze contraceptive orale la vârsta de 25-29 de ani, numarul estimativ al cancerelor de sân ce se asteapta a fi diagnosticate dupa o perioada de 10 ani de utilizare a anticonceptionalelor este egal cu 48,7%. Printre femeile de aceeasi vârsta care nu au folosit niciodata contraceptive, numarul estimativ al cancerelor de sân ce se asteapta a fi diagnosticate este de 44. Acest lucru înseamna ca: un surplus de 4,7 diagnostice de cancer de sân la 10 000 de femei (diferenta absoluta între 48,7 si 44) poate fi atribuita folosirii contraceptivelor orale la aceste vârste.
FACTORII DE RISC PENTRU CANCERUL DE SÂN



Ceea ce se cunoaste actualmente despre factorii de risc ai cancerului mamar se refera la factori de risc care nu pot fi influentati si factori de risc si stil de viata care pot fi influentati.


Factorii de risc ce nu pot fi modificati:

Sexul: simplul fapt de a fi femeie reprezinta un risc constant pentru cancerul de sân. Barbatii pot face cancer mamar, dar acesta este mult mai rar.
Vârsta. Din punctul de vedere al femeii, vârsta este cel mai important factor de risc pentru dezvoltarea cancerului de sân, riscul crescând cu vârsta.
Istoricul familial de cancer mamar. Desi orice istoric familial de cancer mamar poate fi asociat cu o crestere a riscului, istoricul de cancer de sân la o ruda de gradul I de sex feminin (mama, sora sau fiica) este asociat cu riscul cel mai crescut, în special când ruda a fost diagnosticata la o vârsta tânara. Istoricul familial nu reprezinta riscul cel mai ridicat pentru cancerul de sân, lucru evidentiat prin procentajul mic al femeilor care au mostenit o predispozitie genetica pentru cancerul de sân. Mai curând, riscul ridicat este mai subtil si probabil se explica cel mai bine prin stiluri de viata similare printre membrii unei familii si printr-o predispozitie mostenita pentru influenta acelor factori de risc, precum factorii hormonali asociati cu tipurile de reproducere, obezitatea etc.
Genele asociate cancerului de sân. Cancerul de sân ereditar apare la vârste tinere; probabil este bilateral si adesea apare la mai multi membri ai unei familii de-a lungul a 3 sau 4 generatii, incluzând si femeile din latura paterna a familiei. Se considera ca aproximativ 5-10% din cancerele de sân sunt mostenite. În 1994 au fost izolate doua gene ale susceptibilitatii pentru cancerul de sân, BRCA1 si BRCA2. Se apreciaza ca împreuna sunt raspunzatoare de aparitia a 40-50% din cancerele de sân ereditare. Fiecare dintre cele peste 200 de mutatii posibile poarta un risc diferit de dezvoltare a bolii si riscul poate fi modificat de alte gene, de stilul de viata sau de factorii de mediu. În prezent, se poate estima procentajul purtatorilor care vor dezvolta cancer de sân, mai putin decât riscul individual al unei femei. Prevalenta estimata pentru BRCA1 în populatia generala variaza între 0,04% si 0,2%. Astfel, se poate calcula pentru anumite populatii cu risc prevalenta mutatiilor genelor BRCA1 si BRCA2.
Izolarea acestor gene a dus la dezvoltarea testelor comerciale de screening. Cu toate acestea, chiar printre femeile cu cancer de sân în antecedentele heredocolaterale, testele pentru genele BRCA1 si BRCA2 pot fi negative în 90% din cazuri, daca anterior nu a fost identificata o mutatie în familie.
De exemplu, în SUA, recomandarile provizorii pentru supra-vegherea indivizilor cu mutatii ale genelor BRCA1 si BRCA2 implica îndrumarea si screening-ul pentru cancerul mamar precoce, ceea ce include mamografia anuala si examenul clinic al sânului începând cu vârsta de 25-35 de ani si autoexaminarea sânului lunar de la vârsta de 18-21 de ani. Acesta a evidentiat faptul ca nu au existat dovezi suficiente pro si contra recomandarii mastectomiei profilactice. De asemenea folosirea testelor genetice are implicatii imense în ceea ce priveste obtinerea locului de munca.
Istoricul personal de cancer de sân. Un istoric de cancer mamar invaziv sau in situ creste riscul de aparitie/dezvoltare a unui nou cancer în tesutul mamar restant în fiecare sân cu 0,5% - 1% pe an. De asemenea, o femeie cu un cancer la un sân are sanse mai mari de a dezvolta un cancer si la sânul celalalt, acesta putând fi diferit de recurenta de la primul.
Istoricul de afectiune benigna a sânului. Câteva studii au sugerat ca riscurile mari asociate cu afectiunile benigne ale sânului pot fi limitate în special la femeile cu diagnosticul de hiperplazie atipica. (Vezi capitolul "Leziuni benigne".)
Factorii menstruali. Menarha la o vârsta mica (înaintea vârstei de 12 ani), menopauza tardiva (peste 50 de ani), vârsta înaintata la prima nastere (peste 30 de ani) pot creste riscul de aparitie a cancerului de sân prin modificarea expunerii de-a lungul vietii la actiunea hormonilor. Unii cercetatori sustin ca hormonii estrogeni pot promova diviziunea celulara în tesutul mamar si pot creste riscul mutatiilor. Terapia de substitutie estrogenica pe durata îndelungata (ERT), de exemplu 10-15 ani, poate creste riscul de aparitie a cancerului de sân.
Tratamentul radiologic în antecedente. Femeile care au avut în copilarie sau la o vârsta tânara tratament radiologic (radioterapie) la nivelul toracelui au un risc crescut pentru cancer.
Rasa. Rasa alba are un risc mai mare de a dezvolta cancer de sân decât femeile de culoare, dar acestea au o rata mai mare a mortalitatii în caz de cancer. Femeile asiatice si hispanice, dupa cum se arata în studiile nord-americane, au un risc mai mic pentru cancerul mamar.

Factori de risc care pot fi influentati si care tin de stilul de viata si obiceiuri:

Utilizarea pilulelor contraceptive. Ramâne înca neclar rolul pilulelor contraceptive ca factor de risc pentru cancerul de sân. Totusi, femeile care au oprit folosirea contraceptivelor orale cu cel putin 10 ani în urma au acelasi risc ca si cele care nu au folosit niciodata pilule.
Femeile trebuie sa discute riscurile si beneficiile pilulelor contraceptive cu medicii lor curanti. De asemenea si în ce priveste tratamentul de substitutie cu estrogeni sau estroprogestative.
Terapia de substituire cu estrogeni (ERT). Folosirea pe termen lung, peste 10 ani sau mai mult, a tratamentului cu hormoni estrogeni (numita si terapie de substituire), pentru a atenua efectele secundare ale menopauzei, poate sa induca o crestere usoara a riscului pentru cancerul de sân.
Desi beneficiile ERT sunt numeroase, incluzând un risc scazut pentru afectiunile cardiovasculare si osteoporoza, este necesara o cercetare intensa pentru a îmbunatati întelegerea relatiei dintre ERT si cancerul mamar, atât în beneficiul femeilor care nu au avut cancer mamar, cât si al celor tratate pentru aceasta boala.
Hormonoterapia de substituire cu durata îndelungata la femeile în perioada postmenopauzala poate fi corelata cu o crestere usoara a riscului pentru cancerul de sân, impunând o utilizare de scurta durata; folosirea tratamentului combinat cu progesteroni, cu estrogeni, sub denumirea de hormonoterapie de substituire, necesita investigatii. Din aceste motive medicul curant trebuie sa explice pacientelor avantajele si dezavantajele terapiei de substituire.
Inducerea avortului. Desi unele studii au sugerat ca un avort indus în antecedente poate spori riscul de cancer mamar, alte studii nu au evidentiat aceasta asociere. Datele din literatura de specialitate si un studiu prospectiv recent sugereaza ca riscul pentru cancerul mamar probabil nu este corelat cu inducerea avortului. Deci nu exista o legatura directa între avort si cancerul mamar.
Exercitiile fizice. Activitatea fizica poate modifica nivelurile hormonilor naturali care afecteaza tesutul mamar si astfel reduce riscul de aparitie a cancerului de sân.
Sunt necesare studii suplimentare pentru determinarea nivelului activitatii fizice necesare reducerii riscului si efectelor asupra ciclului menstrual.
Dieta. Relatia dintre dieta si riscul pentru cancerul de sân se afla înca în stadiul de cercetare, deoarece datele actuale publicate sunt controversate.
Este posibil sa existe o legatura între obezitate si riscul de cancer mamar în special pentru femeile aflate la menopauza. Legatura dintre greutatea corporala si cancerul de sân este foarte complexa. De exemplu, se stie ca riscul este mai ridicat pentru femeile care au crescut în greutate fiind adulte, dar nu si pentru acelea care au fost supraponderale înca din copilarie.
O analiza combinata a 7 studii tip cohorta în SUA a sugerat ca riscul pentru cancerul de sân nu a fost asociat cu aportul de grasimi alimentare, spre deosebire de alte studii de control care au ajuns la o concluzie opusa.
Pe de alta parte, este evidenta incidenta mai scazuta a bolii în tarile unde alimentatia traditionala este mai saraca în grasimi.
Oricum, sunt necesare studii noi pentru a clarifica impactul grasimilor si al greutatii corporale asupra riscului de cancer si, în speta, al cancerului mamar.
Consumul de alcool. Literatura de specialitate sugereaza ca ingestia de alcool poate fi corelata cu o usoara crestere a riscului de aparitie a cancerului de sân.
În prezent, mecanismul biologic care ar putea explica asocierea consumului de alcool si riscul pentru cancerul de sân nu este cunoscut, desi unele studii clinice sugereaza ca alcoolul ar putea creste nivelurile estrogenilor circulanti.
Femeile care consuma zilnic o bautura alcoolica au o crestere mica a riscului, spre deosebire de cele care consuma doua pâna la cinci portii de bauturi alcoolice, la care riscul creste de 1,5 ori fata de cele care nu consuma alcool.
Lipsa alaptarii la sân. Anumite studii au aratat ca alaptarea copilului la ambii sâni pâna la vârsta de 1,5-2 ani poate scadea riscul aparitiei cancerului mamar. Exista si în acest domeniu studii contradictorii.
Expunerea la pesticide, precum DDT, a fost privita cu o atentie crescânda de catre cercetatori, deoarece unele pesticide pot fi estrogeni, astfel încât pot mima activitatea estrogenilor naturali.
Alti factori de risc pentru cancerul de sân sunt: rasa alba, conditiile socio-economice favorizate si expunerea la doze mari de radiatii ionizante.
CANCERUL MAMAR POATE FI PREVENIT?



Desi se cunosc o mare parte dintre factorii de risc legati de cancerul de sân, totusi nu se stie cu precizie care anume provoaca cancerul mamar. Din aceasta cauza nu se poate discuta de un anumit mod sau cale de preventie. Cea mai buna strategie este aceea de a reduce, acolo unde este posibil, factorii de risc, de a crea ghiduri de detectie si diagnostic precoce al cancerului de sân.

Testele genetice pot spune daca unele femei au gene mutante, dar nu pot prezice care anume dintre aceste femei va face cancer mamar. Oricum, testele genetice sunt foarte scumpe si nu sunt acoperite de sistemele de asigurari din nici o tara. Persoanele cu rezultate pozitive trebuie sa fie foarte atente, deoarece posibilitatea de a face un cancer mamar poate sa le aduca numeroase prejudicii socio-economice (la angajare, la încheierea de asigurari, inclusiv în sistem privat).

Tamoxifenul, utilizat în tratamentul cancerului mamar de foarte multi ani, ar putea reduce, conform unor studii recente, posibilitatea îmbolnavirii pentru femeile cu risc crescut daca este folosit timp îndelungat, desi alte studii arata ca utilizarea lui nu previne boala, ci o trateaza atunci când leziunile sunt foarte mici.

Alt drog, Raloxifenul, cu acelasi efect antiestrogenic, dar si cu efect cardioprotector, ar putea avea un rol în preventie.

În cazuri rare, cu motive bine întemeiate: mutatii genetice ereditare, cancer mamar timpuriu, istoric familial - antecedente heredocolaterale de cancer mamar-, diagnostic cert al carcinomului lobular in situ, se poate lua în discutie mastectomia profilactica (preventiva), unde unul sau ambii sâni sunt înlaturati. Desi aceasta interventie chirurgicala reduce riscul de cancer mamar, ea nu garanteaza ca acesta nu va aparea în tesutul restant postoperator.
CUM POATE FI DEPISTAT CANCERUL MAMAR?

Pentru a se asigura succesul în tratament, este necesara depistarea timpurie. Majoritatea ghidurilor internationale de preventie precizeaza urmatoarele conditii:

Femeile în vârsta de peste 20 de ani trebuie sa-si autoexamineze sânii lunar.
Femeile între 20 si 39 de ani trebuie sa se prezinte la medic pentru examenul clinic al sânilor la fiecare 3 ani.
Femeile de peste 40 de ani trebuie sa se prezinte anual la examenul clinic, iar la orice suspiciune si tinând seama de indicatia medicului sa efectueze mamografia.
Femeile de peste 50 de ani, în afara examenului clinic medical anual al sânului, trebuie sa efectueze anual examenul mamografic.

MAMOGRAFIA

Este singura metoda eficienta de screening, atâta timp cât poate depista cancerul cu câtiva ani înainte ca semnele si simptomele sa devina evidente pentru medic si pentru pacient.

Mamografia este o radiografiere cu raze X a sânului. Ea poate fi folosita pentru a diagnostica boala de sân la femeia care are deja simptome, spre deosebire de screening, când se foloseste pentru a descoperi boala în rândul femeilor asimptomatice (aparent nu au boala). Ea se realizeaza cu ajutorul mamomatului, care este format dintr-un tub de raze X si un sistem de contentie a sânului (doua placi care fixeaza sânul pentru câteva secunde în timpul expunerii la raze X). Radiografierea sânului se efectueaza cu o doza foarte scazuta de radiatii, care nu creste riscul pentru cancerul de sân. De exemplu, o femeie care îsi iradiaza sânul în scop curativ pentru cancer primeste câteva mii de rad (care reprezinta unitatea de masura a radiatiei), spre deosebire de o femeie care daca, începând cu vârsta de 40 de ani, si-ar efectua anual mamografii pâna la vârsta de 90 ani, va primi doar 10 rad.

Mamografia poate fi considerata ca o amprenta a sânului, aspectul variind de la o femeie la alta. Anumite cancere pot produce semne subtile si greu de recunoscut, încât de multe ori este nevoie de imagini mai vechi ale sânului pentru a le putea compara.

Anomaliile mamografice caracteristice cancerului de sân includ: leziuni punctiforme, cu aspect de crab sau stelar, densitati mici asimetrice, unele microcalcificari, distorsiuni ale arhitecturii normale sau orice aspect de asimetrie. De asemenea, un cancer de sân poate aparea ca o leziune rotunda "cu aspect de moneda", dar acest aspect este mai putin frecvent. De asemenea, microcalcificarile sunt caracteristice cancerului mamar.
Alte semne ale cancerului de sân pot fi:

modificarile persistente ale sânului, precum: îngrosarea tegumentului (pielii), tumefactia unei parti a sânului, iritatia sau retractia tegumentului; ulceratia sânului;
durerea la nivelul mamelonului sau retractia acestuia;
Fig. 6. Cancer mamar - stadiul III. Retractie mamelonara.
eritemul (înrosirea), scarificarea sau eczematizarea mamelonului;
scurgerile sau secretiile mamelonare, diferite de laptele matern;
adenopatia axilara uni sau bilaterala;
adenopatia supraclaviculara;
edemul bratului.
Chirurgia - interventia chirurgicala
Majoritatea pacientelor cu neoplasm mamar vor fi supuse unui tip de interventie chirurgicala. Scopul chirurgiei este sa îndeparteze cât mai mult posibil din tumora maligna. Chirurgia se poate asocia cu alte terapii, precum chimioterapia, hormonoterapia sau radioterapia.

Interventia chirurgicala poate fi practicata, de asemenea, cu scopul de a vedea daca neoplasmul a diseminat la ganglionii limfatici din regiunea axilara (disectie axilara ), de a restabili un aspect cosmetic - mai aproape de normal (chirurgie reconstructiva) - si cu scopul de a ameliora simptomele cancerului avansat. Mai jos sunt prezentate câteva dintre cele mai uzuale tipuri de interventii chirurgicale.

Lumpectomia: îndepartarea numai a formatiunii tumorale împreuna cu o zona de tesut sanatos adiacent. Aproape totdeauna este urmata de sase saptamâni de radioterapie.

Mastectomia partiala: îndepartarea a mai mult de un sfert din sân. De obicei, dupa aceasta operatie se administreaza radioterapie externa pe o durata de sase saptamâni. Pentru majoritatea femeilor, lumpectomia si mastectomia partiala sunt la fel de eficiente ca si mastectomia propriu-zisa. Nu exista nici o diferenta în ratele de supravietuire la pacientele tratate prin una sau prin alta dintre aceste proceduri. Alti factori pot influenta alegerea celui mai bun procedeu chirurgical.

Mastectomia simpla sau totala: în aceasta interventie chirurgicala se îndeparteaza întregul sân, dar fara ganglionii limfatici axilari sau tesutul muscular subiacent sânului.
Mastectomia radicala modificata: îndepartarea întregului sân si a unor ganglioni limfatici din zona axilara.
Mastectomia radicala modificata: îndepartarea întregului sân si a unor ganglioni limfatici din zona axilara
Mastectomia radicala: extirparea extensiva a sânului, ganglionilor limfatici si a musculaturii peretelui toracic. Astazi aceasta interventie se practica rar, deoarece mastectomia radicala modificata s-a dovedit la fel de eficace, dar cu o mutilare redusa si efecte secundare mai putine.
Chimioterapia

Se refera la utilizarea unor medicamente citotoxice pentru distrugerea celulelor maligne. De obicei drogurile se administreaza intravenos sau pe cale orala. O data ajunse în fluxul sangvin, medicamentele ating toate partile organismului. Daca chimioterapia se administreaza dupa chirurgie (terapie adjuvanta), poate reduce sansa de reaparitie a cancerului mamar. Chimioterapia este folosita de asemenea ca tratament principal la pacientele cu neoplasm diseminat în momentul diagnosticului sau la cele care disemineaza rapid dupa tratamentul initial.


Chimioterapia neoadjuvanta: se administreaza înaintea interventiei chirurgicale, adesea cu scopul de a produce reducerea tumorii, facând-o astfel mai usor de extirpat.

Un alt avantaj al chimioterapiei neoadjuvante este ca medicul poate observa raspunsul tumoral la medicamente (citostatice). Daca tumora nu se reduce în dimensiuni, se folosesc alte citostatice.

Chimioterapia se administreaza în cicluri de 1-5 zile, fiecare perioada de tratament fiind urmata de o perioada de refacere (3 saptamâni). Cura totala dureaza de la 3 la 6 luni. Frecvent, este mult mai eficient sa se foloseasca mai multe droguri în loc de unul singur. Cele mai uzuale asocieri sunt:

ciclofosfamida, methotrexat, fluorouracil (CMF);
ciclofosfamida, doxorubicin (adriamycin), fluorouracil (CAF);
epirubicin (farmorubicin), ciclofosfamida, cu sau fara paclitaxel (Taxol) sau docetaxel (Taxoter );
doxorubicin (adriamycin), urmat de CMF.
Efectele secundare ale chimioterapiei depind de tipul medicamentelor, de doza administrata si de durata tratamentului. Efectele secundare temporare pot include urmatoarele simptome:

greata si voma;
pierderea apetitului (inapetenta);
caderea parului (alopecia);
uscaciunea gurii sau a mucoasei bucale;
modificari ale ciclului menstrual;
un risc crescut de infectie, datorita scaderii numarului de leucocite;
sângerari sau echimoze;
astenie.
Majoritatea efectelor secundare dispar la terminarea tratamentului. Oricine are probleme datorita efectelor secundare trebuie sa se adreseze medicului sau asistentelor, deoarece exista multe modalitati de a le ameliora.
Radioterapia
Radioterapia este tratamentul cu radiatii de energie înalta (precum razele X) administrat în scopul de a distruge sau reduce celulele canceroase. Radiatiile pot fi emise de aparate externe (iradiere externa) sau pot fi emise de materiale radioactive plasate direct în tumora (iradiere interna sau implant radioactiv) - mai putin folosite la noi în tara.

Frecvent, pentru tratamentul cancerului de sân este folosita iradierea externa. De obicei, pacientele sunt tratate 5 zile pe saptamâna, în ambulator, pe o perioada de 6 saptamâni. Fiecare sedinta dureaza câteva minute. Tratamentul în sine este nedureros. Radioterapia poate fi utilizata preoperator, pentru reducerea dimensiunilor tumorale, sau postoperator, pentru distrugerea celulelor neoplazice restante la nivelul sânului, al peretelui toracic si al axilei si pentru prevenirea recidivelor locale sau în tratamentul adenopatiilor supraclaviculare.

Principalele efecte secundare ale radioterapiei sunt: tumefactia si senzatia de greutate la nivelul sânului, eritemul cutanat asemanator arsurilor solare în aria de tratament si fatigabilitatea. Modificarile tesutului mamar si ale tegumentului dispar de obicei în 6-12 luni. La unele paciente, dupa radioterapie sânul devine mai mic si mai ferm. Radioterapia nu se efectueaza în timpul sarcinii, deoarece poate fi nociva pentru fetus.
TESTE RECOMANDATE PENTRU URMARIREA DE RUTINA
1.Autoexaminarea sânilor
2.Anamneza bolii
3.Mamografia
4.Examenul pelvian